“Blestemele” de la Schitul Huta

-Spre folosul sau spre dauna viitorului schitului?

Deoarece mulţi discută cu, sau fără, cunoştinţă de cauză despre „blestemele” puse de părintele Eftimie la Huta am considerat că ar fi mai potrivit să nu tălmăcim după părerile noastre ci să îl întrebăm personal despre acestea:
-Părinte Eftimie, sunt unii care au rămas nedumeriţi de ceea ce aţi spus la predica de la Nimăieşti despre acele “blesteme” pe care le-aţi lăsat în urma dumneavoastră la schit. Ne puteţi da câteve explicaţii în acest sens?
-Ce să vă explic?
-De ce le-aţi pus? Care a fost motivul?
-Dragilor, când am mers la Huta în urmă cu zece ani am primit ascultare de la PS Ioan Mihălţan să fac un aşezământ monahal după rânduiala mănăstirii unde m-am format duhovniceşte. Ştia că am fost călugărit de părintele Iustin şi vin din mănăstirea Petru Vodă, tocmai de aceea mi-a dat mână liberă să pun rânduiala pe care o doresc. Am avut câteva principii după care am călăuzit schitul atât administrativ cât şi duhovniceşte. Aceste principii le-am grupat în patru reguli pe care am dorit să le las mai departe celor ce vin după mine, indiferent cine ar fi aceştia. Practic sunt reguli interne ale schitului pe care le-am pus ca si ctitor specificând destul de clar pentru cine vrea să priceapă că decât să fie altceva în urmă, decât ce am vrut să fie mai bine să nu fie nimic. Aceste reguli nu le respectă nimeni decât cei ce vor respecta cuvântul meu şi vor înţelege rolul acestui locaş monahal în zona aceea. În ultima perioadă unii se simţeau acolo ca la o pensiune, mai stăteau la slujbă, apoi la masă şi se întindeau la poveşti şi chiar la bârfe. Nu mai puteam să pun în schit rânduiala care doream deoarece Visarion lua apărarea acelor femei care stăteau la bârfe. Defapt răzvrătirile lor făţişe faţă de mine au început cu momentul în care am pus un afiş pe uşa de la bucătărie pe care scria că persoanele străine nu au acces în bucătărie şi altul cu un blestem al Sfântului Vasile cel Mare care spunea că cel ce bârfeşte şi cel ce ascultă pe cel ce bârfeşte să fie afurisit. Am pus doar citatul din Sfântul Vasile. Acesta este unul din motivele pentru care am pus primul aşa-zis “blestem” în care am spus că atunci când vor intra în schit bârfe, intrigi, iscodeli şi se vor amesteca mirenii în treburile schitului totul să se pustiască. Acesta a fost motivul pentru care ctitorul mănăstirii Frăsinei din Vâlcea, PS Calinic de la Cernica, ulterior canonizat ca sfânt, a lăsat blestem pe femeile care intră în mănăstirea ctitorită de el. Tocmai că şi acolo s-a întâmplat acelaşi lucru ca şi la Huta. Aceste false mironosiţe cu fustă lungă şi batic nu au făcut altceva decât tulburare în schit. Au trecut de atunci sute de ani şi mănăstirea Frăsinei a avut un istoric foarte frumos deoarece nu s-a încălcat acea regulă cunoscută ca “blestemul Sfântului Calinic”. Tot datorită implicării mirenilor în treburile mănăstireşti Patriarhul Ierusalimului, Dositei Nottara, a pus la 1700 un blestem peste cei ce se amestecă în treburile mănăstirii Turnu din judeţul Prahova. Acest fapt a fost relatat şi în revista „Lumea credinţei” (a se vedea şi http://obiectivortodox.wordpress.com/2009/06/29/manastirea-turnu/ -n.n.).

