Agentul Moscovei, Marchel Mihăescu, bate câmpii. Acesta atacă România si Biserica României folosind minciuni și blasfemii pe care le numește "apel la conștiință". Un răspuns al unui preot din România.

Răspuns diversiunilor create de un episcop din Republica Moldova la adresa Bisericii României

PS Marchel Mihăescu - Mitropolia Chișinăului si a Moldovei
Patriarhia Moscovei

    Agentul Moscovei, Marchel Mihăescu (episcop de Bălți și Fălești) din cadrul Mitropoliei Chișinăului, aduce blasfemii la adresa Mitropoliei Basarabiei, a României, dar și a preoților care au revenit la Mitropolia românească. Disperarea agentului moscovit se datorează faptului că tot mai mulți români dintre Prut și Nistru încep să își dea seama că au fost înșelați de propaganda falsă pe care regimul politic de la Moscova o duce (încă din perioada sovietică) cu scopul de a-i deznaționaliza pe românii din această zonă spunându-le că ei ar fi popor separat de poporul român.

    În acest context, agentul Moscovei, Marchel Mihăescu, a ținut un discurs aparent “binevoitor”, dar care în realitate incită la ură împotriva românilor și a Bisericii din România, respectiv a Mitropoliei Basarabiei.

     Discursul instigator antiromânesc al agentului în haine bisericești poate fi văzut aici: https://youtu.be/yiL1c3KL4cU?si=1RozvQMsSHIvIM53

La rugămintea redacției noastre, preotul dr. Mihai-Andrei Aldea, istoric și canonist din BOR, a formulat o scurtă sinteză prin care arată înșelarea și minciuna în care se scaldă acest agent al propagandei rusești din Republica Moldova. Materialul realizat de pr Andrei Aldea îl vom prezenta în cele ce urmează:

   

pr. Mihai-Andrei Aldea

Un răspuns propagandei anti-ortodoxe a Episcopului Marchel

Am înșirat, pe rând, multe canoane care arată cu totul clar și fără nicio îndoială că Biserica Rusă este cu totul necanonică și în Republica Moldova, și în Regiunea Odesa, și în Regiunea Cernăuți. Adevărul este atât de limpede că sunt și clerici ruși, ba chiar și ierarhi, ce se rușinează de acest abuz anti-ortodox făcut de Imperiul Rus, de Uniunea Sovietică și astăzi de Federația Rusă.

Am amintit faptul că Biserica din România, cu multă răbdare, dragoste și înțelepciune a privit și privește către aceste teritorii canonice ale sale. Și în loc să lucreze acrivia, care înseamnă, după Sinoadele Ecumenice, anatema pentru clericii Rusiei în aceste locuri, a lucrat pogorământul. Ca prin răbdare să biruiască adevărul cu dragoste, nu doar cu dreptate.

Însă unele voci rusofone continuă osteneala de a-i înșela pe clericii și credincioșii Republicii Moldova. Printre aceștia, Episcopul Marchel de Bălți.

Vom lăsa aici toate cele care țin de o discuție despre persoana în cauză[1]. Ne putem întreba, totuși, de ce mai înșiră Episcopul Marchel asemenea minciuni? Adevărul canonic se vede cu totul limpede și de la depărtare. De aceea și Bisericile locale din alte părți au refuzat – mult înainte de Războiul din Ucraina – să susțină Biserica Rusă în anti-canonicele sale revendicări în Republica Moldova. De fapt din 1992 și până astăzi nicio Biserică locală nu a dat dreptate Rusiei, pentru că imixtiunea anti-canonică, anti-ortodoxă, a Bisericii Ruse în teritoriile canonice române este absolut clară.

Totuși Nicolae Vladimirovici, devenit prin hirotonire rusească Marchel, ba chiar Arhiepiscop „de Bălți și Fălești” în Republica Moldova, continuă cu discursuri înșelătoare, pline de ură, ce nu de puține ori conțin mari abateri de la Învățătura Ortodoxă. Și ca să nu se creadă că învinuim pe nedrept un ierarh, fie el și necanonic, vom arăta propriile cuvinte ale Episcopului Marchel, în paralel cu Învățătura Ortodoxă.

 O să plecăm de la vorbele grăite de acesta sub titlul „Adresare către preoții căzuți în dezbin bisericesc”.

