Data Pastilor si Sfanta Lumina de la Mormantul Mantuitorului

De ce Sfanta Lumina de la Ierusalim vine doar la ortodocsi.

In fiecare an Dumnezeu intareste poporul sau prin minunea de la Sfantul Mormant. 

Aceasta este o dovada clara si incontestabila pe care Mantuitorul Iisus Hristos o arata pentru a argumenta vizibil dreapta credinta pastrata de la Sfintii Apostoli si transmisa prin Sfintii Parinti. Pe langa argumentele dogmatice, canonice si cultice ale dreptei credinte in ortodoxie, Dumnezeu se milostiveste pentru mangaierea dreptcredinciosilor crestini prin venirea an de an, la Pastile Ortodox, a luminii necreate - Sfanta Lumina de la Mormantul Mantuitorului din Ierusalim.

Multi credinciosi isi pun mereu intrebarea: “De ce nu serbeaza toti crestinii Pastile in aceasi zi?”.

Raspunsul e clar: “Pentru ca unii respecta cinstirea Invierii Mantuitorului in ziua randuita de Biserica Crestina din primele veacuri, iar altii nu respecta aceasta zi venind cu schimbari pe parcurs”. Sfintii Parinti ne indeamna ca atunci cand nu sunt opinii unitare referitor la chestiuni dogmatice, liturgice, canonice etc. sa cercetam scrierile si randuielile stabilite de Biserica primara.

In acest context vom prezenta cateva aspecte canonice ce au fost discutate de catre Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti la primele Sinoade Ecumenice.

Sfintii Apostoli, la anul 50, fiind intruniti la Ierusalim, au format primul Sinod al Bisericii Crestine, prezidat de Apostolul Iacov, numit pana azi “Sinodul Apostolic”. In acest sinod, apostolii au stabilit mai multe randuieli printre care si legate de serbarea Pastilor de catre crestini. In acest sens, canonul 7 Apostolic spune ca: “Daca vreun episcop sau prezbiter sau deacon, va sarbatori Sfanta Zi a Pastilor cu Iudeii, Inaintea echinoctului de Primavara, sa se cateriseasca”. Dispozitiile acestui canon stau la baza hotararilor ce vor urma referitoare la data serbarii Pastilor.

Inca nu era o data comuna in toata crestinatatea. Unii serbau Pastile la o data fixa, cum ar fi 14 Nisan (Pastile Crucii) sau 16 Nisan (Pastile Invierii), indiferent in ce zi a saptamanii cadea, altii in vinerea sau duminica cea mai apropiata de 14 Nisan. Altii serbau Pastile in prima duminica dupa echinoctiul de primavara sau dupa prima luna plina dupa echinoctiul de primavara etc. Detalii in “Liturgica Generala” si “Liturgica Teoretica” de Ene Braniste.

Pentru ca toti crestinii sa serbeze Pastile in aceeasi zi, Sfintii Parinti de la Sinodul I Ecumenic, care a avut loc in anul 325 la Nicea (Asia), au stabilit ca Pastile sa fie serbat astfel incat sa nu incalce hotararile Sfintilor Apostoli. Desi nu este stabilit prin canoane, in actele acestui sinod se mentioneaza:

1   -Pastile se serbeaza in zi de duminica.

2   -Aceasta diminica trebuie sa fie prima duminica cu luna plina dupa echinoctiul de primavara.

3   -Daca in aceeasi duminica ar cadea Pastile Iudaice, atunci, pentru a evita serbarea Pastilor crestine de o data cu cele iudaice, crestinii vor serba Pastile in duminica urmatoare.

Aceste decizii raman valabile pentru toata crestinatatea si incep sa se puna in aplicare in toate sinoadele locale. Episcopul Alexandriei este incredintat de catre Sinodul de la Nicea sa comunice in fiecare an, tuturor sinoadelor locale, data la care va fi randuit sa fie sarbatorit Pastile, conform deciziei sinodale sus amintite. Episcopul Romei dorea ca el sa anunte data Pastilor in toata crestinatatea si astfel, nu accepta ca orientalii (Patriarhia Alexandriei) sa ii traseze dispozitii despre serbarea Pastilor. Astfel au existat cateva impotriviri in aceasta privinta.