-Şi celelalte trei?
-Al doilea este pentru păstrarea unei ortodoxii curate fără compromisuri. De aceea am spus că dacă vor intra în schit erezie, trădare, compromisuri şi laşitate totul să se pustiască.
-Apropo, cum explicaţi dispariţia afişelor despre ecumenism şi catolicism de pe uşa bisericii imediat după plecarea dumneavoastră de la Huta?
-Asta nu e erezie că au dispărut afişele dar compromis sau laşitate poate fi. Sper să nu fie nici una şi nici alta ci doar să o fi făcut fără să îşi dea seama de importanţa lor acolo. Pe acele afişe erau citate de la Sfinţii Părinţi şi de la marii noştri duhovnici despre erezia ecumenistă şi catolicism. L-am întrebat de ce le-a dat jos şi mi-a spus că nu ştie cine le-a luat şi nu are de unde să pună altele. A trecut de atunci câteva luni şi nu le-a mai pus nimeni înapoi. Poate le va pune, vom vedea. Sau poate ne va găsi o explicaţie abilă.

-Al treilea?
-Al treilea se referă la ispita materialismului. Am spus că dacă vreunul din vieţuitorii schitului vor lua din banii mănăstirii în scopuri personale totul să se pustiască. Mănăstirea nu trebuie să fie un mijloc de îmbogăţire pentru nimeni. Ştiindu-se că unii preoţi sau stareţi cad uneori în astfel de ispite, părintele Cleopa de la mănăstirea Sihăstria, jud. Neamţ, a lăsat, în calitate de ctitor, un astfel de blestem şi când a fost încălcat biserica a luat foc. Întâmplarea a fost relatată şi în unul din volumele “Ne vorbeşte părintele Cleopa”.
-Loganul personal al părintelui Visarion îl are din banii schitului? Spunea că e din banii mamei sale.
-Jumătate i-a dat mama lui iar jumătate a pus din banii adunaţi pentru pictură, cu acordul meu, cu condiţia ca să îi pună înapoi cât mai repede după plecarea mea. Dacă îi va pune înapoi nu e nici o problemă. Am dat şi altora bani împrumut. Nu consider a fi ceva rău să ajuţi pe cineva. La cei care nu ne sunt rude poţi face milostenie dacă e cazul, nouă să nu ne însuşim. La aceasta m-am referit când am spus “în scopuri personale”, din a schitului să nu fie. Că i-a dat mama sau vreun prieten nu intră în această categorie.
-Şi cel de al patrulea?
-Se referă la păcate foarte grele care nu se îndreaptă. Că s-a greşit şi se îndreaptă omul nu e de condamnat, pentru aceea există căinţă. Toţi greşim, dar când se persistă în păcat, fără voinţă de îndreptare, e grav. Patima te stăpâneşte şi nu mai poţi împlini celelalte reguli şi porunci ale lui Dumnezeu. De aceea am spus că dacă vor fi păcate grave şi se vor persista în ele totul să se pustiască. Aceasta se referă nu la vizitatori ci la vieţuitori.
-De ce credeţi că unii au interpretat altfel decât aţi gândit dumneavoastră aceste lucruri?
-Pot fi mai multe motive. Poate nu am fost destul de explicit sau poate unii chiar în mod voit au încercat să deturneze cuvintele mele. Unii au început să spună că Eftimie a blestemat. Cine nu a ascultat ce am spus poate să înţeleagă că oi fi zis să moară cineva sau să păţească ceva rău, depinde cum li s-a spus. La câteva ore, după ce am făcut publice cele patru reguli sau “blesteme” la Nimăieşti, primesc un telefon de la cineva din Beiuş care îmi spune: ”Părinte, nu îmi vine să cred. Aţi blestemat pe ucenicii părintelui Visarion care v-au denigrat. Mi-a spus părintele Ţenţ că aţi aruncat blesteme la predică”. Nu aveam cum să-i explic toată povestea la telefon dar pentru cei ce vor să se edifice am pus înregistrarea pe internet, chiar în ziua următoare. Aşa se vor convinge cât de grav am “blestemat”. Nu ştiu ce le-o fi zis părintele Ţenţ la oameni?! Şi nu e singurul care a creat astfel de diversiuni. Părintele Ţenţ cu Ioan de la Delani au înţeles greşit ceea ce am spus. Nu aş putea spune că voit sau nevoit, asta o pot şti doar ei şi conştiinţa lor.
