PS Sofronie Drincec făcut KO de către preotul Ciprian Mega. Război între popi pe facebook.

Războiul dintre Mega si Sofronie a luat amploare. Va exista un câștigător?

Scandal între două fețe bisericești controversate.

Între preotul Ciprian Mega de la Oradea si episcopul Sofronie Drincec, tot de la Oradea, este un război mai vechi. Unii dintre bihoreni îl consideră un «război între popi». Totul a pornit în urmă cu aproximativ 20 de ani când ierarhul bihorean l-a umilit pe preotul Mega chiar în ziua în care i-a promis că-l va hirotoni. De atunci cei doi nu au reușit să se mai împace.

În ultimii ani, preotul Mega a reușit să țină în șah întregul sinod al BOR care i-a tolerat toate abaterile de la disciplina bisericească printre care: vizite misterioase în SUA, la Moscova, legături cu masoneria, implicarea în politică și altele... Se vorbește că Mega ar avea unele legături în mediul serviciilor secrete care i-ar fi furnizat probe incriminatorii legate de anumiți ierarhi, ceea ce explică teama unor ierarhi față de preotul bihorean.

Recent, după implicarea preotului Mega în politică, ierarhul de la Oradea s-a gândit că ar fi un motiv să-l sancționeze pe subalternul său. Coincidență sau nu, în turul doi al prezidențialelor 2024, fiecare susținea câte un candidat. PS Sofronie o susținea pe Elena Lasconi (USR), iar preotul Mega pe contracandidatul acesteia, Gălin Georgescu (independent). PS Sofronie ținea discursuri de la amvon prin care îndemna credincioșii să aibă orientări occidentale, în timp ce pr. Mega susținea campania lui Georgescu pe rețelele de socializare și prin “legăturile” făcute în urma vizitei la Moscova.

Nu știm cum se va finaliza războiul celor doi, dar de împăcare nu credem că sunt șanse. Ambii sunt la fel de orgolioși. Vedem doar că pe profilul de facebook al preotului Mega apare o postare prin care acesta îl pune "cu botul pe labe" pe superiorul său ierarhic. Menționăm că preotul Mega a restricționat profilul de facebook, astfel încât să nu poată vizualiza sau comenta personaele incommode, iar episcopul său îl cheamă la palat “să dea raportul”. La rubrica de comentarii a postării, preotul Mega este felicitat de către fanii săi (cei nerestricționați). Vom prezenta mai jos postarea prin care pr. Ciprian Mega a redevenit “erou” în fața adepților de pe profilul său de facebook:

 

Răspuns Deciziei Chiriarhale Nr. 2283/16 decembrie 2024

 Preasfințite Episcop,

 Decizia Chiriarhală în cauză vorbește doar despre Dumneavoastră, nicidecum despre mine sau despre activitatea mea.

 Cu 80 de ani în urmă, într-o perioadă pe care istoricii au asimilat-o sovietizării României, oameni ca Dumneavoastră au susținut, prin trăsăturile lor de caracter, instaurarea unui regim ateu și dezumanizant în țara noastră.

 În discuția purtată luni, 16 decembrie, cu angajații Centrului Eparhial, vicarul administrativ, Pr. Prof. Radu Rus, care, de altfel, este singurul dintre colaboratorii Dumneavoastră cu care se poate dialoga civilizat, m-a rugat să nu răspund în niciun fel documentului care mi-a fost înmânat, întrucât mustrarea, nostim poreclită „dojană arhierească”, nu poate fi contestată. Vă anunț, în consecință, că o voi contesta, simbolic, la CCR, instituția care a distrus ordinea constituțională în România și care mi-a încălcat dreptul de a candida la Președinția României, când mi-am manifestat, tot simbolic, intenția în acest sens.

 Având în vedere că ne aflăm în perioada Postului Nașterii Domnului, găsesc de cuviință să Vă anunț că Vă voi răspunde detaliat abia la mijlocul lunii ianuarie.  Până atunci, Vă aduc la cunoștință că acest act pe care l-ați eliberat este un abuz care Vă dezonorează, întrucât Vă folosiți de responsabilitatea încredințată de Biserică și, totodată, de prerogativele recunoscute de actuala configurație a Statului Român, pentru a îngrădi libertatea de conștiință a unui cetățean român, preot ortodox și artist creștin. Această acțiune încalcă flagrant drepturi fundamentale, garantate nu doar de prevederile internaționale în acest sens, ci și de Constituția României. Despre canoanele Bisericii nu Vă amintesc, întrucât dosarele „judecate” de Consistoriul Eparhial, în ultimii ani, sunt o neînsemnată mărturie a disprețului pe care-l manifestați față de legiuirile bisericești.