Unii clerici si credinciosi, din Apus, nu s-au conformat dispozitiilor primului sinod ecumenic. Din acest motiv  al patrulea sinod local din Antiohia (anul 341) a emis urmatorul canon: “Toti cei care indraznesc sa desfiinteze hotararea marelui si Sfantului Sinod intrunit in Niceea in prezenta evlaviosului si de Dumnezeu preaiubitului imparat Constantin, in privinta sfintei sarbatori a mantuitoarelor Pasti, sa fie excomunicati si lepadati de Biserica, daca vor starui a se impotrivi din pofta de cearta impotriva celor bine hotarate, si acestea sa fie zise pentru laici. Iar daca vreunul dintre proiestosii Bisericii, episcop ori presbiter ori diacon, va indrazni dupa hotararea aceasta, sa se osebeasca spre zapacirea popoarelor si spre tulburarea bisericilor si sa serbeze Pastile cu evreii; Sfantul Sinod a judecat ca acela sa fie strain de Biserica de acum inainte ca unul ce si-a ingramadit pacatele nu numai siesi, ci s-a facut multora pricina de stricaciune si de zapacire si numai pe acestia ii cateriseste din slujba, ci si pe cei ce voi indrazni sa se impartaseasca cu acestia dupa caterisire. Iar cei caterisiti sa se lipseasca si de cinstea exterioara, de care i-a facut partasi sfantul canon si preotia lui Dumnezeu”. Acest canon este recunoscut de toate celelalte sinoade ecumenice si intareste inca o data decizia Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea. In urma masurilor luate de Sinodul local din Antiohia, neconcordante au mai existat, in ce priveste data Pastilor, dar tot mai restranse, astfel incat in anul 784 nu s-au mai semnalat nepotriviri in aceasta privinta. Apusul s- conformat randuielilor Sinodului I Ecumenic, pana in sec. XVI cand papa Grigorie XIII aduce noi schimbari in Biserica Romei.

La anul 1582, papa Grigorie XIII, a introdus o noua pascalie (calculare a datei Pastilor), dar care a fost admisa doar in Apus. Astfel s-a creat un nou decalaj intre serbarea Pastilor in Rasarit si serbarea Pastilor in Apus. Rasaritenii au respins categoric schimbarea randuielii serbarii Pastilor introdusa de papa Grigore XIII. Calculul datei Pastilor facut de Apuseni este gresit, deoarece incalca decizia Sinodului Apostolic exprimata in canonul 7. In mai multi ani se intampla ca Pastile sarbatorit de catolici sa cada in aceeasi data cu cel iudaic. Asa s-a intamplat si anul acesta (2015) caci in ziua cand Biserica de Rasarit sarbatorea Intrarea in Ierusalim a Mantuitorului (Floriile), Biserica Romei si mozaicii (iudeii) serbau deodata Pastile la Ierusalim.

Istoria venirii Sfintei Lumini la Mormantul Mantuitorului, arata ca odata cu hotararea Sinodului I Ecumenic referitoare la data Pastilor, Sfanta Lumina vine asa cum s-a decis de catre Sfintii Parinti. Astfel Mantuitorul Iisus Hristos confirma an de an, ca fiind valida, decizia celor 318 Parinti de la Nicea.

In “Pidalionul” tiparit de Manastirea Petru Voda in anul 2007, pag. 42-44, la nota de subsol, sunt enumerate mai multe minuni care se petrec doar la Pastile serbat conform canoanelor sus amintite. Pe langa acestea amintim minunea venirii Sfintei Lumini de la Ierusalim.

In anul 1112, cand armatele papei (cruciadele) stapaneau in Ierusalim, catolicii i-au scos afara pe ortodocsi din Sfantul Mormant, sperand ca astfel sa primeasca ei aceasta Lumina dumnezeiasca. Vazand imparatul Balduin ca nu se petrece minunea, a trimis o garda militara care sa-l aduca pe patriarhul ortodox la Sfantul Mormant. Indata ce a venit patriarhul, a intrat in Sfantul Mormant si Sfanta Lumina a venit indata in lumanarea sa.

In anul 1421, cand Ierusalimul se afla sub stapanirea sultanului musulman Murat al Egiptului, armenii au cerut sa stea ei la Sfantul Mormant pentru a primi ei Lumina. In timpul acesta, patriarhul Sofronie, impreuna cu poporul drept credincios statea la usa bisericii Invierii, langa un stalp. In acel an, Lumina nu a venit in Sfantul Mormant ci a lovit stalpul de la intrare langa care statea patriarhul. Astfe a crapat stalpul si din acea crapatura Lumina a ricosat exact in fitilul lumanarii patriarhului orthodox. Seful garzii musulmane care a vazut minunea a exclamat cu voce tare: “Hristos este fiul lui Dumnezeu si a inviat a treia zi din morti! Una este credinta adevarata: a ortodocsilor!”. In acel moment a fost omorat de catre musulmani, primind cununa muceniciei pentru marturisirea fara teama a dreptei credinte pe care in acel moment o descoperise. Moastele sale se afla in biserica Sfantului Iacov.