Canonic, așa un titlu ar însemna o adresare către preoții ce țin de Rusia. Căci ținând de Rusia, acești preoți se află în dezbinare față de Mitropolia Basarabiei, singura canonică între Prut și Nistru.

Așa cum am arătat și altădată, orice schimbare de hotare episcopale se face strict din lăuntrul eparhiei, cu învoirea și binecuvântarea sinodului mitropolitan sau patriarhal de care ține episcopia. Am citat atunci, printre altele,

Canoanele 30, 33, 34 și 35 Apostolice; Canonul 6 Sinodul I Ecumenic; Canoanele 8, 12 și 13 Sinodul IV Ecumenic; Canoanele 17 și 37 Trulan; Canonul 3 Sinodul VII Ecumenic; Canoanele 13 și 22 Antiohia etc.

Episcopul Marchel se preface că nu cunoaște aceste canoane și că nu știe cum se aplică, simulând convingerea unei poziții corecte. Dar se poate vedea că a început să se teamă de invocarea acelor canoane care îl osândesc – și osândesc Mitropolia rusofonă a Chișinăului.

De pildă, în așa-zisa Adresare către preoții căzuți în dezbin bisericesc, nu mai invocă, așa cum o făcea în trecut, Canonul 31 Apostolic, ci apelează la Canonul 5 Antiohia. De ce această schimbare?

Pentru că Canonul 31 Apostolic oprește explicit despărțirea de episcop dacă acesta nu este vădit vrednic de osândă în privința dreptei credințe sau a dreptății. Altfel spus, Canonul 31 Apostolic încuviințează despărțirea de episcopul care se abate de la dreptate sau dreapta credință. Iar în cazul de față episcopii structurii rusești numită Mitropolia Chișinăului și întregii Moldove (sic!) tocmai calcă în picioare canoanele, aflându-se într-o stare de necanonicitate absolut clară.

Ca urmare, Episcopul Marchel folosește pentru public un alt canon, Canonul 5 Antiohia. Acesta este o repetare mai pe scurt a Canonului 31 Apostolic, iar Părinții din Antiohia au socotit ca de la sine înțeleasă condiția apostolică de dreptate și dreaptă-credință a episcopului. Adică în Canonul 5 Antiohia se vorbește despre oprirea despărțirii (schismei) de episcopul canonic, fără să se exprime aceasta. Căci deja se vedea ca de la sine înțeles că nu se poate impune clericilor să stea sub un episcop necanonic.

Dar cum oamenii obișnuiți și cei mai mulți dintre preoți nu cunosc Sfintele Canoane – decât pe unele pe care le folosesc întâmplător –, Episcopul Marchel a socotit că invocarea Canonului 5 Antiohia va păcăli pe oameni și vor crede că sunt siliți să îl rabde, pe el și ceilalți clerici rusofoni, la nesfârșit.

 Tot așa Episcopul Marchel a încetat, deocamdată, să mai invoce public și Canonul 55 Apostolic, prin care se oprește cu tărie orice ocărâre, adică insultă, injurie, adusă episcopului. Invocare pur și simplu de râs, căci acuzațiile care i se aduc de către clerici și credincioși, fără cuvinte urâte, nu pot fi încadrate canonic aici. Acestea sunt acuzații canonice, iar nu injurii, chiar dacă se poate întâmpla să rănească orgoliul celor vinovați.

 Dar, așa cum am arătat, Episcopul Marchel încearcă să sperie pe clerici prin Canonul 5 Antiohia, canon care osândește exact rapturile făcute de Rusia și pe cei prin care s-au făcut.!

Căci ruperea sub ocupație rusească ori sovietică a credincioșilor și clericilor care țineau de Mitropolia Moldovei (de la Iași), respectiv de Mitropolia Basarabiei (de la Chișinău) s-a făcut exact cu încălcarea, alături de multe alte canoane, și a Canonului 5 Antiohia.

Ca urmare,

(re)venirea clericilor și credincioșilor la Mitropolia Basarabiei, singura structură ortodoxă reală, canonică, din Republica Moldova, este chiar îndreptarea încălcărilor rusești.

Este un gest obligatoriu de reparare a încălcării canoanelor – cu tot cu Canonul 5 Antiohia, Canonul 31 Apostolic și toate celelalte.

Adică este singura acțiune canonică sănătoasă, ortodoxă, posibilă pentru clericii care țin de structurile rusofone din Republica Moldova.