Alţii s-au nemulţumit deoarece m-am referit la bârfele din mănăstire. Firesc, nu cei ce mergeau la Huta pentru rugăciune ci tocmai aceia cărora le plăcea să facă pe şefii acolo şi să se simtă în schit ca la o pensiune unde mergi să te relaxezi. Majoritatea din cei ce au fost de faţă sau alţii care au urmărit înregistrările au înţeles corect mesajul acestor aşa-zise “blesteme” în jurul cărora s-au făcut atâta vâlvă. Dar să ne uităm şi cine sunt cei ce fac vâlvă pe acest subiect. Nu cei ce au înţeles greşit ci cei ce au voit să înţeleagă greşit. Cei care au avut nedumeriri m-au întrebat înainte de a răspândi zvonuri.
-Consideraţi că între părintele Visarion şi cei doi preoţi de mir amintiţi mai înainte ar exista legături ascunse, cu vreun scop anume?
-Nu aş crede, cel puţin nu am de unde să ştiu ce e în capul lui Visarion căci în ultimi doi ani a fost mai ascuns faţă de mine, nu îmi spunea niciodată ce gânduri sau ce planuri are. În ultima vreme era tot mai imprevizibil. Doar despre cele administrative din schit îmi mai spunea câte ceva. Mă tulbura mult când vedeam că are secrete faţă de mine. Avea grupul lui de prieteni şi pe mine nu prea mă mai asculta aşa că nu ştiu ce legături avea şi cu cine. În schimb, dacă urmărim cu atenţie anumite momente (surprinse şi în înregistrări –n.n.) vedem că în timp ce eu vorbeam părintele Ţent era foarte agitat şi mergea pe la preoţi prin altar şi prin biserică. Nu ştiu ce le spunea. În timp ce vorbea Visarion avea o cu totul altă atitudine. Parcă avea o îngrijorare pentru ceea ce va spune. E de apreciat totuşi că pr Ţenţ şi Ionel au insistat asupra lui Visarion să-şi ceară şi el iertare de la mine în seara aceea la Nimăieşti dar când a ieşit din biserică a trecut pe lângă mine fără să îmi spună măcar un cuvânt privindu-mă cumva ca un învingător iar la masa de după maslu nu au vrut să rămână nici Ţenţ şi nici Visarion, cu toate insistenţele gazdelor, scuzându-se foarte politicos că au alte treburi de rezolvat. De Ionel nu ştiu ce să zic, atâta doar că m-a surprins. Să îl fi influenţat Ţenţ cu ceva? Nu ştiu.
-O fi şi aceasta o încălcare a primei reguli?
-Nu pot să îmi dau seama. Depinde cât s-au implicat. V-am spus că nu ştiu ce face şi ce gândeşte Visarion astfel încât nu pot să îmi dau seama cine şi cum are influenţă asupra lui. Sau el asupra altora. Îmi asum responsabilitatea pentru tot ce am făcut şi am vrut să fac până în ultima clipă. Cei care s-au implicat şi au încercat să-mi strice planurile, reuşind în oarecare măsură, fie ei preoţi sau credincioşi, n-au decât să aibă tăria să îşi asume responsabilitatea atunci când lucrurile vor ieşi la iveală.
-De ce aţi înregistrat maslul de la Nimăieşti?
-Aşa m-a sfătuit o persoană. Pentru ca să am dovada la ce s-a făcut în caz că cineva va încerca să deturneze totul împotriva mea sau dacă cei de la protopopiat sau de la episcopie vor avea vreo obiecţie să pot dovedi ce am facut şi pentru a nu-i face probleme în acest sens nici preotului paroh. Dacă am înregistrarea mărturiile mincinoase pot fi demontate. Nu e prima dată când se încearcă deturnarea cuvintelor mele.
-Pe preotul din Nimăieşti l-au chemat la episcopie.
-I-au chemat pe unii dintre ei la protopopiat certându-i că au participat la slujbele unde am fost şi eu. I-a deranjat şi că am înregistrat ce am spus. Am aflat ulterior că la preotul paroh i-au făcut o mustrare verbală. A rămas cu atât. Nu a încălcat cu nimic canoanele sau regulamentul bisericesc căci încă la acea dată nu a existat nici o hârtie scrisă prin care să se interzică să mai slujesc în eparhia Oradiei. Îmi cer iertare de la preoţii care au avut de suferit din acest motiv. Nu am vrut să le fac probleme, au ei destule ale lor.
-V-au interzis să slujiţi în eparhie?
-Pe hârtie nu. Poate să fi eliberat o astfel de decizie după plecarea mea. Am fost înştiinţat ulterior că nu mai am voie să slujesc în eparhia Oradiei fără acordul scris al PS Sofronie. Această înştiinţare e doar verbală. Încă în scris nu am primit nimic.
-Până la urmă ce sunt, reguli sau blesteme?
-Au fost reguli, pe care le-am păstrat cât am putut, pornite din principiile mele. Există posibilitatea că alţii care vin după mine să schimbe aceste reguli, au tot dreptul, în calitate de egumeni sau superiori sau cum s-or mai fi numi funcţia respectivă în viitor. Dar dacă le-am lăsat sub formă de blestem nu le mai dezleagă nimeni. Aşa rămân pe veci. Am spus destul de clar şi la Nimăieşti în încheiere (după ce au predicat şi ceilalţi preoţi -n.n.) că aceste patru puncte rămân pe vecie chiar dacă Visarion va pleca şi va veni altul să continue mai departe viaţa în schit. Visarion a acceptat aceste patru “blesteme” şi i-am spus să le spună şi celor ce vor urma după el şi aşa să le transmită fiecare mai departe.
-Era necesar să faceţi public aceste patru “blesteme”?
-Cred că da. Cel puţin atunci aşa am simţit în acel moment. Iniţial voiam să vorbesc altceva, să las un îndemn celor ce mi-au fost fii duhovniceşti să păstreze adevărata ortodoxie şi să nu cadă în capcana unei ortodoxii de faţadă ceea ce mă tem că va urma cât de curând în zona Beiuşului. Cel puţin asta simt că se pregăteşte. Starea sufletească în care eram şi atitudinea lui Visarion faţă de plecarea mea m-a făcut să îmi schimb subiectul, chiar cu câteva minute înainte de a începe să vorbesc. Pe de altă parte cele patru puncte nu trebuiau ascunse, dacă nu le spuneam rămâneau uitate. Niciodată nu am avut nimic de ascuns.
-Cum vedeţi viitorul Hutei?
-Sper să fie unul luminos, chiar dacă am plecat mâhnit de acolo. Depinde foarte mult de cum vor respecta, cei ce vor urma, cele patru puncte despre care am vorbit mai sus. Dacă le vor respecta Huta va reînvia şi va redeveni un focar de lumină duhovnicească în zonă. Aceste reguli sunt ultimul lucru pe care l-am mai putut face pentru acel schit, înainte de a pleca. Acesta a fost scopul înfiinţări ei, un focar de lumină a ortodoxiei şi nu un loc unde să meargă unii să se simtă bine ca într-o pensiune. Nu prin diplomaţie, fasturi şi gesturi de suprafaţă se va reabilita Huta ci prin sinceritate şi respectarea acestor reguli. Şi aşa, deja s-a început spălarea creierelor. În ce mă priveşte m-am resemnat. Aici am fost primit cu drag. Sunt sigur că unde sunt acum îmi voi reveni. Şi părintele Iustin şi alţii care au trecut prin închisori, au avut parte de trădări şi dureri mult mai mari, au trecut peste ele, chiar mai tare s-au călit. Toată întâmplarea asta a fost o învăţătură şi pentru mine. Poate mai târziu vom vedea lucrurile cu alţi ochi, vom înţelege atunci şi de ce Dumnezeu a îngăduit asta.

A consemnat Cornelia Man

Postari anterioare: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2011/05/intoarcerea-la-metanie.html

Tot despre acest subiect vedeti si: http://www.razbointrucuvant.ro/2007/11/27/sofronie-inchizitorul/
Detalii iesite dupa un an la iveala: Cine si de ce vrea sa falsifice istoria schitului Huta: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2013/12/cine-si-de-ce-vrea-sa-falsifice-istoria.html