Astfel de exemple pot umple o carte, ele pot fi gasite in “Istoria Sfantului Mormant” constituind o dovada incontestabila a dreptei credinte si a datei serbarii corecte a Invierii Domnului Iisus Hristos. In anul 2007, am vazut aceasta Lumina cu ochii mei. In acel an Pastile cadeau in aceeasi zi la toti crestinii. Au intrat de dimineata catolicii, apoi armenii, coptii, iar la ora 14,00 a intrat patriarhul ortodox al Ierusalimului. La doua minute dupa ce acesta a intrat in Mormant a venit Lumina, putand fi vazuta de catre toti care erau de fata. La cateva persoane, de langa mine, lumanarile li s-au aprins instantaneu cu a patriarhului. Astfel, prin mana patriarhului ortodox, la usa baldachinului au primit Lumina si catolicii, coptii, armenii etc.

Data Pastilor, arata comuniunea intre Biserici[1]. Toata Ortodoxia, serbeaza Pastile la aceeasi data, astfel toate Bisericile surori, a Greciei, a Ierusalimului, a Serbiei, a Rusiei, a Romaniei, a Bulgariei, a Georgiei etc. traiesc intr-o deplina comuniune, se bucura impreuna de Lumina lui Hristos prin Invierea Sa din morti. Revenirea catolicilor, si a celor care au schimbat in timp data serbarii Pastilor, ar fi un prim pas de revenire la crestinismul primar propovaduit de catre Sfintii Apostoli si ucenicii acestora Sfintii Parinti care au stabilit acest lucru prin randuieli ale sinoadelor. Prin incercarea lor de revenire la crestinismul primar am putea spune ca se poate tinde spre o unitate reala in Duh si Adevar prin care “Toti sa fie Una” cum spune si invatatura Mantuitorului.

O exceptie face ritul greco-catolic al Bisericii Romano-Catolice, care a fost infiintat in tarile ortodoxe pentru a face prozelitism. Decizia serbarii pastilor odata cu ortodocsii este venita in greco-catolicism ca o strategie, deoarece multi dintre credinciosii uniti cu Roma din tarile ortodoxe si-au manifestat intentia revenirii la ortodoxie. Pentru a-si pastra numarul de adepti, Biserica Romei a ingaduit ca ritul greco-catolic (din tarile ortodoxe) sa pastreze datinile, sarbatorile si cultul asemenea cum le au ortodocsii. Acest rit catolic este supus in totalitate episcopului Romei si Bisericii Apusene. Astfel ritul greco-catolic are in invatatura de credinta toate ereziile apusene, delimitandu-se si prin aceasta de crestinismul primar autentic.

Calcularea datei Pastilor se face in functie de randuielile stabilite de catre Sfintii Parinti, conform canoanelor mentionate mai sus. Astfel cea mai devreme data a serbarii Pastilor  poate fi in 4 aprilie,  iar cea mai tarzie in 8 mai. Anumite sarbatori ca: “Izvorul Tamaduirii”, “Inaltarea Mantuitorului la Cer”, “Rusaliile” etc., sunt stabilite in functie de data serbarii Pastilor. Date amanuntite istorice, canonice si calcule despre serbarea datei Pastilor pot fi gasite in revista “Ortodoxia” nr. 3 (iulie-septembrie), 1964, pag. 334 s.u., intr-un studiu detaliat realizat de Teodor M. Popescu.

ieromonah Eftimie Mitra

Despre venirea Sfintei Lumini in anul 2007:

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2009/04/marturia-unui-martor-sfanta-lumina-de.html

---

[1] In 1923 unele tari ortodoxe au adoptat calendarul indreptat (printre care Romania, Grecia etc.). Astfel sarbatorile cu data fixa au fost decalate cu 13 zile. Data Pastilor nu este cu data fixa, ea pastrand aceeasi randuiala in toate tarile ortodoxe. Astfel, atat patriarhiile care au acceptat schimbarea calendarului, cat si cele care nu au schimbat (deocamdata) calendarul au ramas in comuniune reciproca prin serbarea datei Pastilor, aceeasi dogma, cult etc. La consfatuirea reprezentantilor Bisericilor Ortodoxe de la Moscova (anul 1948) s-a convenit ca toate Bisericile locale care au adoptat noul calendar sa pastreze data Pastilor comuna, iar in ce priveste datele decalate, fiecare credincios dintr-o patriarhie sa respecte calendarul de pe teritoriul canonic al patriarhiei unde se gaseste. Oferim urmatorul exemplu: daca un cleric sau credincios roman sau grec (care tine calendarul nou) merge in Rusia sau la Ierusalim, in perioada cat se gaseste in teritoriul canonic al Patriarhiei Moscovei sau a Ierusalimului, trebuie sa pastreze calendarul vechi pe care il are Biserica Rusa sic ea a Ierusalimului. Daca un credincios rus vine in Romania, trebuie sa pastreze calendarul indreptat pe care il foloseste Biserica Romana. Aceasta hotarare semnata de toate Patriarhiile Ortodoxe din lume este obligatorie pentru toti clericii si credinciosii Bisericii Ortodoxe, indiferent care calendar il foloseste patriarhia din care face parte.

