Propagandă New Age în bisericile din protopiatul Beiuș cu recomandarea protopopului Ioan Nat Balint.

Am fost sesizați că la magazinul protopopiatului ortodox din Beius (jud. Bihor) se găsesc cărți de propagandă New-Age -istă. Din păcate unele dintre ele au binecuvântarea și chiar recomandarea protopopului Ioan N. Balint. Interesându-ne despre cele semnalate am gasit la magazinul protopopiatului Beiuș peste opt cărți de natură New Age, multe dintre ele cu propagandă reiki, bioenergie, radiestezie, yoga etc. Toate amestecate cu învățături din Sfânta Scriptură și scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe.

Una dintre aceste cărți este “În căutarea fericirii” scrisă de practicantul reiki Grigoraș Ioan, professor la Liceul Pedagogic din Beiuș (unde a funcționat și seminarul teologic ortodox). Domnul Grigoraș face parte din clubul reiki condus de Constantin Dogaru, patronul magazinului “Gladi” (vizavi de protopopiat), care este și sponsor al acestei cărți. lansarea cărții a avut loc cu sprijinul protopopiatului Beiuș, iar difuzarea s-a făcut prin bisericile ortodoxe din protopopiatul Beiuș, la indemnul și sub autoritatea părintelui protopop Ioan Balint. Surse din cadrul protopiatului Beiuș ne informează că sponsorii cărții au finanțat și multe protocoale pe care Protopopiatul Beiuș le avea de făcut când venea un “musafir” deosebit și la vizitele pastorale ale episcopului Sofronie al Oradiei. Cu siguranță acești musafiri nu erau doar niște simplii oameni de rând.

Fondurile obținutedin vânzarea cărții intră în gestiunea bisericii ANL, tocmai biserica unde slujește părintele protopop („scop caritabil”). Unele exemplare au fost distribuite și gratuit. Scopul principal este răspândirea cărții.

Având recomandarea “șefului” preoțimii din Țara Beiușului, foarte mulți credincioși ortodocși s-au otrăvit duhovnicește cu “învățăturile” găsite în această carte. ASTRADROM recomandă credincioșilor care au fost înșelați de ereziile acestei cărți să nu le mai citească și să le ardă pentru ca nu cumva altcineva să cadă în aceiași capcană. Cine dorește să se mântuiască trebuie să asculte de Sfinții Părinți și nu de lupii în haine de oi, chiar dacă, oficial, aceștia au chip de păstori ai noștri. În cele ce urmează vom publica un articol primit (pe adresa asociației) de la un teolog ortodox din zona Beiușului. În acest articol sunt prezentate, pe scurt, câteva din înșelările cărții sus amintite:

Urâciunea pustiirii în locul cel sfânt

Să faci o jertfă personală pentru a ajuta la construirea și înfrumusețarea unei biserici este un act nobil și spre mântuire, chiar și atunci când în acest scop se folosește condeiul.

Domnul Prof. Dr. Grigoraș Ioan din Beiuș, Bihor, fiind impulsionat de acest deziderat și în același timp pasionat de studiu și de spiritualitate s-a gândit că ar putea să sprijine financiar pictarea Bisericii Sf. Ap. Andrei din Orașul Beiuș, al cărei slujitor este chiar Protopopul de Beiuș, Cucernicul Părinte Ioan Nat Balint, prin publicarea unei cărți cu titlul ”În căutarea fericirii” și vinderea ei în bisericile din protopopiat (și probabil și altele, nu am informații necesare în acest sens) dar și în magazinul protopopiatului. Acest demers se pare că a fost sprijinit cu entuziasm de Părintele Protopop. Tot dumnealui este cel care semnează pe spatele coperții și o recomandă „ca o călăuză pentru cei care încă mai sunt însetați de spiritualitate și sunt în căutarea unui drum către Împărăția Lui Dumnezeu”.