 Nu e cazul să uităm nici că, anul următor, vom omagia nu doar 1700 de ani de la Sinodul I Ecumenic, ținut la Niceea, ci se vor împlini, de asemenea, 17 ani de la „sfințirea” apelor Crișului, în ziua prăznuirii Botezului Domnului, de către Dumneavoastră împreună cu episcopul greco-catolic. Desigur, Sfântul Sinod, când V-a acordat iertarea, a ținut cont nu neapărat de puternicul lobby prin care ați făcut presiune, ci, mai ales, de iminentul pericol pe care, la acea vreme, l-ați denumit „Trecem Crișul!”.

Acel moment a lezat conștiința dogmatică a Bisericii pentru că gestul Dumneavoastră, sper că ați înțeles în timp, nu a fost unul eminamente liturgic. Orice manifestare liturgică a Bisericii respiră o realitate dogmatică. Așadar, propun să ne așezăm în decență, înainte să rostim cuvinte tari și sentințe nemiloase. Pentru că, la nivelul scandalizării opiniei publice, sunteți, totuși, în context panortodox, singurul ierarh care, părăsind ogorul sfințitor al Bisericii, prin lepădare de credință, fie ea și vremelnică, a rămas până azi în funcție.

 În ceea ce mă privește, Vă rog să luați act că nu am încălcat, sub nicio formă, “prevederile canonice, statutare și regulamentare bisericești”, iar canoanele pe care le invocați unilateral, într-un patologic anacronism, sunt total străine speței! Toate intervențiile mele sunt publice, explicațiile sunt detaliate și fidele gândirii teologice a Bisericii Ortodoxe, potrivite dimensiunii „învățătorești” a slujirii sacerdotale și, totodată, conforme vocației mărturisitoare pe care Hristos Însuși ne-o cere în Evanghelie.

Intenția candidaturii mele a fost explicată într-un document, care se găsește în spațiul public, fiind adresat Preafericitului Părinte Patriarh. Vă invit să citiți acel text, care se numește „Alegeri înainte de război”. Până în luna ianuarie, de altfel, nu ar fi rău să Vă familiarizați puțin cu disciplina canonică a Bisericii, dacă tot ați pornit această discuție.

 Vă precizez că nu eu, ci Dumneavoastră ați folosit lăcașul de cult pentru campanie electorală, susținând-o public pe doamna Elena Lasconi și, prin aceasta, promovând politicile dumneaei, potrivnice Creației lui Dumnezeu.

De asemenea, „instituțiilor Statului Român”, la care faceți referire, când menționați că V-au transmis „multiple plângeri și sesizări”, “fie direct – verbal”, fie “indirect” (Îmi este imposibil să deslușesc taina aceasta. Să fie vorba, oare, de telepatie sau de o misterioasă „rezonanță cosmică”?), Vă rog să le comunicați, direct sau indirect, cum doriți, că Mântuitorul Hristos ne-a încredințat că „Cerul și pământul vor trece”. Cu atât mai mult, va trece această dictatură, pe care o sprijiniți cu elan! Totodată, fiți liniștit, că oricine citește documentul cu pricina înțelege la ce instituții faceți referire, iar eu, după cum bănuiți, tremur din toți rărunchii.

Țin să Vă menționez că, într-o democrație, mai ales într-una europeană, cum visați și cum cereți insistent, instituțiile Statului sunt la dispoziția cetățeanului, nicidecum cetățeanul sub presiunea lor. Dacă, spre exemplu, în 1987, la U.M. 01191 Lipova, activitatea cunoscută azi sub denumirea de ”poliție politică” putea fi justificată sub pretextul ipocrit de datorie pentru binele țării, astăzi, într-o societate care proclamă „Drepturile Omului”, instituțiile la care faceți referire, mai ales cele secrete, nu au, din punct de vedere legal, putere coercitivă, iar Dumneavoastră, dacă ați ales să le urmați îndemnurile, ne convingeți că relaționarea pe care o aveți cu dumnealor este de altă natură, pe care știm s-o încadrăm, cunoscând cadrul legal. Eu, însă, nu am nicio datorie să mă supun acelor instituții, nici să mă emoționez în vreun fel atunci când acestea fac presiuni prin Dumneavoastră, pentru că nu trăim, deocamdată, oficial, sub un regim opresiv.