SFÂNTA LUMINĂ

DE LA MORMÂNTUL DOMNULUI DE PE GOLGOTA

Baldachinul Sfantului Mormant vazut de la balconul interior a Bisericii Sfintei Invieri din Ierusalim

Venirea Sf. Lumini în mod suprafiresc la Mormântul Domnului de pe Golgota este o minune dumnezeiască necuprinsă de mintea noastră, care se repetă an de an, în Sâmbăta Mare, de aproape două mii de ani. Este cea mai mare minune din zilele noastre, văzută atât de credincioşi cât şi de necredincioşi. Este minunea care ne uimeşte şi care este trăită de zeci de mii de oameni la fiecare praznic al Învierii Domnului, dovadă că Hristos Mântuitorul nostru a înviat din morţi a treia zi, dăruind tuturor viaţă veşnică.

Se spune că despre venirea Sf. Lumini s-ar fi scris puţin, de acea din materialul informativ găsit şi din informaţiile ce le-am cules cu ocazia pelerinajului meu la Ierusalim în anul 2000, încerc să împărtăşesc cititorilor revistei noastre, din tainele acestei negrăite minuni dumnezeieşti. Nu s-a scris probabil pentru că la săvârşirea ei pot lua parte atât credincioşi cât şi necredincioşi şi ca atare, cine voieşte să vadă o mare minune a zilelor noastre, cine doreşte să se întărească mai mult în dreapta credinţă, să facă tot efortul posibil şi să meargă la Mormântul Domnului de Sf. Paşti şi va vedea , cu siguranţă, marea şi negrăita minune dumnezeiască. Sfânta Lumină se aprinde pe Mormântul Domnului Iisus în Sâmbăta Mare, în timpul Vecerniei Mari între orele 12,30-13,30. Biserica Sf. Mormânt este extinsă ca suprafaţă, după cum se poate vedea pe imaginea alăturată. Sub marea ei cupolă sunt mai multe altare, ortodoxe, catolice, armene, copte....Mormântul Domnului, din incinta marii biserici, are două încăperi: prima, un fel de antreu, numită Capela Îngerilor, iar a doua, mormântul propriu zis al Domnului Iisus, acoperit cu o placă de marmoră.

După ce în Vinerea Mare se reconstituie procesiunea de pe Drumul Crucii - deci se străbate din nou Golgota, în frunte fiind arhiereii, în veşminte de doliu, ducând pe mâini o cruce mare din lemn 1,5 m, în care se păstrează o parte din lemnul original al Crucii pe care a fost răstignit Iisus, citindu-se evangheliile Sf. Patimi. Ajungând sus pe Golgota Sf. Cruce se înfige în stânca Golgotei, pe locul unde a fost răstignit Mântuitorul (de reţinut că în acea gaură se află un disc de aur dăruit Bisericii Sf. Mormânt de către domnitorul român Şerban Cantacuzino)(1678-1688). Începând de la orele 19 vineri seara până în zorii zilei de sâmbătă orele 3, are loc una din cele mai mişcătoare şi unică procesiune a întregii creştinătăţi. Este vorba de Prohodul Domnului. La această procesiune iau parte de obicei peste 20 de arhierei, în frunte cu patriarhul Ierusalimului, în jur de 40-50 de diaconi şi ipodiaconi, sute de preoţi şi mii de pelerini.

După prohod urmează Utrenia, iar apoi se alege câte un delegat din partea fiecărei biserici oficiale: ortodoxă, catolică, armeană şi coptă, - care asistaţi de poliţia civilă - un arab, un turc şi un reprezentant al statului Israel, intră în incinta Sf. Mormânt şi verifică toate obiectele din interior şi lespedea Sf. Mormânt ca să nu fie vreo sursă de foc. Îl controlează corporal pe arhiereul grec, tot pentru a nu avea vreo sursă de foc. Acesta acoperă apoi placa Sf. Mormânt cu un strat gros de vată. Se sting apoi cele 40 de candele de aur din interiorul Sf. Mormânt. Se sigilează ambele uşi ale Sf. Mormânt cu sigilii de ceară pe benzi de pânză albă aşezate cruciş peste uşi. Fiecare delegaţie îşi pune parafa pe sigiliul bisericii sale. Un martor ocular, prezent acolo în 1974, mărturiseşte că a văzut cu ochii săi cum armata evreiască pune trei sigilii pe uşa Sf. Mormânt - evreieşte, englezeşte şi arăbeşte. Se sting apoi toate candelele din interiorul marii biserici a Sf. Mormânt. Numărul lor este mare, de peste 2000. Toată lumea se retrage în mare linişte şi pleacă acasă până la Vecernia Mare din Sâmbăta Mare.