Pentru a avea un succes cât mai mare această acțiune, domnul Prof. cu recomandarea Părintelui Protopop, a început să colinde bisericile din protopopiat, și poate nu numai, pentru a promova cartea și scopul pentru care a scris-o. Într-una din aceste biserici mă aflam și eu. La sfârșitul Sfintei Liturghi, profesorul Grigoraș si-a prezentat cartea. Marea „surpriză” a fost să aud că încă din primele momente ale prezentării aceastei cărți se anunța a fi una eretică de factură New-Age-istă, vorbind de cele șapte puncte energetice, chakre și cele patru forțe ale omului, profesorul recomandând-o ca o carte care ne va ajuta să înțelegem cauzele bolilor sufletești și trupești, să le prevenim și să le vindecăm. Ce m-a întristat și mai tare în urma acestei prezentări a fost că nici unul dintre credincioșii prezenți nu au sesizat sau nu au avut curajul să semnaleze că este vorba evident de o carte eretică. La îndemnul părintelui mulți au alergat să cumpere cartea epuizând repede exemplarele pe care le avea la îndemână autorul.

În timp ce distribuia caretea am încercat să-i pun întrebări suplimentare despre bibliografie, ideile promovate, dar mi s-a recomandat să cumpăr cartea evitând dialogul. Am cumpărat cartea, și spre marea mea dezamăgire mi s-au confirmat temerile. Pentru a vă convinge și dumneavoastră de otrava ce se ascunde în carte, cei care veți citii acest articol, voi prezenta bibliografia și câteva pasje din carte.

În bibliografie întâlnim trei lucrări ortodoxe dintre care una a Pr. Arhim. Teofil Pârâian și alta a Sf. Luca al Crimeei alături de alte șapte lucrări eretice dintre care exemplific pe Cristian și Mariam Dikol, Manualul vindecătorului bioterapeut, Editura Esoteris, 2005, Colecția medicină astrală; Cum să rezolvăm 7 probleme de stres letal și să descoperim cinci cauze a tuturor bolilor, Adevăruri puternice care transcend toate culturile, naționalitățile, religiile, și sistemele!; Shivananda Swami- Puterea gândului, Ed. Deceneu, 1996; Emisiunile Trinitas. În ceea ce privește bibliografia, cred că orientarea este evidentă. În continuare voi prezenta câteva pasje din carte, pline de otravă eretică.

„Legătura omului cu cerul, de unde provine, se face printr-un canal energetic. Corpul omenesc dispune de 7 puncte energetice sau chakre… Chakrele sunt centrii energetici care primesc, transformă și emit în rețeaua energetică inormații, energie și substanțe necesare vieții. Dacă ele se blochează, sănătatea omului va fi afectată. De funcționarea lor corectă depinde însăși fericirea noastră”.

„Primul punct energetic, numit și chakra rădăcină…”

„Cea de-a doua chakră este centrul energetic sacral…”, și urmează descrierea lor.

Cuvintele grele care ni se adresează pătrund în adâncul sufletului nostru. Dacă ne amărâm, cuvintele se răspândesc ca un venin în sânge, afectând tot trupul”.

În capitolul trei propune mai multe terapii ale trupului și ale sufletului: cristaloterapia, meloterapia, cromoterapia, aromoterapia, fitoterapia, meditația. Voi cita câteva fragmente din cea ce scrie despre cea din urmă.

„De mii de ani este cunoscută capacitatea meditației de alinare a suferințelor și de grăbire a vindecării. Rugăciunea este probabil cea mai cunoscută meditație. Meditația are menirea de a duce la creșterea parametrilor vibraționali, creștere care depinde de ardoarea rugăciunii îndreptate către Dumnezeu și care are la bază credința-încredere, patosul mental-spiritual de a urca în ierarhia iubirii, a sunetului și a luminii”.

„Una din cele mai simple metode de meditație este următorea: vă întideți în pat pe spate, închideți ochii și vă desprindeți de realitatea înconjurătoare, ascultați muzica adecvată. Începând de la punctul energetic din vârful capului vă faceți cruce mental, de trei ori în acest punct. La fel procedați în fiecare punct energetic spre picioare și înapoi. Vizualizați cu privirea interioară cum pătrunde lumina lui Dumnezeu în spiritul și în trupul vostru, revărsându-se în toate celulele. Mintea dumneavoastră se orientează spre cer de unde coboară o

rază ca un laser care vă străbate creștetul capului și coloana vertebrală. Purtați această lumină spre locul care vă doare. Încet, încet vă veți imagina un vârtej de energie care va pătrunde prin creștet, coloană și picioare. Orele favorabile meditației sunt: 7, 15, 19, 03”.