Dând curs somației ucenicilor Dumneavoastră, am mers luni, împreună cu frații mei de slujire, la întâlnirea din sala de ședințe a Protopopiatului Oradea. Așadar, noi am fost trei, așezați pe scaunele audienței. Ei s-au prezentat în număr de șapte, dispuși inchizitorial înaintea noastră, doi dintre dumnealor ocupând jilțurile de la prezidiu.

Trecut-am eu, dragă Părinte Episcop, și pe la Pentagon, și pe la Kremlin. N-am ajuns în Coreea de Nord, dar pot paria că asemenea rigiditate tâmpă l-ar scoate din minți și pe Kim Jong-un.

Două aspecte vreau să evidențiez, care vorbesc tot despre Dumneavoastră. Pe cât de stresați Vă erau pretorienii, atitudine sobră, priviri grave, unuia dintre dumnealor i se zbătea ochiul drept, pe atât de calmi am fost noi, dispuși să-i ascultăm și să-i înțelegem. Le-am explicat că atât tatonările repetate de a ne învrăjbi unul împotriva celuilalt, cât și încercările de a mobiliza credincioșii împotriva mea sunt chestiuni grăitoare pentru modul Dumneavoastră de a acționa în Biserica lui Hristos. Pe de altă parte, ați constatat că noi, preoții bisericii „Sf. Spiridon”, slujim nu doar în pace și-n înțelegere, ci suntem legați, mai ales, de o prietenie sinceră în Hristos, că enoriașii parohiei sunt înțelepți și eleganți, încât nu se vor coborî la nivelul abordărilor precare ale Episcopiei și că, în general, Parohia are o activitate intensă și discretă, care ar trebui să fie exemplu pentru consilierii Centrului Eparhial, mai ales în ceea ce privește slujirea liturgică. Realitatea aceasta este consecința firească a faptului că noi nu prea Vă luăm în serios, nu ne lăsăm intimidați de ieșirile dezechilibrate de adolescent întârziat, iar eu, personal, nu cred nimic din ce spuneți. Absolut nimic!

Cu toate acestea, după cum ați putut remarca, ați fost primit cu bunăvoință la slujire în parohia noastră, dovadă că nu avem atitudini schismatice, așa cum, desigur, V-ați fi dorit.

Al doilea aspect foarte deranjant a fost că l-ați delegat să ne ia la rost pe un consilier despre care știați că, o perioadă, a avut interdicție să-și viziteze familia, datorită abuzurilor repetate. De asemenea, e bine să nu uităm ce influență exercită respectivul asupra Dumneavoastră, știind că pe cumnatul dumnealui l-ați avansat, numindu-l într-o enorie urbană, ca premiu pentru că a reușit să scandalizeze parohia rurală în care slujise anterior. Cunoașteți cel mai bine motivul pentru care sătenii nu l-au mai acceptat, realitate despre care vorbește, de altfel, întreaga eparhie: relația extraconjugală cu fina dumnealui. Modalitatea în care ați soluționat această problemă reprezintă, fără-ndoială, o interpretare avangardistă și inovatoare a Dreptului Canonic, pentru care ideologii progresiști Vă pot felicita.

Mă întristează problemele acelor oameni și nu-i judec, indiferent de căderile dumnealor. Mă găsesc, însă, nevoit să Vă atrag atenția, întrucât l-ați trimis pe acel inchizitor agresiv să ne țină discursuri moralizatoare, deși erați conștient că ați convocat trei preoți respectabili, familiști, devotați slujirii Bisericii. Nu Vi se pare că ați mers, totuși, prea departe?