În Sâmbăta Mare pe la orele 11 începe slujba Vecerniei Mari. Procesiunea pentru vecernia începe de la sediul Patriarhiei Ortodoxe din Ierusalim, pe la orele 9 dimineaţa. Toţi slujitorii sunt îmbrăcaţi în odăjdii albe. Înainte merg patru "dragomani", civili greci, în ţinută specială, cu toiage metalice în mâini, petru a anunţa începerea procesiunii - apoi urmează doi diaconi care ţin pe mâini Sf. Cruce. Urmează apoi cortegiul sutelor de slujitori - arhierei, preoţi, diaconi, ipodiaconi, care străbat culoarul viu al miilor de închinători, ce umplu toate uliţele, curtea bisericii, biserica şi galeriile. Armata îi rânduieşte pe fiecare la locul lor după cult - ortodocşi, catolici, armeni, copţi şi celelalte. Se păstrează o ordine perfectă. Nu sunt admise surse de foc, nici aparate de fotografiat cu blitz. Credincioşii pelerini au în mâini câte un smoc (mănunchi) din 33 de lumânări, atâtea câţi ani a trăit Iisus pe pământ. Pe ele este imprimată icoana învierii Domnului.

Intră apoi în incinta bisericii ierarhii şi sutele de preoţi, iar pe la orele 12 intră patriarhul, desculţ şi cu capul descoperit, îmbrăcat într-un stihar alb din mătase şi cu mânecile largi. Patriarhul este controlat de armată, în faţa mulţimilor, ca să nu aibă la el vreo sursă de foc. Este îmbrăcat apoi de către episcopi în toate veşmintele de patriarh. Slujitorii în frunte cu patriarhul se opresc apoi în faţa Sf. Mormânt pecetluit. Apoi înconjoară Sf. Mormânt prin partea dreaptă, în sunetul clopotelor, cântând "Învierea Ta, Hristoase, Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi, pe pământ, ne învredniceşte cu inimă curată să Te slăvim". La a 3-a ocolire se cântă imnul de la vecernie, de la vohod "Lumină lină a sfintei slave". În acest timp patriarhul şi clericii se retrag în altarul Bisericii Ortodoxe de alături şi stând în aşteptare se dezbracă de omofor, de sacoş şi de mitră, rămânând numai în stiharul alb, cu epitrahil, mânecuţe şi brâu. Apoi este condus de doi diaconi şi eclesiarhul bisericii în faţa Sf. Mormânt. Aici, mai întâi, este controlat peste tot de poliţiştii necreştini, în prezenţa oficialilor armeni, catolici şi copţi, să nu aibă vreo sursă de foc Patriarhul desigilează apoi uşa Sf. Mormânt, prin ruperea peceţilor şi intră în prima încăpere, "Capela Îngerilor "însoţit, după tradiţie, de un arab musulman. Diaconii şi eclesiarhul rămân afară la uşă. Ceara de la cele 4 sigilii se adună într-o cupă de argint şi se duce la altar, unde se păstrează până la Paştile anului următor. Patriarhul intră apoi în a doua încăpere şi îngenunchează în faţa lespezii Mormântului şi se roagă fierbinte, cerând de la Dumnezeu Sfânta Lumină. În tot acest timp musulmanul supraveghează în Capela Îngerilor. În biserică se instalează o mare linişte. Emoţia minunii îi cuprind pe toţi. Arabii creştini sunt totuşi cei care fac mereu semne de implorare a Sf. Lumini. Ei se roagă strigând - "Doamne, trimite-ne din cer Lumină!". "Doamne, dă-ne Lumină!" - "Să vină Lumina!".

După 15-20 de minute de fierbinte rugăciuni, toţi cei de faţă observă o lumină puternică, ca o scânteie luminoasă de fulger coboară în zigzag prin cupola mare a Bisericii(uneori sub formă de glob de lumină, alteori ca un stâlp de lumină. Nu la fel în fiecare an). La această lumină nu prea te poţi uita că parcă te orbeşte. În Biserică se aud glasuri de emoţii în toate limbile. Scânteia dumnezeiască coboară deasupra Capelei Sf. Mormânt, ca un glob de lumină ce se sfărâmă în mici bucăţi. Apoi intră înăuntru ca o rază subţire de foc, coboară pe lespedea Mormântului şi aprinde vata de deasupra lespedei. Vata este încărcată de o rouă divină din timpul rugăciunii. Placa de marmoră de pe Mormântul Domnului transpiră în timpul rugăciunii. În această clipă Sf. Lumină a venit! Minunea s-a săvârşit! Mulţimile aşteaptă cu nerăbdare Sf. Lumină, cu mâinile întinse. Frunţile şi obrajii tuturor sunt transpirate de emoţia minunii! O mare bucurie şi trezire spirituală se săvârşeşte în inimile şi conştiinţele tuturor.

