Volohii din Ucraina şi „blestemul” noroaielor. Romanii de niciunde au rămas ai nimănui?

Reportaj foto:

Volohii trăiesc prin noroaie. Până când?

Unde sunt fondurile alocate pentru ei?

    Cine merge în satul Poroşkovo, raionul Perecin, în latura unde trăiesc volohii (vorbitori de limbă română), are ocazia să găsească noroaie şi bălţi pe toate srăduţele. În schimb, pe străzile unde locuiesc ucrainieni găsim un drum asfaltat (cel principal) şi restul drumurilor pietruite astfel încât, orice ploi ar fi, nu se fac noroaie. În campania electorală li s-au promis pietruirea drumurilor şi iluminatul stradal. Dar după alegeri toată lumea a uitat de promisiuni. 

    Singurul drum, din cartierul volohilor, care nu are noroaie, este cel ce duce de la drumul asfaltat spre casa de adunare baptistă nou construită. Acest drum este pietruit şi aranjat astfel încât poţi merge cu o maşină foarte joasă fără ca aceasta să se murdărească... Este si acesta un mod de a-i ajuta pe volohi, cel puţin în opinia unora.

    Un drum pietruit care traversează comunitatea volohă există de mai mulţi ani, dar piatra nu este suficientă, motiv pentru care noroiul iese deasupra când plouă, dar mai ales primăvara când se topesc zăpezile. „Ăsta este cel mai vechi drum de la noi din tabără”, ne spune domnul Vasilie Simociko, un voloh care ne-a arătat cu mâna spre drum. Acela părea a fi un drum principal care traversează „tabăra” volohilor.

 

    Primarul din Poroşkovo le-a promis volohilor în campania electorală că le va pietrui drumurile. Această promisiune a adus multe voturi actualului primar Kasineţi Iuri (foto), din partea volohilor. După ce a fost ales, domnul Iuri a uitat de promisiuni, iar drumurile volohilor au rămas pline de noroi. Mihai Kanaloş, un român din Poroşkpvo spune: „A promis că om avea şi lumină pe drumuri, dar numa atâta or fost aprinse becurile pâna s-or făcut alegerile”.

    După ce a fost votat, primarul Iuri Kasineţi a uitat şi de iluminatul public, dar şi de drumurile pline de noroi din cartierul numit „Tabăra volohilor”. În schimb, drumurile unde locuiesc ucrainieni sunt iluminate şi pietruite, chiar dacă mai au şi gropi. Dacă pe drumurile din cartierul volohilor sunt necesare cismele, în cea mai mare parte a anului, pe străzile unde locuiesc ucrainieni situaţia este cu mult mai bună (a se vedea imaginile de mai jos). Domnul primar susţine că toate acestea se datorează lipsei de fonduri.

    Oare ce s-a făcut cu banii publici? Volohii nu au dreptul să beneficieze de aceste fonduri? Primarul din Poroşkovo nu a pus niciodată în discuţie, în şedinţele consiliului local, această problemă. Singura dată când a discutat despre drumuri şi iluminatul public, în zona locuită de volohi, a fost doar înainte de alegerile electorale.

 

    Volohii care merg duminica la adunare primesc ajutoare în haine şi alimente, iar cei care se botează, în cultul baptist, se pot bucura de câte o sobă sau maşină de spălat. În ce priveşte drumurile publice ale volohilor, pastorul Ioan Pătraş, autodenumit „Jon” (foto), spune că a folosit o parte din ajutoarele destinate volohilor pentru a le face drumuri: „În felul acesta mamele au mai puţin de spălat, pentru că copiii nu se mai murdăresc în noroiul din drum”.Volohii spun că pe alocuri, pastorul din comunitate a mai lasat câte o maşină de piatră pe drumul vechi pietruit, îndeosebi prin faţa caselor unor enoriaşi fideli cultului baptist.

    Orice vizitator al comunităţii, observă că singurul drum pietruit, fără noroaie, ce se dă impresia a fi făcut pentru volohi, este cel care vine din centrul satului, de la drumul asfaltat, până la casa de adunare protestantă nou construită. Atâta doar că acesta nu trece printre casele de volohi, ci doar pe la o margine a „taberei”, unde sunt doar câteva case locuite de români.

    În ce priveşte banii trimişi din România pentru ajutorarea volohilor, nu ne putem pronunţa. Suntem informaţi că aceşti bani sunt gestionaţi de pastorul Ioan Pătraş, care nu are nici o obligaţie să ne spună cum îşi administrează fondurile.

    Cert este că în Poroşkovo, drumurile pietruite şi fără noroaie sunt cele care trec printre casele de ucrainieni şi cel care duce la noua casă de adunare baptistă – pe la marginea comunităţii de volohi. În rest, volohii se „bucură” de noroaie aşteptând vara să poată circula cât de cât pe drumurile lor. Ce mai contează asta pentru „sefii” locali..., doar şi aşa volohii s-au obişnuit să circule în cisme de cauciuc şi cu căruţele. Ce le mai trebuie lor drumuri pietruite!... Nu?

    Despre comunitatea volohilor din Transcarpatia (Ucraina), redacţia ASTRADROM a mai scris. Detalii se pot vedea aici:
  http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2017/04/video-si-foto-volohii-romani-din.html

Marioara Nicoraş

Marius Pop

Detalii  în  imaginile  de  mai  jos :

1. Strazile volohilor:

2 Strazile ucrainenilor:

3 Curtea interioara si drumul spre casa de adunare: