duminică, 25 iunie 2017

De ce se întârzie canonizarea sfinţilor din închisorile comuniste? Cazul preotului Arsenie Boca.



    Părintele Crăciun Oprea spunea că părintele Arsenie a avut o viaţă sfântă. Mai mulţi dintre deţinuţii politici au văzut în părintele Arsenie un om prin care Dumnezeu este proslăvit, atât prin fapte cât şi prin viu grai. Biserica noastră are mai mulţi sfinnţi pe care ar fi trebuit să-i canonizeze, dar se pare că anul 2017, ca an al cinstirii acestor martiri ai neamului şi ai Bisericii, trece fără ca BOR să ia o decizie în această privinţă. Publicăm în continuare un material al unui preot ortodox care aduce în atenţie câteva aspecte legate de necesitatea canonizării acestor sfinţi din închisori, printre care şi părintele Arsenie Boca (prof. Cristian Marc):



Părintele Arsenie Boca – un Sfânt între oameni
(1910-1989)

Părintele Arsenie este un sfânt. Am simțit-o de la primul contact cu oamenii din Țara Făgărașului, cu locurile sfințite de mireasma vieții sale și cu opera de re-încreștinare a poporului român în secolul XX.

Personalitatea sa este prea bine cunoscută pentru a prezenta biografia (29 sept. 1910, Vaţa de Sus, Hunedoara – 28 nov. 1989, Sinaia), iar sfinţenia lui este incontestabilă. Ales din pântecele maicii sale, s-a desăvârşit ca duhovnic în timpul şederii în Muntele Athos. Întors acasă, a început munca de luminare a oamenilor din zona Făgăraşului, unde ei trăiau ca păgânii, nu mergeau la biserică, munceau duminica şi tot felul de blestemăţii. De multe ori le spunea: „nu mai fiţi răi mă, unii cu alţii” sau: „nu mai lucraţi duminica mă, că va veni vremea să nu vreţi să lucraţi, şi veţi fi obligaţi”. Şi aşa a fost. Deşi puhoaie de oameni s-au întors în biserici la cuvântul său, dreptatea divină trebuia să se împlinească pentru păcatele și crimele făcute.

Comunismul a fost văzut de marii noştri duhovnici ca pedeapsă pentru păcatele făcute. A trebuit ca o parte a acestui popor să moară ca purificare a neamului. Această elită sfinţitoare a reuşit să împlinească destinul românesc în secolul XX prin oferirea de noi eroi şi martiri sacrificaţi ca „oile la junghiere” şi să fie pildă de sacrificiu pentru generaţiile viitoare. Căci, măsura creştinătăţii noastre este jertfa, iar „sângele martirilor este sămânţă pentru creştini”, spunea Tertulian. Această elită crucificată în beznele secolului XX au constituit-o Martirii închisorilor comuniste.

            Numele pr. Arsenie menționat pe crucea de la Mănăstirea Sâmbăta exprimă următoarele fapte:
- în anii 1946-1947 în Munţii Făgăraşului se afla un grup de rezistenţă armată (scriitorul Constantin Gane, Gh. Pele, Ţoţea, Murea etc), ajutat de părintele Arsenie;
- în 1948, mutat la Prislop, părintele a fost arestat în 15 mai, trecut prin anchete şi închisori;
- a fost rearestat în multe rânduri şi bătut în beciurile securităţii;
- a fost alungat cu porunca de a nu se mai întoarce niciodată la Sâmbăta;
- a fost omul la care-şi găseau alinare şi îmbărbătare toţi cei din zonă, chiar din toată ţara;
- cel mai mare merit al părintelui este de a fi creat în jurul mănăstirii Sâmbăta o stâncă de credinţă adevărată, pe care comuniştii n-au putut-o înfrânge; „majoritatea oamenilor noştri de sprijin erau oameni formaţi de părintele Arsenie; această rezistenţă a credinţei, noi am socotit-o mult mai importantă decât rezistenţa noastră cu arma şi de aceea l-am trecut primul pe cruce” (Ion Gavrilă Ogoranu).

Părintele Arsenie, ca stareţ la Sâmbăta de Sus, în iarna lui 1944-1945 îl adăposteşte pe marele Nichifor Crainic, acuzat şi căutat de comunişti. Strămutat forţat la Mănăstirea Prislop (1948), devine acolo stareţ, iar după transformarea în mănăstire de maici, rămâne duhovnic până în 1959, când comuniştii i-au risipit obştea şi i-au stabilit domiciliu forţat la Bucureşti. Între timp mai fusese o dată arestat şi dus la Canal, unde a stat aproape un an. La Bucureşti a fost ţinut ca simplu pictor bisericesc, mereu supravegheat de Securitate. În ultima parte a vieţii pictează biserica din Drăgănescu timp de 15 ani, începând cu 1968, iar ultimul domiciliu îl are la Sinaia, unde se retrăgea tot mai des şi unde a închis ochii la 28 noiembrie 1989, fiind ucis de securitate în chinuri oribile. A fost înmormântat după propria-i dorinţă la Prislop, la 4 decembrie 1989. Mormântul părintelui Arsenie este astăzi cel mai important loc de pelerinaj din ţară.

Din câţi oameni am cunoscut eu şi care au lucrat în Biserică – mărturiseşte părintele Teofil Părăian – socot că Părintele Arsenie Boca a fost cel mai de vârf, culmea tuturor vieţuitorilor şi propovăduitorilor din contemporaneitatea noastră”.

O mărturie despre sfinţenia Părintelui:

„A fost marea milă a lui Dumnezeu, asupra mult încercatului popor român, ca în cea mai grea perioadă din istoria lui, cea a ocupaţiei comunisto-sovietică, să-l aibă alături pe sfântul Părinte Arsenie Boca. Părintele Arsenie, la fel ca marii sfinţi, trăia în afara timpului, putând avea o viziune clară asupra desfăşurării lui.

Părintele nu primea la împărtăşanie decât pe cei care reuşiseră să-şi purifice sufletul, fiind numit pe nedrept biciul lui Dumnezeu, el fiind un mare iubitor de oameni, pe care încerca să-i salveze, îndrumându-i pe calea Împărăţiei, aşa cum numea Sfinţia sa, calea spre împărăţia Cerului. Trebuie de reliefat adaptarea predicilor lui, printr-o cunoaştere excepţională a stadiului spiritual al interlocutorilor.

Despre moartea părintelui:

Părintele Arsenie a trăit ca un sfânt şi a murit ca un martir, asasinat prin maltratare criminală, în 28 noiembrie 1989, de către doi ofiţeri de securitate. Cu puterile lui deosebite de vizionar, el şi-a văzut moartea, prin pictarea premonitivă la biserica Drăgănescu, a unui călugăr răstignit. Trecerea lui din această viaţă s-a produs, conform unor martori, după ce avusese o discuţie cu mărimi ale vremii, cărora le-a spus greşelile ce le fac în acţiunea lor de guvernare. Discutând cu câţiva credincioşi apropiaţi lui, aceştia şi-au dat seama despre perceperea lui asupra morţii ce urma să vie, afirmând că ea va fi determinată de o „femeie”, probabil Elena Ceauşescu (mărturia aparţine Mariei Dumitraşcu).

Este greu să se afle cum a decurs maltratarea Părintelui, dar cert este că l-au supus la cele mai grele torturi, printre care şi ale degetelor, care probabil i-au fost distruse, cu excepţia arătătorului de la mâna dreaptă. Acesta a fost singurul scos la vedere din patrafir, în sicriul Părintelui, pentru a fi sărutat. În situaţii normale, mai ales la un duhovnic, iubit de credincioşii lui, se scoate întreaga mână.

Pe figura părintelui Arsenie, al cărui corp era aşezat în sicriu, la Mânăstirea Prislop unde a fost îngropat, se vedeau pe pomeţii obrazului arsuri circulare, cu mărimea diametrului de cca. 2 cm, iar pielea feţei avea urmele unor traumatisme, căpătând o transparenţă, a cărei culoare era galben verzuie.

Moartea Părintelui a avut loc la Sinaia, unde cadavrul său a fost predat de securitate maicilor de la mânăstirea din aceeaşi localitate. Preotul Bunescu l-a spălat, după care l-a îmbrăcat în haine preoţeşti, pe care nu le mai purtase din 1959, când i se interzisese practicarea preoţiei, aşezându-l în final în sicriu. Transportul sicriului fu făcut imediat la Mânăstirea Prislop, unde fu aşezat în biserică. Înmormântarea a avut loc în 4 decembrie 1989, în mormântul ales de părintele încă din viaţă, unde „urma să stea până la a doua înviere din morţi”.

Ceea ce este penibil, dureros şi regretabil, este încercarea aproape generalizată, de disculpare a vinovaţilor, prin broşuri şi fascicole din ziare, care demonstrează moartea „naturală” a părintelui, determinată de boală şi de o suferinţă îndelungată” (cf. Dan Lucinescu[1], Părintele Arsenie Boca, un sfânt al zilelor noastre, 2009).

Biserica Ortodoxă Rusă a canonizat mii de martiri, în frunte cu țarul Nicolae II și cu patriarhul Tihon, omorât de comuniști în 1925. Țarul Nicolae, omorât în 1918, deși nu a dus o viață de sfânt, a fost canonizat în anul 2000 pentru sfârșitul său în credința ortodoxă, omorât de atei.

Romano-catolicii din România și-au beatificat clericii uciși în comunism:      
- Szilárd Bogdánffy, episcop de Oradea, ucis în închisoarea Aiud (1953), beatificat la 30 octombrie 2010.
- Janos Scheffler, episcop de Satu Mare, mort în 1952 la Jilava, beatificat la 3 iulie 2011 (amănunte la http://www.catholica.ro/2011/06/17/la-3-iulie-2011-va-avea-loc-beatificarea-episcopului-janos-scheffler/).
- monseniorul Vladimir Ghika, ucis în 1954 la Jilava, beatificat la 31 august 2013.
- episcopul de Iași Anton Durcovici, omorât la Sighet în 1951, beatificat la 17 mai 2014 (amănunte la www.durcovici.ro). 
Greco-catolicii au în curs de beatificare/canonizare 7 episcopi morți în închisori.

            Biserica Ortodoxă Română recunoaște sfințenia martirilor noștri, dar se cere oficial lucrul acesta. O spun înșiși teologii:

- Pr. prof. dr. Gh. Drăgulin, studiul: „Victimele pușcăriilor comuniste și ale revoluției în atenția aghiografului contemporan” (în buletinul oficial al Patriarhiei: „Biserica Ortodoxă Română”, nr. 7-9/1991, p. 91-98). Se militează pentru o canonizare colectivă, cât și individuală. A trecut și el prin iadul închisorilor comuniste.
            - „Proclamarea unora dintre noii mărturisitori ai perioadei comuniste ar fi un ferment duhovnicesc extraordinar pentru ortodocșii români contemporani, arătând că sfințenia și martiriul sunt posibile în zilele noastre și dând mărturie despre statornicia Bisericii în vremuri de cumpănă, cu atât mai mult cu cât celelalte Biserici Ortodoxe (Rusă, Sârbă, Georgiană) au canonizat deja sute de neomartiri, spre bucuria plinătății Bisericii” (arhim. Chiril Lovin, rev. „Ortodoxia”, nr. 3/iul-sept. 2014, p.124).

Având în vedere acestea, dosarul de canonizare a părintelui Arsenie trebuie dus până la capăt. Avem nevoie de mărturia sfinților în această lume desacralizată! Sfinţii sunt manifestarea personală a lui Dumnezeu în Biserică, iar Biserica nu se menţine vie decât prin Sfinţi. La loc de cinste se află Martirii.  

Părintele Arsenie face parte din pleiada martirilor secolului XX și trebuie pus la locul cuvenit: să lumineze, să ocrotească, să se roage pentru acest neam.


Pr. Fabian Seiche

Notă: acest articol, ca şi altele despre pr. Arsenie, n-a avut loc în publicaţiile oficiale bisericeşti.



[1] Dan Lucinescu, născut la 21 mai 1927 în Botoşani. Student în anul 3 la matematici şi fizico-chimie în Iaşi, este arestat la 24 aprilie 1948 şi condamnat ca şef de lot la 15 ani muncă silnică pentru „crimă contra ordinii sociale”. A trecut pe la Tg. Neamţ, Iaşi, Suceava, Jilava, Piteşti, Gherla, Aiud. Eliberat în 1963, lucrează pe şantier, absolvă facultatea de Mecanică din Bucureşti cu nota maximă, cursul de Pedagogie şi Energie Nucleară. Autor al unor invenţii brevetate în ţară şi în străinătate. Publică peste 30 de lucrări tehnice. După 1989 publică volume de istorie, beletristică şi memorialistică: Ştefan cel Mare şi Sfânt; Efemeritate şi divin; Destine; Jertfa; Părintele Arsenie Boca, un sfânt al zilelor noastre etc.

10 comentarii:

  1. Parerea dvs. Cu erezii in invatatura sa, nu ar trebui canonizat, chiar daca s-ar fi mantuit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Luminita Alionescu26 iunie 2017, 10:37

      Chiar crezi ce spun schismaticii de la Radeni? Nu te-ai convins ce hram poarta acesti nepomenitori? Daca ei spun ca parintele Arsenie este eretic, inseamna ca in realitate nu este asa.

      Ștergere
    2. Nicolae Alionescu26 iunie 2017, 12:04

      Ce erezii? Nu te lua tu dupa Sava Lavriotul si cei din gruparea sa zelotista. Cei care stau in preajma acestui zelotist nu poate fi altfel decat cum e si el. Logic si clar.
      Salutari.

      Ștergere
  2. Cei din comisia de canonizare de ce tergiversează? De ce nu se pronunță mai repede? Pentru că marturii sunt destule.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu va luati dupa "zelotisti", dar tineti cont de ce zice p Eftimie Mitra:
    "Nu as vrea sa fie canonizat p Arsenie Boca pentru ca are inselari ezoterice si ar profita inselati precum yoghinii"
    Oare aveti verticalitatea sa publicati asa ceva? Si p Eftimie sa recunoasca?

    Peace be with you!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tu anonimule care comenteyi mereu fara taria de caracter de a-ti da numele, de ce esti asa de tulburat. Cred ca daca te-ai mai ruga m[car dimineata si seara, nu ai mai fi asa obsedat si tulburat.

      Ștergere
    2. Problema unora este sa rastalmaceasca cuvinte. Acesta este un motiv pentru care marturiile lor nu trebuiesc luate in considerare, cu atat mai mult ca ei se ascund sub anonimat.

      Referitor la parintele Arsenie Boca nu am spus niciodata ca a avut inselari ezoterice, asa cum pretinde anonimul care a comentat ieri aici.

      Nu sustin si nu sunt de acord cu canonizarea parintelui Arsenie Boca deoarece la mormantul sau sunt multi ezoteristi care pretind ca s-ar incarca cu "energie". Azi multi ezoteristi se folosesc abuziv de numele parintelui Arsenie pentru a castiga credibilitate in fata adeptilor.
      Din acest motiv, pana cand Biserica Ortodoxa nu se delimiteaza clar si public de acesti ezoteristi, canonizarea parintelui Arsenie ar fi un deserviciu ortodoxiei.

      Aceasta este opinia mea, si nu cea prezentata in mod diversionist de anonimul de mai sus, din 26 iunie 2017, ora 16:26.

      Orice cuvant a cuiva care se pronunta in numele meu, nu este valid daca nu are si aprobarea mea.
      Asta nu inseamna ca parintele Arsenie ar fi fost ezoterist.

      Ștergere
    3. Iuliana Vulcănescu28 iunie 2017, 09:42

      Foarte bine spune părintele Eftimie.
      Se vede că e un om calculat. Părintele Arsenie nu este ceea ce vor unii să dea impresia că ar fi.

      Ștergere
  4. https://www.facebook.com/Pr.Prof.Patriciu/posts/1831349803548175

    RăspundețiȘtergere
  5. Antonie Cazacu1 iulie 2017, 16:03

    Sperăm că acești părinți care au suferit în închisoare vor fi canonizați cândva. Asta poate fi doar când vom avea ierarhi care să se teamă Dumnezeu mai mult decât de sistemul politic actual.

    RăspundețiȘtergere

Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.