Patriarhul adună cu mâinile vata aprinsă ce are o flacără galben-verzuie. Lumina este imaterială, poţi să dai cu ea pe faţă în primele minute şi ea nu te arde. Aceasta, cred, este lumina cu care Hristos S-a coborât la iad, cum spune Isaia prorocul "Cei ce şedeau în întuneric au văzut lumină mare...".Patriarhul pune vata în două cupe de aur cu orificii şi iese în Capela Îngerilor. Aici aprinde două buchete mari de câte 33 de lumânări, în prezenţa musulmanului, iar cupele le dă celor doi diaconi ortodocşi. Aceştia duc o cupă la Sf. Altar, iar a doua la Biserica Sf. Împăraţi Constantin şi Elena de la Patriarhie. Apoi patriarhul iese în faţa Sf. Mormânt cu cele două buchete de lumânări aprinse şi strigă de 3 ori - "Veniţi de luaţi lumină!". Minunea se continuă. În clipa când patriarhul iese din Sf. Mormânt se aprind singure candelele de deasupra intrării în Sf. Mormânt, la fel şi lumânările din sfetnice şi toate candelele din Altarul Bisericii Mari, sub privirile uimite ale tuturor celor prezenţi. În cel mult trei minute se aprind felinarele şi buchetele de lumânări ale tuturor celor prezenţi. Întreaga Biserică parcă este o flacără vie. Mulţi se ating de flacără cu faţa, cu mâinile, cu hainele, pentru binecuvântare, fără a se arde. Abia după câteva minute flacăra arde în mod normal.

Acum vin la patriarh armenii, catolicii şi copţii şi iau lumină, ducând-o la altarele lor, unde o păstrează tot anul. Cei cu felinare o duc la casele lor, ba o duc în ţările lor cu avioanele ce aşteaptă pe aeroport, astfel reuşesc, ca în noaptea învierii să aibă lumină de la Sf. Mormânt la slujba de la miezul nopţii.

Martorul nostru ne mai destăinuie un lucru foarte important. Faptul că, clopotul cel mare de la Mormântul Domnului, din aur, îl plânge pe Mântuitorul în Vinerea Mare pentru că a murit. El se trage singur, rar şi a jale. Boceşte a jale spun grecii, iar în noaptea învierii, tot singur se trage, repede şi cu veselie, vestind marea bucurie a Învierii, acoperindu-le pe toate celelalte clopote. Am reţinut că praznicul învierii de la Ierusalim te face să uiţi că mai eşti pe pământ, că te înalţă cu sufletul în sferele cele mai înalte ale spiritualităţii. În Ierusalim, la magazine, se găsesc un fel de căldăruşe cu sită deasupra şi cu fitil, pline cu untdelemn de măsline, ca un fel de candele. Acestea se aprind cu Sf, Lumină şi pot fi duse oriunde doreşti. În felul acesta a ajuns Sf. Lumină la Mănăstirea Sihăstria şi candelele acestei Sf. Mănăstiri ard din 1974 cu Sf. Lumină de la Mormântul Domnului, după cum spune acelaşi martor.

Când am ajuns noi în faţa Sfântului Mormânt în anul 2000, ghidul nostru, un profesor evreu ne-a arătat candelele de la intrarea în Capela Îngerilor, spunându-ne: „Acestea sunt candelele ce se aprind cu lumină din cer la Paştile dumneavoastră”. Momentul , ca şi multe altele ne-au impresionat profund. Cântam cu toţii: „Hristos a înviat!” cu lacrimi în ochi.

Din materialul informativ am reţinut că Sf. Lumină se aprinde numai la Paştile Ortodoxe şi că ar fi încercat şi catolicii, dar n-au primit-o, dovadă incontestabilă că ortodoxii păstrează dreapta credinţă apostolică. Este cea mai puternică dovadă care mărturiseşte că Ortodoxia este credinţa cea adevărată. Deşi au adoptat calendarul gregorian, ortodocşii n-au acceptat schimbarea datei serbări Sf. Paşti. Catolicii au schimbat data Paştelui după noul calendar. Data serbării Sf. Paşti a fost stabilită odată, de către toţi la primul sinod ecumenic de la Niceea, din 325, de către cei 318 episcopi prezenţi, sub inspiraţia Duhului Sfânt. Data este în prima duminică după lună plină, după echinocţiul de primăvară. Dacă, însă, coincide cu Paştile evreieşti, noi amânăm data cu o săptămână. Paştile lor au o cu totul altă semnificaţie. Noi prăznuim la Paşti Învierea Domnului, în care ei nu cred, de aceea L-au şi răstignit.

Se cuvine să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru această mare minune a Învierii Fiului Său rugându-l să aducă în sufletele noastre Lumina Învierii şi la acest praznic al Sf. Paşti ale anului 2005.