„Fericirea nu este un sentiment destinat oricui. Ea este un lucru deosebit și doar unii oameni sunt predispuși să fie fericiți”

Acestea sunt doar câteva dar, citind cartea, un observator atent și ancorat bine în tradiția ortodoxă va șesiza mulțimea de capcane vătămătoare de suflet pentru cei cu „dinți de lapte”.

Trebuie să menționez că părintele (parohul bisericii – n.n) a sesizat, de-abia după ce s-a vândut cartea și autorul a plecat, despre ce este vorba. Încercând să salveze situația și-a cerut iertare de la credincioși și le-a explicat că această carte este una eretică, dar a promovat-o la îndemnul protopopului, de aceea nu a răsfoit-o înainte.

Duminecă, la biserică, am avut o discuție cu o doamnă despre carte. Dumneaei sesiza că unele învățături nu sunt ortodoxe, a fost prezentă când părintele ia atenționat pe credincioși asupra faptului că este vorba despre o carte eretică dar, faptul că era semnată de protopop o determina să accepte mai degrabă autoritatea protopopului. Vă dați seama ce dezastre poate să provoace o astfel de situație!?

Cei care vizitează magazinul Protopopiatului Beiuș, Bihor, vor avea parte de asemenea de o mare „surpriză”: un rând de cărți eretice, new-age-iste, alături de una dintre cărțile despre Părintele Iustin Pârvu. Vă dau un titlu: „Omul, călător astral”.

În urma celor prezentate nu pot decât să vă întreb:

Cine sunteți Părinte Protopop?

V-ați decis cărui domn vreți să slujiți?

Ciprian V.

Erezia a fost semnalată pentru prima data pe siteul ortodox “Război întru cuvânt”. Episcopia Oradiei și Protopiatul Beiuș nu au avut nimic de obiectat lasând totul sub o tăcere desăvârșită. Se pare că nici în cot nu doare pe nimeni de ce se va întâmpla cu sufletele celor ce au fost vătămate duhovnicește de “învățăturile” acestei cărți. Din câte se observă, din conținutul cărții, se face un amestec între adevărata ortodoxie și practici oculte întâlnite în religiile vechi păgâne din Asia. Un practicant orthodox poate observa cu ușurință nivelul scăzut de cunoștințe teologice a autorului, în schimb e foarte “bogată” în învățături eretice panteiste.

Practicanții reiki “lucrează” cu o terapie ce are la bază autosugestia. Ei spun că vindecă anumite dureri ce pot fi eliminate prin credință și concentrare, dar nu pot vindeca o fractura, auz sau văz etc., boli ce nu au nici o influiență psihică bazată pe autosugestia individului. Când mergi la dânsul îți spune: “întâi de toate trebuie să ai credință în mine și în puterile ce le-am primit de la Dumnezeu” sau “De aceea nu te-ai vindecat pentru că nu ai avut credință suficientă în ceea ce fac”. În schimb sunt foarte amabili și sociabili, iar pentru a primi mai multă credibilitate se folosesc și de însemne creștine. Au icoane, merg la biserică, trimit oamenii la preoți (doar la cei care îi tolerează), poartă cruci și însemne creștine, folosesc citate din Biblie și de la Sfinții Părinți prin care să își argumenteze practicile etc. Într-un cuvânt, în România, se maschează foarte ușor sub protecția Bisericii Ortodoxe pe care o folosește drept paravan propagandei lor.

Majoritatea practicanților radiesteziei, yoga, reiki, bioenergiei, etc., cred în reîncarnare și în același timp vorbesc și de credința în Înviere (cu toate că cele două crezuri se contrazic). Cu toate că practică ocultismul și săvârșesc o lucrare de tip New Age, aceștia susțin că nu aceptă masoneria care tocmai asta face la nivel mondial, o religie globalizată în care se amestecă toate religiile lumii.

Omul neștiutor care caută cu sinceritate o ortodoxie curată găsește în magazinul protopopiatului din Beiuș, printre cărțile unor mari duhovnici ortodocși ca pr. Arsenie Papacioc, pr. Cleopa Ilie, pr. Iustin Pârvu, pr Teofil Părăian, pr. Porfirie din Grecia etc., și cărți de genul celei prezentate mai sus, amestecate, astfel încât cele eretice să fie ușor de confundat cu cele adevărat ortodoxe.

Mai multe personae din Beiuș ne informează că protopopul lor e preocupat de noua sa casă personală cu etaj de pe strada Biruinței din Beiuș pe care si-a ridicat-o odata cu construirea bisericii de la ANL, iar la protopiat a avut grijă ca în funcțiile de secretar și contabil să angajeze doar fini. De asemenea, fiul protopopului este consilier juridic la Episcopia Oradiei, iar pe junere l-a mutat la biserica din centru din Beiuș. Aceasta arată că protopopul și-a permis să facă astfel de abateri de la învățătura ortodoxă știind că funcțiile importante din protopopiat sunt sub controlul unor personae de “încredere”, în timp ce la episcopie, de asemenea, totul e sub “protecție”.

Cazul de față nu e singura abatere de la ortodoxia Sfinților Părinți. Din informațiile primite de la Beiuș am aflat că protopopul scurtează slujbele religioase și a săvârșit slujbe cu greco-catolicii, reformații, penticostalii și alte culte eretice din localitate. Bineînțeles că nimeni nu a spus nimic și totul s-a trecut în sfera normalității. Acestea sunt doar câteva dintre abaterile canonice și doctrinare, ale părintelui Ioan N. Balint, față de care Episcopia Oradiei nu are nimic de menționat.

Biserica Ortodoxă condamnă astfel de practici ca fiind păgâne.

Vedeti si stirea publicată pe un site-ul orthodox Război întru Cuvânt: http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/08/07/n-cautarea-fericirii-new-age-protopop-beiu/

"Soldatul universal" va deveni realitate. SUA isi doreste o armata de oameni manipulati genetic

Știința folosită în scopuri vicioase de către conducătorii lumii duce la demonizarea celor rupți de Dumnezeu și Biserică. Iată ce scopuri și ce consecințe au "promisiunile" si "faptele" ce ni le fac puternicii zilei. Asemenea și indosarierea electronică, o modalitate de supraveghere si control a populației lumii. Și ne întrebăm, unde e libertatea oferită prin jertfe de înaintașii noștri?

Pentagonul vrea sa creeze, prin manipulare genetica, soldatul perfect. Acesta va reziste zile in sir fara hrana sau somn, va alerga la fel de repede precum campionii olimpici si chiar isi va putea regenera membrele pierdute in lupta.

Informatia a fost facuta publica de scriitorul Simon Conway, care a primit acces la tehnologia foarte avansata a Pentagonului.

Proiectul va fi realizat de Agentia de cercetare avansata in aparare. Aceasta institutie a fost infiintata in anul 1958, dupa succesul primei misiuni spatiale a URSS si are ca scop asigurarea suprematiei Statelor Unite in domeniul tehnologiei de lupta.

Bugetul anual al Agentiei este de aproximativ 2 miliarde de dolari.

Unul din proiectele sale este realizarea unui exoschelet care va permite soldatilor sa alerge foarte repede si sa poata cara greutati enorme.

Insa cel mai controversat plan este manipularea genetica. Mutatiile vizeaza capacitatea organismului de a transforma grasimea in energie si de a rezista zile in sir fara hrana.

Cel mai socant lucru este insa posibilitatea acestor organisme de a “creste” la loc membrele pierdute in lupta.

Agentia cheltuie multi bani pentru a afla care gena poate declansa acest fenomen de regenerare. Ei au studiat deja cazuri in care degetele taiate ale unor copii au crescut la loc, sustine Conway.

Domeniul in care agentia de cercetare a inregistrat un success este privarea de somn.

Cu ajutorul unui nou medicament, care il va inlocui pe cel bazat de amfetamine, soldatii pot rezista fara odihna timp de 40 de ore, fara ca puterea lor de concentrare sa aiba de suferit.

Agentia, despre care se spune in gluma ca are angajati “savantii nebuni” din armata americana, cerceteaza deja si posibilitatea valorificarii la maximum a rezervelor de grasime din trup.

Daca vor reusi, nu doar ca vor fi cu un pas inainte in crearea soldatului perfect, dar vor distruge practic “industria dietelor”, care inseamna anual peste 40 de miliarde de dolari.

Soldatul viitorului va avea ochelai speciali, care ii vor oferi informatiile necesare, transmise de sateliti direct pe retina.

El va beneficia si de caschete speciale, care vor permite echipei sa comunice telepatic. Cercetarile in acest domeniu au primit deja finantare.