Rămânerea în Mitropolia rusofonă a Chișinăului „și întregii Moldove” (cum a numit-o imperialismul rus) este rămânere în necanonicitate, este complcitate la abuzurile rusești și sovietice. Retragerea din slujire este, după literă, o cale canonică, dar duhovnicește lasă pe cei păstoriți fără ocrotirea păstorului.

Deci singura cale sănătoasă, ortodoxă, este aceea a (re)venirii la Mitropolia Basarabiei.

 Episcopul Marchel știe că acesta este adevărul. Și confruntat cu argumentele canonice care cu totul susțin Mitropolia Basarabiei, încearcă să apeleze la manipulare emoțională, amenințări (adică șantaj) și insulte. Încălcând prin aceasta Canoanele Bisericii și Învățătura lui Dumnezeu.

De pildă, pretinde că discursurile sale ar fi „bătaie la ușa conștiinței creștinești sau la ușa responsabilității preoțești a confraților noștri cu care până mai ieri împreună slujeam”. Un apel la sentimente ce ar putea fi credibil dacă nu ar fi dublat de acuzații și insulte pe care PS Marchel le aduce mereu la adresa preoților din Mitropolia Basarabiei.

Astfel, chiar în fraza următoare, îi declară pe aceiași „confrați” drept persoane ce acționează „din interes – mărunt, meschin și josnic”, pentru acest interes, zice el, devenind ei „patrioți ai altui stat” și „așa-ziși slujitori ai altei Biserici”.

Această ultimă sintagmă este, desigur, paradoxală, căci dacă cei numiți sunt „confrați”, atunci chiar sunt slujitori; iar dacă sunt „așa-ziși slujitori”, atunci nu sunt confrați. Dar contrazicerea de aici vine din ura pe care Episcopul Marchel o declară sus și tare, de multe ori, față de Mitropolia Basarabiei, față de Biserica Română și față de Români cu totul. Căci în același discurs „către preoții căzuți în dezbin bisericesc” Episcopul Marchel, printre altele:

·       numește Mitropolia Basarabiei „așa-zisă mitropolie”,

·       pretinde că cei din Mitropolia Basarabiei și din Biserica Ortodoxă Română slujesc și predică „alt dumnezeu”

·       pretinde că cei din Mitropolia Basarabiei și din Biserica Ortodoxă Română îl înlocuiesc „pe acest Hristos, care după părerea lor s-a învechit, cu unul mai nou, mai modern, mai democrat”

·       pretinde că lucrarea Mitropoliei Basarabiei și Bisericii Române urmărește dezbinarea și destrămarea poporului și statalității Republicii Moldova

·       declară că România și Biserica Română „practică psihologia șacalului”

·       pretinde că Mitropolia Basarabiei și Biserica Ortodoxă Română slujesc unui „dumnezeu fals”

etc.

Asemenea limbaj și asemenea acuzații extrem de grave se găsesc, din păcate, mereu în limbajul Episcopului Marchel.

Care, sistematic, proclamă Mitropolia rusofonă a Chișinăului drept unica Biserică Ortodoxă din Republica Moldova.

În urmă cu doar patru săptămâni îi declara pe Ortodocșii Români schismatici.

În 7 Martie 2024, în loc de Sfântul Sinod al Bisericii (Ortodoxe) Române îl numește pe acesta „Sinodul de la București”, în general având o greutate extremă în a recunoaște fie și printr-un cuvânt canonicitatea Bisericii Române – și cu atât mai mult a Mitropoliei Basarabiei.

Cu toate aceste poziționări publice, cu tot limbajul anti-românesc pe care mereu îl folosește, Episcopul Marchel nu se sfiește să pretindă, când îi cade bine, că relațiile dintre oameni și popoare trebuie să se bazeze pe „tratatele morale bazate pe respectul reciproc”. Se pare că în viziunea sa declararea Românilor drept schismatici, șacali, intriganți, corupători, dezbinători și altele asemenea înseamnă moralitate și respect. Iar această viziune, aceste injurii și acuzații de mare gravitate teologică, sunt și pentru toți cetățenii Republicii Moldova care nu vor să se supună structurilor rusofone.

 Ca să revenim la Adresare către preoții căzuți în dezbin bisericesc, să amintim faptul că Episcopul Marchel îi amenință, direct și în direct, nu doar pe ei, declarând că despărțirea de Mitropolia rusofonă a Chișinăului „aduce grabnică pieire nu numai vouă, dar și membrilor familiilor voastre, dar și întregii parohii”.