Cateva imagini in care se observa starea duhovniceasca a momentului venirii Sfintei Lumini se pot vedea accesand linkurile de mai jos:

Link 1 http://www.youtube.com/watch?v=Ly6mlbDQAtI

Link 2 http://www.youtube.com/watch?v=DT31wfQD1NQ

HRISTOS A ÎNVIAT !

pr. prof. Teodor ŢENŢ

Marturia unui martor. Sfanta Lumina de la Sfantul Mormant vine in fiecare an la Ierusalim.

In anul 2007,

Sfânta Lumină de la Ierusalim a venit mai repede decât în alţi ani

    An de an, la sărbătoarea Paştilor, milioane de creştini din întreaga lume vizitează Ţara Sfântă pentru a se bucura de Lumina lui Hristos la kilometrul zero al lumii, şi anume la Sfântul Mormânt al Mântuitorului. 

       Printre cei care anul acesta au fost acolo e şi pr. Eftimie Mitra, de la Schitul Huta de lângă Beiuş, care ne-a răspuns la câteva întrebări:

- Aţi fost anul acesta de Paşti la Ierusalim. Ce ne puteţi spune despre Sfânta Lumină şi alte lucruri deosebite care v-au impresionat?  

Am fost cu un grup de pelerini din România. Un pelerinaj organizat de Mitropolia Banatului în colaborare cu aşezământul românesc de la Ierihon. Totul a fost impresionant, locul unde S-a născut Mântuitorul, unde a copilărit, unde a fost botezat, unde a fost ispitit, unde S-a rugat cu ucenicii Săi, activitatea Sa de propovăduire, minunile, locul unde a fost judecat şi răstignit şi multe altele. Când treci prin aceste locuri încerci să retrăieşti clipe care s-au petrecut în urmă cu aproximativ două mii de ani şi e firesc ca acestea să te impresioneze. Ceea ce am citit în Evanghelie, am văzut acum cu ochii. Am mai văzut şi două mari minuni ce se petrec doar în Ortodoxie şi anume venirea Sfintei Lumini şi întoarcerea Iordanului.

- Cum a venit anul acesta Sfânta Lumină?  

Anul acesta a venit sub formă de raze. Nu vine la fel în fiecare an. Altădată a venit în formă de fulgere sau spirală, sau ploaie de lumină etc.

- Cum au fost aceste raze?  

Raza pe care am văzut-o s-a perindat pe la mai multe persoane. A venit de sus, a ricoşat în lumânarea unui arab ortodox, din lumânarea acestuia s-a îndreptat sus la etaj în lumânarea unui călugăr. După ce s-a aprins şi lumânarea acestuia, raza de lumină a mers direct în mănunchiul de lumânări ce le ţinea în mână un copil după care am pierdut-o din ochi. Se deplasa de la o lumânare la alta cu multă repeziciune. O altă rază a mers direct spre Altarul grecesc. Am fost foarte atent la candelele de la intrarea în Sfântul Mormânt. Nu am reuşit să văd momentul aprinderii acestora căci am urmărit raza despre care v-am povestit dar după ce am pierdut din ochi acea rază, m-am uitat spre candele şi erau deja aprinse. Totul s-a întâmplat în mai puţin de jumătate de minut. În acest interval de timp cei cărora li s-au aprins singure lumânările au dat şi celor din jur şi astfel foarte repede Sfânta Lumină a ajuns la o mare parte a celor prezenţi în Biserică. Un alt arab ortodox a aprins o făclie de la arabul căreia i-a venit Lumina şi a fugit repede cu ea afară să le-o dea şi celor ce erau în curte.

-Sfânta Lumină a venit doar la persoanele despre care ne-aţi povestit?  

Eram în partea stângă a Sfântului Mormânt cam la 8-9 metri şi doar pe acestea le-am văzut. Se poate să fi venit şi la alte persoane din cealaltă parte a baldachinului în care se află Sfântul Mormânt. În fiecare an vine la Patriarhul Ortodox al Ierusalimului. Uneori, cum a fost şi în cazul de faţă, vine şi la unele persoane din biserică. Şi anul acesta simultan cu venirea Luminii la patriarh, a venit şi la alţii.

- Ce se întâmplă practic în Sfântul Mormânt?  