Sursa: PROTV stiri

Ioan Iacob Hozevitul - un sfânt român contemporan

Sfântul Ioan Iacob cel Nou (Hozevitul) este unul dintre cei mai recenţi sfinţi din Biserica Ortodoxă Română, cu metania din Mănăstirea Neamţ, care s-a nevoit 24 de ani în Ţara Sfântă, atât pe valea Iordanului, cât şi în pustiul Hozeva, constituindu-se într-un model veritabil de vieţuire în Hristos în era contemporană. Biserica l-a rânduit ca pildă vie de credinţă şi de vieţuire creştinească, înscriindu-l în calendarul ortodox la data de 5 august

Viata

  S-a născut la 23 iulie 1913 într-un sat de pe malul Prutului, Crăiniceni, comuna Păltiniş, judeţul Botoşani, într-o familie de ţărani foarte credincioşi, anume Ecaterina şi Maxim Iacob, fiind singurul copil la părinţi. Din botez s-a chemat Ilie, iar în familie i se spunea "Iliuţă". La 6 luni de zile de la naştere, mama pruncului Ilie îşi dă sufletul. După doi ani, moare şi tatăl său în război, în toamna anului 1916, rămânând orfan de amândoi părinţii. El este îngrijit timp de zece ani de bunica sa, Maria Iacob, care de timpuriu i-a semănat în suflet tainele credinţei, învăţându-l de mic cu rugăciunea, postul, cercetarea bisericii şi respectarea rânduielilor creştineşti. În 1923 a decedat şi bunica, lăsând pe micul Ilie cu totul orfan şi lipsit de mângâierea părinţilor şi a bunicilor. De acum, copilul este luat în grija unchiului său, Alecu Iacob, care avea acasă şase copii.

Primii ani de şcoală îi face în satul natal, iar între anii 1926-1932 urmează gimnaziul "Mihail Kogălniceanu" la Lipcani-Hotin şi liceul "Dimitrie Cantemir" la Cozmeni-Cernăuţi, fiind cel mai bun elev din şcoală.

Dorul spre Împărăţia lui Dumnezeu şi al vieţii pustniceşti, după exemplul şi pilda Părinţilor care au trăit în pustie, a atras din tânără vârstă pe cel ce a primit numele de botez Ilie, la viaţa monahicească. În vara anului 1932, rudele voiau să-l dea la facultatea de Teologie din Cernăuţi, ca să-l facă preot. Dar el, simţindu-se chemat de Dumnezeu la o viaţă mai înaltă, le-a spus: "Nu, eu vreau să mă fac călugăr!" După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: "Mănăstirea!" Din clipa aceea nu a mai avut odihnă în suflet. În vara anului 1933, cerând binecuvântarea duhovnicului său, tânărul Ilie şi-a luat cărţile sfinte, crucea şi icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de duminică, şi, călăuzit de Duhul Sfânt, a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ, unde face ascultare, la infirmerie şi la biblioteca mănăstirii.

Între anii 1934-1935 îşi satisface stagiul militar la Dorohoi, în Regimentul 29 Infanterie. După terminarea stagiului militar, se reîntoarce la mănăstire, continuând aceeaşi ascultare. La 8 aprilie 1936, în Miercurea Mare, rasoforul Ilie Iacob este tuns în monahism de arhimandritul Valerie Moglan (viitor arhiereu vicar la Iaşi), în biserica mare a mănăstirii cu hramul Înălţarea Domnului – ctitorie a voievodului Ştefan cel Mare – primind, potrivit pravilei călugăreşti, un nou nume, cel de Ioan. Naş şi părinte duhovnicesc i-a fostieromonahul Ioachim Spătarul, egumenul schitului Pocrov, unul din cunoscuţii călugări moldoveni cu viaţă îmbunătăţită.