Aș fi avut de gând să ignor țidula primită, dar, după ce am plecat de la judecata de luni, mi-a sesizat cineva apariția unui articol, într-una dintre unitățile de propagandă din presa centrală. Referindu-Vă la mine, la activitatea mea și la declarațiile pe care le-am făcut de-a lungul vremii, ați strecurat o șopârlă: „maniera legionară”. Într-un moment de instabilitate politică și de tulburări sociale, în care auzim că sunt chemați la audieri oameni nevinovați pentru teme ideologice pe care Europa le-a consumat secolul trecut, când pe rețelele de socializare abundă îndemnuri iresponsabile, ale unor mizantropi, la arestări pe aceleași deziderate, Dumneavoastră, distinse Episcop al Bisericii lui Hristos, ați aruncat către hienele din mass-media mărturia mincinoasă: povara ștampilei de legionar asupra numelui meu. Știați foarte bine că o asemenea afirmație nu se mai analizează astăzi, presa, opinia publică și societatea, în general, nu mai fac uz de instrumentele intelectuale pentru a clarifica o asemenea informație. Este suficient ca cineva să o rostească, iar cel incriminat pe nedrept să poarte permanent această plagă. În contextul actual, legionarismul este asociat cu antisemitismul. De regulă, o asemenea acuzație se răsfrânge și asupra urmașilor aceluia. În cazul meu, mi-ar afecta definitiv slujirea preoțească și activitatea artistică, deși eu, niciodată, în niciun context, nu am lăsat să se înțeleagă așa ceva. Niciodată!

Dimpotrivă, m-am manifestat întotdeauna împotriva ideologiilor de orice fel, am colaborat cu etnici evrei, am prieteni apropiați, creștini proveniți din rândul comunității evreiești, Kafka rămâne unul dintre scriitorii mei preferați, sunt impresionat de scrierile lui Jacob Taubes, îl recitesc, adesea, cu interes pe Spinoza. Iubesc poporul în mijlocul căruia S-a întrupat Hristos, Dumnezeul nostru, respect seminția din care a ieșit Preasfânta Născătoare de Dumnezeu! Chiar pe fiul meu l-am botezat cu numele de convertit al unui evreu, care a devenit cel mai mare gânditor al tuturor timpurilor, Sf. Ap. Pavel.

Dar, resping din toată ființa mea doctrina propovăduită de ideologi precum Yuval Noah Harari, sub influența căruia, conștient sau nu, „direct sau indirect”, Vă aflați în acest moment socio-politic.

Când am citit acea declarație de presă, am avut un gând, pe care Vi-l mărturisesc, mai ales că literatura filocalică vine cu îndemnul de a ne mărturisi gândurile. N-am zis, din păcate: „Întru mulți ani, Stăpâne!” N-am fost vrednic de o asemenea smerenie, ci mi-am spus: “Omul este chiar mai ticălos decât aș fi crezut.”

Dar, ca să Vă explic puțin cum stau lucrurile pe tărâmul neclar al ideologiilor, Vă rog să înțelegeți că, folosind cuvântul “ticălos”, nu m-am referit la toți cetățenii născuți în Arad, nici la toți călugării sau clericii BOR, nici la toți ierarhii ortodocși, nici la întregul popor român. Eu am avut această reacție lăuntrică la adresa unei anumite persoane, pe care am asimilat-o cu ticăloșia înfăptuită de el. Adică, ticălosul are chip, nume, identitate clară. “Numele voastre s-au scris în ceruri”, spune Mântuitorul. Nu neamul, nu partidele, nu rasa! Ci numele, care clarifică o identitate precisă, o existență care se manifestă în legătură firească, dar total liberă de celelalte realități, indiferent că sunt etnice, ideologice, sociale, religioase.

Iată absurdul! Eu mă străduiesc să explic aceste lucruri minimale unui ierarh ortodox, iar societatea românească așteaptă să înțeleagă fenomenul din gura dlui inginer Georgescu. Greșeala dumnealui este aceeași pe care, în răspăr, o comiteți și Dumneavoastră. Omenirea a lăsat în urmă un secol în care, vorba unui călător printre dictaturi, ne-am tot amețit cu „mușețelul ideologic”, încât un candidat la prezidențiale sau un episcop ca Dumneavoastră s-ar cuveni să se exprime cu serioase rezerve în privința unor teme pe care doar le-ar putea numi, însă fără să le pătrundă. N-ar fi rău să învățați puțin din înțelepciunea și cumpătarea Preafericitului Părinte Patriarh, care știe că, într-un fel sau altul, va exista viață și după aceste alegeri. Un model de echilibru și de firească mărturisire V-ar putea fi, mai ales, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu, dacă ați renunța, desigur, la disprețul stupid pe care-l purtați părinților de copii.

