Abstract
Primul pas spre „New Age” este apariţia „religiilor de
consum” care fac din religie
o abordare a metafizicului doar pentru problema vieţii materiale. Cerinţa
omului are în vedere ideea de fericire în această viaţă, de prosperitate, de
succes şi dragoste sau de protecţie de boli. Constatarea este zdrobitoare:
majoritatea oamenilor merg la Biserică „să le fie bine”.
Soluţia reparatorie este
trăirea lui Dumnezeu prin cultul divin ortodox: de la simpla asistenţă la cultul
simbolico-ritual propus de Biserică, la
autentica experienţă a harului
transmis prin celebrarea comunitară.
Preliminarii
Actualmente, noile mişcări
religioase se regăsesc pretutindeni în lume, contând pe aproximativ o sută de
milioane de adepţi. Doar aceste date statistice deja justifică o serioasă
analiză a fenomenului.
S-a pus adeseori problema în
ce constă elementul nou al acestor mişcări religioase. Se pare că
acesta consistă în raza de acţiune, în varietatea şi în numărul de aderenţi
existenţi azi în Occident. Un alt element nou este constituit de o tot mai mare
insistenţă pe experienţa directă[1] prin intermediul tehnicilor meditative,
în dauna simplei absorbții de idei din conferinţe şi cărţi.
Mişcări dizidente au existat
întotdeauna, în toate religiile şi în toate timpurile[2], dar niciodată ele nu au putut fi
echivalate Bisericii celei Universale, întrucât aveau întotdeauna un caracter
regional. Ceea ce este nou astăzi, este faptul că, graţie mijloacelor de
comunicare socială, care propagă cu maximă rapiditate informaţiile şi ideile pe
întreaga planetă, evoluţia noilor mişcări religioase nu mai cunoaşte obstacole
pentru o răspândire