Dorind viaţă pustnicească şi arzând cu inima pentru Hristos şi pentru Sfintele Locuri, unde S-a născut, a pătimit şi a înviat Domnul nostru Iisus Hristos, fericitul monah Ioan Iacob pleacă în Ţara Sfântă împreună cu alţi doi monahi din lavră, Claudie şi Damaschin, în noiembrie acelaşi an. După ce se închină la toate Sfintele Locuri şi sărută Crucea Golgotei şi Mormântul Domnului, cei trei călugări se retrag să ierneze în obştea Mănăstirii Sfântul Sava din pustiul Iordanului. Apoi, însoţitorii săi întorcându-se la Mănăstirea Neamţ, fericitul monah Ioan Iacob se nevoieşte, în continuare, în Mănăstirea Sfântul Sava de lângăBetleem, timp de zece ani, răbdând grele ispite, boli şi încercări de la oameni şi de la diavoli. Primaascultare în obştea Sfântul Sava a fost cea de paraclisier. Cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserică şi sfintele slujbe. Făcea prescuri, menţinea curăţenia şi suna clopotul de slujbă. De asemenea păstra o atmosferă de iubire, de smerenie şi milă faţă de toţi. Avea şi ascultarea de infirmier al mănăstirii şi îngrijea cu dragoste atât pe călugări, cât şi pe numeroşii arabi şi beduini, bolnavi sau răniţi în război, care erau aduşi la infirmeria mănăstirii. Pentru aceasta îl iubeau şi-l căutau atât unii, cât şi alţii.

Duhovnicul lui, ieroschimonahul Sava, macedonean de neam, care cunoştea limba română, era un mare povăţuitor de suflete, şi mărturisea pe toţi călugării români nevoitori în Ţara Sfântă. Astfel, ziua era în slujba obştii şi a bolnavilor, iar noaptea se nevoia singur în chilie cu multe rugăciuni de taină, cu metanii, lacrimi şi citiri din Sfânta Evanghelie şi din scrierile Sfinţilor Părinţi. Cunoscând bine limba greacă, traducea unele pagini alese patristice, din care se hrănea atât pe sine, cât şi pe cei ce veneau la el. Avea şi darul scrierii de învăţături şi versuri duhovniceşti, pe care le trimitea fraţilor săi din Ţara Sfântă sau le dădea pelerinilor români care veneau spre închinare la Mormântul Domnului.

Între anii 1939-1940 fericitul sihastru Ioan Iacob s-a nevoit împreună cu un ucenic român într-o peşteră din pustiul Qumran, aproape de Marea Moartă. Aici a cunoscut pe monahul Ioanichie Pârâială, care i-a rămas ucenic credincios până la obştescul sfârşit. Obişnuia să se roage noaptea, singur, hrănindu-se doar cu pesmeţi şi puţine fructe, răbdând multe ispite. Între anii 1940-1941, din cauza războiului, Cuviosul Ioan a stat cu mai mulţi călugări din Ţara Sfântă într-un lagăr pe Muntele Măslinilor. Fiind eliberat, se reîntoarce la Mănăstirea Sfântul Sava şi continuă aceleaşi ascultări şi nevoinţe.

În anul 1947 este hirotonit diacon, la 13 mai, în Biserica Sfântului Mormânt, cu aprobarea Patriarhului României, la recomandarea Arhimandritului Victorin Ursache, superiorul Așezământului Românesc din Ierusalim. În acelaşi an, Cuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt de arhiereul Irinarh, fiind numit de Patriarhia Română egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de pevalea Iordanului (înfiinţat atunci de Patriarhia română), aproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru Iisus Hristos.

Timp de 5 ani, cât a dus această ascultare, Cuviosul Ioan Iacob a săvârşit zilnic toate sfintele slujbe, în limba română, a tradus numeroase pagini din Sfinţii Părinţi cu învăţături pentru călugări şi pelerini; a compus un bogat volum de versuri duhovniceşti, a înnoit chiliile şi biserica schitului şi, mai ales, viaţa duhovnicească din schit, ostenindu-se mult pentru primirea pelerinilor din ţară, pe care îi spovedea, îi împărtăşea şi le dădea sfaturi mântuitoare de suflet. Noaptea, însă, se nevoia singur, neştiut de nimeni, fie în chilie, fie ieşind să se roage pe valea Iordanului, încercând să urmeze, după putere, Cuvioasei Maria Egipteanca. Nevoinţa lui era aceasta: ziua nu mânca nimic până la apusul soarelui şi rostea neîncetat rugăciunea din inimă, iar cu mâinile lucra la grădină, la întreţinerea schitului şi odihnea cu dragoste pelerinii care poposeau acolo. Noaptea săvârşea slujbele rânduite, spovedea închinătorii şi se retrăgea câteva ore la linişte într-o peşteră de pe malul Iordanului, iar dimineaţa se întorcea la schit cu chipul luminat.