Desigur, cineva poate încerca să interpreteze această afirmație ca simbolică, drept referindu-se nu la măsuri lumești, ci la pedeapsa lui Dumnezeu. Dar aici intervine precedentul istoric: niciodată clericii și credincioșii din Moldova lui Ștefan cel Mare nu au suferit pentru schimbarea episcopiei decât din partea Rușilor și numai ca să treacă la structurile necanonice rusești.

Și dacă tot amintim de precedentul istoric, iar Episcopul Marchel a invocat amenințarea dezbinării pentru Republica Moldova, să vedem o paralelă între Moldova unită cu Muntenia și Moldova ocupată de Rusia.

Iată, astăzi, la 212 ani de la ocuparea Basarabiei, putem vedea urmările celor două apartenențe:

·       Moldova din România este întreagă, unitară, puternică, în creștere.

·       Republica Moldova este dezbinată administrativ, etnic, religios etc.

Moldova din România este alcătuită din opt județe moldovenești: Galați, Vaslui, Iași, Botoșani, Suceava, Neamț, Bacău, Vrancea. Adică o organizare sănătoasă, unitară. Populația este de aproape 4 milioane și jumătate de locuitori.

Republica Moldova, prin grija Imperiului Rus, a Uniunii Sovietice și a Federației Ruse este alcătuită din 32 de raioane, 13 municipii, patru bucăți de mărimi diferite ce alcătuiesc așa-zisa Unitate Teritorială Autonomă Găgăuză (o unitate ruptă în patru...) și, desigur, teritoriul ce este direct colonie rusă, cu centrul la Tiraspol. Populația este de sub 3 milioane de locuitori și tot scade, prin grija Rusiei.

Merită amintit aici pentru toți: Găgăuzii au fost colonizați de Imperiul Țarist pentru a scădea ponderea și puterea Românilor Basarabeni, dar în ciuda acestui fapt s-au înțeles deosebit de bine cu Românii. Bunătatea cu care i-au primit și tratat Românii pe Găgăuzi a fost cu totul diferită față de disprețul și agresivitatea Bulgarilor și Rușilor față de Găgăuzi. Ca urmare, Găgăuzii au fost apropiați de Români și au susținut unirea cu România în 1918. Relațiile foarte bune dintre cele două neamuri au slăbit și apoi s-au schimbat prin propaganda ruso-sovietică începută în 1948. A fost aceeași propagandă care i-a silit pe Românii Basarabeni să se creadă „Moldavani” sau „Maldavani” și să îi urască pe Români (adică să se urască pe sine). Și așa s-a ajuns la dezbinarea moldovinească de astăzi!

Ca urmare, dacă Episcopul Marchel vrea să afle dezbinătorii Republicii Moldova, trebuie să se uite la prietenii săi de la Tiraspol și Moscova: aceștia sunt dușmanii Moldovei și ai Moldovenilor, aceștia sunt cei care fărâmițează statalitatea Republicii Moldova, aceștia sunt cei care conduc mafiile de la Tiraspol și Chișinău ce sabotează economia moldovenească etc.

Dincolo de aceste adevăruri, să ține minte că cei care au persecutat în Basarabia pe clerici și familiile lor, ba și parohiile care îi susțineau, au fost totdeauna oamenii ocupației rusești, mancurții, agenții Moscovei etc.

 Am spus la început că nu de puține ori spusele Episcopului Marchel cuprind mari abateri de la Învățătura Ortodoxă.

 În primul rând stă, desigur, pretenția canonicității unei structuri bisericești rusofone, ce a fost înființată după 1991, ca mjiloc de control al Moscovei în Republica Moldova.

Să fim înțeleși, structura numită, după ideile imperialismului rus, Mitropolia Moldovei și a întregii Moldove (prin care se revendică pentru Rusia teritorii largi din România și Ucraina) apare doar în 1992. Ea este înființată de Moscova peste structura înființată de Stalin, ce fusese înființată cu sila peste Mitropolia Basarabiei, mitropolie canonică ce ținea de Patriarhia Română. Singura continuitate între Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove este a necanonicității înființării ei, așa cum necanonice au fost și celelalte structuri înființate de Rusia peste teritoriul canonic al altei Biserici locale.

