Iezuiţii
aveau menirea de a conduce destinele Bisericii Greco-Catolice prin controlul pe
care îl aveau asupra ierarhilor uniţi
Prozelitism
iezuit în ţările ortodoxe
După
trecerea la reformă a unui foarte mare număr de catolici, Biserica Romei se
foloseşte de ordinul călugărilor iezuiţi pentru a recupera pe orice căi numărul
de credincioşi pierduţi prin reformă. Acest ordin călugăresc a fost înfiinţat
în anul 1540 de ofiţerul spaniol Ignaţiu de Loyola care contribuie foarte mult
la convertirea unor ortodocşi mai ales prin şcoală şi implicaţii diplomatice.
Iezuiţii au lucrat intens la convertirea în masă a ortodocşilor, mai ales acolo
unde situaţia politică şi economică îi avantaja.
La
început nu s-a recurs la o catolicizare totală a credincioşilor ci s-a folosit
o soluţie de compromis. S-au modificat doar unele părţi mai nesesizabile de
către populaţie dar s-a păstrat cultul şi ritul ortodox iar treptat au început
să se schimbe dogmele şi toate celelalte, scopul final fiind asimilarea în
catolicism.