Singurul său ucenic statornic era monahul Ioanichie, precum şi câteva maici românce bătrâne, Melania, Natalia, Galinia, Casiana şi Magdalena, care îi erau fiice duhovniceşti şi se aflau sub ascultarea sa. Arzând cu inima mai mult pentru Hristos şi iubind desăvârşit linşitea şi rugăciunea, fericitul stareţ Ioan s-a retras, în luna noiembrie 1952, din ascultarea de egumen şi, împreună cu ucenicul său Ioanichie, intră în obştea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul Hozeva, pe valea pârâului Cherit (Horat).

Din vara anului 1953, fericitul Ioan se retrage cu ucenicul la o peşteră din apropiere, numită Chilia Sfintei Ana, unde, după tradiţie, ea se ruga lui Dumnezeu să-i dăruiască un prunc. Alături de el, într-o altă peşteră, se nevoia un monah cipriot, anume Pavel. Aici s-a nevoit Sfântul Ioan Sihastrul cu ucenicul său, timp de 7 ani, în rugăciuni neîncetate, în privegheri de toată noaptea, în postiri îndelungate, în lacrimi neştiute, în cugetări şi în doriri duhovniceşti, răbdând tot felul de ispite, suferinţe, lipsuri, lupte cu diavolii şi cu înstrăinare totală, aprinzându-se de multă râvnă pentru Hristos şi slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat. La peşteră, unde cu greu se ajungea, pe o scară înaltă, nu primea pe nimeni, comunicând cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, prin unele scrieri sfinte şi prin ucenicul său.

În sărbători mari şi în posturi Sfântul Ioan săvârşea Sfânta Liturghie în paraclisul peşterii Sfânta Ana şi se împărtăşeau amândoi cu Trupul şi Sângele lui Hristos, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate. În timpul zilei şi în clipe de răgaz, ieşea în gura peşterii, la lumină, unde scria versuri religioase şi traducea pagini patristice din limba greacă. Mânca o dată în zi, pesmeţi, măsline, smochine şi bea puţină apă, iar noaptea dormea câteva ore, pe o scândură, având o piatră drept perină.

În vara anului 1960, era bolnav şi suferea toate cu multă răbdare. Simţindu-şi sfârşitul aproape, miercuri 4 august, s-a împărtăşit cu Sfintele Taine, iar joi dimineaţa la orele 5 şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, la vârsta de numai 47 de ani. După trei zile, a fost înmormântat în aceeaşi peşteră de egumenul mănăstirii Sfântul Gheorghe, arhimandritul Amfilohie. Ştiuse mai dinainte data sfârşitului său, pe care şi-a însemnat-o pe peretele peşterii. A fost înmormântat în peştera în care s-a nevoit şi care s-a umplut, în timpul slujbei, de nenumărate păsărele, hrănite până atunci zilnic de cuviosul Ioan.

După 20 de ani, la 8 august 1980, trupul său a fost aflat întreg, nestricat de vreme, răspândind bună mireasmă, semn că l-a preamărit Dumnezeu şi l-a numărat în ceata sfinţilor, pentru nevoinţa şi sfinţenia vieţii sale de pe pământ. O mare bucurie duhovnicească i-a cuprins pe toţi. La 15 august 1980, acelaşi egumen i-a pregătit raclă sculptată în lemn de chiparos, l-a aşezat în ea, cu mare cinste, şi l-a dus în procesiune, împreună cu câţiva arhierei de la Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim şi cu mii de pelerini care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul acestei mănăstiri, depunând Sfintele Moaşte în biserica cu hramul Sfântul Ştefan din incintă, unde se află şi moaştele Sfântului Gheorghe Hozevitul.

De atunci, vin zilnic pelerini ortodocşi, şi chiar catolici, ca să se închine la moaştele Cuviosului, cerându-i ajutorul, pe care, toţi cei ce se roagă cu credinţă, îl primesc. Această strămutare a moaştelor Sfântului Ioan s-a făcut cu binecuvântarea patriarhului Benedict al Ierusalimului. El este cinstit de toţi ortodocşii, dar, mai ales, de cei din România, Grecia, Cipru şi Ţara Sfântă.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând în considerare sfinţenia vieţii Cuviosului Ioan Iacob, şi văzând cinstitele sale moaşte, l-a trecut în rândul sfinţilor, la data de 20-21 iunie, 1992, sub numele de "Sfântul Cuvios Ioan de la Neamţ - Hozevitul", fixându-i-se prăznuire pe ziua de 5 august, data mutării lui la cele veşnice.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Sursa: ortodox