La ora 13:00 la Altarul grecesc se săvârşeşte Vecernia care durează până la aproximativ orele 14:00. După terminarea vecerniei, patriarhul înconjoară de 3 ori Sfântul Mormânt iar apoi se dezbracă de veşmintele arhiereşti, rămânând doar în stihar. Este controlat riguros de către poliţiştii evrei ca nu cumva să deţină vreo sursă de foc, brichetă, chibrit etc. La această percheziţie asistă şi reprezentanţi din partea musulmanilor, catolicilor, iudeilor, copţi, armeni şi alţii. După ce este controlat se rupe sigilul de pe uşă, iar patriarhul intră înăuntru cu un musulman, care îl supraveghează neîntrerupt. Pe Sfântul Mormânt se află presărată vată din Vinerea de după Prohod. Pe această vată se lasă de la sine o umezeală, ca un fel de rouă, şi partiarhul sub supravegherea musulmanului se aşează în genunchi şi se roagă lui Dumnezeu să trimită din Cer Lumina. Sfânta Lumină vine, după cum s-a mai spus, diferit de la an la an, şi aprinde vata umezită de pe Mormânt. După ce vata s-a aprins, patriarhul o ia cu mâinile şi o pune în două cupe pe care le dă diaconilor să le ducă în Sfântul Altar, iar el aprinde, din acea vată, două mănunchiuri mari de lumânări şi iese împreună cu musulmanul afară din Sfântul Mormânt, dându-le Lumina celor prezenţi acolo. Aceasta se face sub supravegherea continuă a musulmanului, care îl însoţeşte.

- Spuneaţi de un sigil pe uşă...  

Autorităţile locale controlează încăperea în care se află Sfântul Mormânt de vineri după slujba prohodului, când se presară vata ca nu cumva să existe înăuntru vreo sursă de foc. După ce se termină de controlat fiecare colţişor, uşa se sigilează şi nimeni nu mai are acces înăuntru până după Vecernia din Sâmbăta Mare, când intră patriarhul împreună cu musulmanul care-l supraveghează. În comparaţie cu alţi ani, anul acesta Sfânta Lumină a venit mai repede. La aproximativ 2-3 minute după ce a intrat la Sfântul Mormânt patriarhul a ieşit cu făcliile aprinse.

- Altădată a aşteptat mai mult?  

Au fost cazuri când a aşteptat şi jumătate de oră sau chiar o oră.

- Patriarhul a luat vata aprinsă în mână?! Nu l-a ars?  

Sfânta Lumină nu e o lumină oarecare. Timp de aproximativ 3 minute nu arde deloc astfel încât poţi ţine mâna în ea şi nu te arde. După 3 minute începe să se încălzească şi treptat îşi intră în cursul firesc de flacără normală şi arde. Am pus-o pe barbă, pe haine am ţinut-o sub palmă nici măcar nu mi s-a înroşit locul unde m-a atins flacăra. Am şi fotografiat acest lucru.[fotografia poate fi vazuta in exemplaul tiparit al cotidianului CRISANA -n.red.]

- Ca încheiere, ce ne puteţi spune despre Sfânta Lumină?

 Firesc, nu toţi avem posibilitatea să ajungem acolo pentru a o vedea cu ochii trupului, dar nimic nu ne împiedică să o primim în sufletele noastre. Să ne mai rupem de multe dintre preocupările şi frământările inutile, care de multe ori, ne îngreuiază mintea şi sufletul şi să ne gândim la scopul vieţii noastre, căci Dumnezeu nu l-a făcut pe om ca el să mănânce şi să bea şi să se desfăteze în luxuri şi pofte, ci pentru ca el să trăiască în comuniune cu Creatorul lui. Când eşti lângă Mormântul Mântuitorului, nu mai poţi invidia, nu mai ai puterea să fii ranchiunos şi nu-ţi mai stă gândul la mâncat şi băut. Atunci te cuprinde o dragoste nemărginită faţă de semeni, iar pe Dumnezeu ai vrea să-L poţi cuprinde în braţe, uiţi de duşmani şi de cei ce te-au supărat iar dragostea îţi inundă toate mădularele. E ceva ce nu se poate exprima în cuvinte. La fel e şi cu venirea Sfintei Lumini, aceasta produce schimbarea lăuntrică a celor ce o văd şi o simt în inima lor. Atunci te simţi împlinit sufleteşte. Am întâlnit persoane care au plâns de bucurie. Îţi vine să-l îmbrăţişezi pe cel de lângă tine, chiar dacă nu l-ai mai întâlnit niciodată, te simţi ca în Ceruri. Când am venit acasă, am dus fotografii şi un film cu Sfânta Lumină pe care îl voi da celor ce nu s-au putut deplasa acolo. Sunt minuni pe care Dumnezeu le săvârşeşte în zilele noastre din dragoste faţă de creatura Sa. Noi trebuie doar să vrem să le vedem. Şi noi suntem datori a răspunde dragostei Lui prin dragoste. A iubi pe aproapele e o „minune” pe care şi noi o putem săvârşi. 

Sursa: ziarul CRISANA, din 23 aprilie 2007 -  http://www.crisana.ro/stiri/religie-19/sfanta-lumina-de-la-ierusalim-a-venit-mai-repede-decat-in-alti-ani-40277.html

Sfanta Lumina nu arde timp de trei minute