Un creștin nu poate îmbrățișa, până la urmă, nicio ideologie seculară. De aceea, când societatea superficială și absurdă susține că Biserica Ortodoxă a fost favorabilă Mișcării Legionare, răspunsul trebuie să fie ferm și limpede că nu este așa! Dacă un neavizat citește, de exemplu, Mein Kampf a lui Hitler, sau cele câteva sute de pagini, cu însemnările lui privind viziunea asupra politicii externe, văzând atâtea influențe scripturistice, va spune că nazismul a fost o prelungire a creștinismului. La fel, dacă lecturăm Determinismul lui Marx, un cititor superficial ar putea gândi că Sfânta Scriptură este de vină. Dar aceste orori ale umanității au devenit experimente îngrozitoare pentru că, depărtându-se de Adevăr, s-au transformat în ideologii. Iar ideologul, când prinde puterea, devine un monstru. Același lucru se-ntâmplă cu “maestrul” Dumneavoastră și al neomarxiștilor cu care faceți echipă, Harari. Nu este vinovată cultura iudaică de această doctrină care se naște, folosindu-se, printre altele, de identitatea ei lingvistică sau de bagajul antropologic! Nu este vinovată civilizația occidentală pentru aceste avalanșe.

Cândva, a fost urât evreul, a fost umilit țiganul. Azi, a venit rândul rusului, al ucraineanului sau al occidentalului, depinde unde te afli. Cu diferite lentile, sunt priviți, iarăși, americanul sau arabul. Și românii sunt disprețuiți în multe locuri din lume. Dar, după o vreme, fața lumii se va schimba, ura va fi canalizată către altă adresă, dușmanul va primi alt nume. Iar noi, generalizând, înjosim făptura umană și Chipul lui Dumnezeu din omul creat. Eu refuz să iau parte la așa ceva!

Mai simplu de atât nu pot să Vă explic.

Pe mine nu m-a impresionat cu nimic dnul Georgescu, ci simpla promisiune că Gică nu se poate căsători cu Mircea, că aceștia nu vor avea dreptul să înfieze copii și că, în școli, nu vor fi îndoctrinați elevii cu teorii contrare ontologiei umane, îl face agreabil în comparație cu candidata Dumneavoastră. Dar, până la urmă, Constituția ne permitea fiecăruia să ne susținem punctul de vedere, iar acum Dumneavoastră doriți să-l anihilați pe-al meu, dacă tot a fost dinamitată ordinea constituțională. Personal, sunt entuziasmat că, prin dnul Georgescu, poporul a folosit o conservă securistică pentru a sufla spre șandramaua politiciniastă. Și, ce să vezi? Șandramaua se clatină, Părinte Episcop, și toate creaturile ei au luat-o razna.

Pe de altă parte, să ne venim în fire! Aceste aspecte, care fac parte din învățătura Bisericii, nu provin din ideologia legionară, nici din nostalgiile comuniste, nici din ceea ce vor unii să numească, astăzi, putinism. Sunt chestiuni care au precedat apariția nu doar a popoarelor în forma lor actuală, ci au apărut înaintea creștinismului, înaintea Bibliei, odată cu zidirea lumii de către Creator.

Închei aceste rânduri, înțelegând că ați fost într-un moment de slăbiciune sufletească și ați reacționat sub presiunea societății și a „instituțiilor” Statului. În același timp, să nu uităm că Nașterea Domnului, deși este un praznic legat de un moment istoric, totuși dinamizează timpul liturgic și spațiul Bisericii, încât noi ne aflăm într-o așteptare.

Domnul vine! Ce bucurie mai mare putem avea?

Vă iert și Vă doresc Sărbători cu bucurie de Sus, de la Domnul!

 Pr. Ciprian Mega

 

Nota redacției. Redacția noastră va păstra capturile de ecran ale postării lui Ciprian Mega, conform legislației în vigoare.