POPOR MARTIR

Din viaţa ta – cum văd – înseamnă Poporule mult zbuciumat Că eşti ca grâul cel de toamnă: În ploi şi vânturi semănat. Tu eşti odrasla cea mezină A trunchiului daco-roman, Născut cu sabia în mână Aici, în câmpul dunărean. Ca leagăn scump tu ai doar munţii Şi scăldătoare Dunărea, Pădurile cununa frunţii, Iar holdele sunt haina ta. În sângele muceniciei Ai fost prin veacuri botezat Şi-n vârsta crudă a prunciei N-ai fost ca alţii alintat. Căci tu fiind abia în faşă Părinţii te-au lăsat orfan Şi spre fiinţa ta gingaşă S-aruncă barbarul tiran. Luându-ţi drumul pribegiei Trăieşti prin munţi şi prin păduri Şi “veacuri de mucenicie” De la sălbatici tu înduri. Când negura păgânătăţii Se năpustea către Apus Ai fost atunci Creştinătăţii Ca scut de pază nerăpus. Când naţiile apusene Urzesc “progresul” ţării lor În şesurile dunărene Tu rabzi potop cotropitor. La “cuibul” proaspăt din câmpie Abia atunci înfiripat S-aruncă valuri din pustie De goţi şi huni neîncetat. Tu stând cu ghioaga nestrujită La trecătoare între munţi, Ca santinelă neclintită A lor năvală o înfrunţi.

Deci tu de mic, o, mucenice, Ai fost zăgazul nemişcat A valurilor inamice Şi tu pe toţi i-ai apărat. În vremea cea de suferinţă Biserica te-a îndulcit Cu laptele bunei credinţe Şi paşii ţi-a călăuzit. Din gura ei înveţi tu graiul Frumos ca imnul îngeresc Şi ea îţi pregăteşte Raiul În slava Tatălui Ceresc. Cuvântul ei ţi-a dat tărie Când sufletul era mâhnit Şi-având nădejdea-n veşnicie Necazul nu te-a biruit. De câte ori te-ngenunchează Vrăjmaşii cei cotropitori, “Bătrâna” te îmbărbătează Şi nu te lasă ca să mori. Deci nu slăbi şi crede numa Că “Maica” nu te-a părăsit, Ci darul ei, întâi şi-acuma, Te sprijină necontenit. De vei păzi, “credinţa tare” Precum din veac s-a moştenit Vei fi slăvit din nou sub soare Mai mult de cum ai fost slăvit. Iar dacă tu dispreţui-vei Predaniile părinteşti, Atuncia grâu vei fi colivei Şi veşnic nu mai odrăsleşti. Vei fi ca pleava cea uşoară Purtată pururea de vânt Pierindu-ţi urmele din ţară Şi numele de pe pământ! Atunci vei moşteni blestemul Ca fiul rău de la părinţi Pierzând ogorul – ca Edenul - Răscumpărat de-atâţia Sfinţi!

Sursa: Sfantul Ioan Iacob Hozevitul – Hrana Duhvniceasca

Ajutor pentru un suflet curat

Petre Dulus, un copil care nu a implinit varsta de 2 ani, s-a nascut bolnav.

Petre este un baietel de 1 an si 4 luni care s-a asfixiat la nastere. S-a blocat in timpul travaliului, l-au scos tarziu prin cezariana, resuscitat, nota la nastere 1 pe 2 (din 10). Asfixierea a lasat sechele pe creier greu recuperabile. Petre are probeme neuro-locomotorii.

Practic, paralizia cerebrala i-a afectat centrii nervosi (nucleii bazali) responsabili pentru coordonarea miscarilor, controlul musculaturii, al echilibrului. La un an Petre nu poate sa prinda bine obiectele, nu poate sa stea in fund la varsta la care ar trebui sa mearga. Diagnostic: encefalopatie hipoxic ischemica, tetrapareza slasco-spastica, retard neuro-locomotor.

Strangem fonduri pentru a-l putea duce la clinici speciale pentru copii cu paralizii cereblale.
Maica Domnului sa va rasplateasca orice sprijin!

Mai multe detalii: www.aripipentrupeterpan.ro

sau la mama lui Petrisor,

Cristina Dulus: 0756/976.799