Însă, într-un chip cu totul străin Ortodoxiei, Episcopul Marchel încuviințează abuzurile deplin anti-ortodoxe ale Bisericii Ruse. Și osândește cu frenezie orice întoarcere la canonicitate, neagă dreptul Bisericii Române de a-și recăpăta teritoriul canonic, neagă canonicitatea Mitropoliei Basarabiei (a cărei canonicitate este pecetluită de Sinoadele Ecumence) și tot așa. Adică stă împotriva Sinoadelor Ecumenice și hotărârilor acestora.

 În al doilea rând stă, cutremurător, negarea ortodoxiei și chiar a creștinătății Bisericii Ortodoxe Române.

Această negare este săvârșită repetat de Episcopul Marchel. Am amintit mai sus afirmații precum aceea că Biserica Română ar sluji unui „alt dumnezeu”, că ar înlocui pe Hristos, că ar sluji unui „dumnezeu fals”, că ar practica „psihologia șacalului” etc. În alt loc afirmă că ar cuvânta „cu duh diavolesc”, că Sinodul Mitropoliei Basarabiei ar fi „adunătură” etc.

Dincolo de limbajul nedemn de orice creștin, cu atât mai mult de un cleric, și cu atât mai mult de un episcop, rămâne și dimensiunea canonică și dogmatică a afirmațiilor sale.

Una dintre implicațiile la care nu s-au gândit nici Episcopul Marchel, nici aceia care îl ascultă, este acuzația de necanonicitate adusă implicit tuturor Bisericilor locale aflate în comuniune cu Biserica Română.

Căci de vreme ce episcopii din Bulgaria sau Grecia, din Serbia sau Georgia, din Polonia sau Rusia etc. slujesc împreună cu clericii români – preoți, episcopi, diaconi – este clar că sunt în cea mai directă comuniune cu cei pe care Marchel îi declară „schismatici”, „cu duh diavolesc” ș.a.m.d. Ceea ce îi face vinovați, dacă Românii sunt vinovați, de aceleași lucruri – după cum și canoanele osândesc nu doar fapta rea, ci și complicitatea inclusiv după săvârșire.

Din fericire pentru Biserica Română și celelalte biserici locale, dar spre osânda vorbitorului, Episcopul Marchel nu a adus și nu poate aduce niciun argument ortodox pentru acuzațiile sale extremiste.

 Ca să nu lungim cuvântul nostru – căci am răspuns la ceea ce ni s-a părut cât de cât semnificativ – o să observăm disperarea rusofonilor față de trezirea Moldovenilor.

Deși discursurile Episcopului Marchel par să se adreseze clericilor și creștinilor veniți înapoi la Biserica Mamă, la Mitropolia Basarabiei adică, în fapt se adresează celor încă rămași. Deci nu sunt spuse atât cu speranța unei întoarceri a celor plecați, cât cu dorința de a-i împiedica pe cei rămași să se trezească, să capete curaj. De aceea acest amestec ciudat, contradictoriu, de declarații de iubire și insulte radicale, de chemări tandre și amenințări rușinoase.

Acest lucru s-a văzut cel mai bine, în cadrul discursului amintit, atunci când cerând Marchel „încuviințarea și delegarea” preoților prezenți ca să vorbească în numele lor s-a răspuns „da” de vreo 5-6 voci, mai multe dinspre Marchel decât dinspre clerici.

Căci, se știe bine de către Basarabeni, sunt mari presiuni din partea autorităților rusofone pentru Mitropolia Chișinăului și împotriva Mitropoliei Basarabiei. Doar că puterea mancurților și agenților ruși scade, iar poporul Republicii Moldova se trezește tot mai mult.

Canoanele Bisericii sunt cu totul pentru Mitropolia Basarabiei și sunt cu totul împotriva structurii rusofone zisă Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove.

Ca urmare, toate discursurile Episcopului Marchel, Preotului Rață și altora asemenea nu pot acoperi adevărul:

Întoarcerea clericilor și credincioșilor din Republica Moldova la Mitropolia Basarabiei este canonică și binecuvântată, iar osândele aruncate împotriva lor cad pe capetele celor care le aruncă.

 

Dumnezeului nostru slavă, acum și pururea și în vecii vecilor!

  

Preot dr. Mihai - Andrei Aldea

București, 18, aprilie, 2024

 

 

---

[1]    Pentru curioși, o sursă aici: httpsanticoruptie.md/ro/stiri/profil-episcopul-marchel-mihaescu-de-balti-si-falesti-aliat-de-nadejde-al-kremlinului-in-ortodoxia-moldoveneasca