Sf Ap Andronic a propovaduit si
in partile Bihorului. In sec I dupa Hristos alaturi de alti apostoli pune
bazele crestinismului in mai multe zone ale lumii printre care si la sud de
Dunare si in Campia Panonica unde a stat o perioada mai lunga ca episcop. In
aceasta perioada a propovaduit si in vestul Romaniei pana la M-tii Apuseni.
Biserica il praznuieste la 17 Mai.
Sf Ap Andronic face parte din cei
70 de apostoli, asemenea lui Pavel cu care era si rudenie. Andronic a primit
credinta crestina inainte de unchiul sau Pavel iar in calatoriile sale
misionare l-a insotit in foarte multe locuri, umbland astfel in intreaga Asie
si Europa. Propovaduind la sud de Dunare impreuna cu Ap Pavel si alti ucenici
ai acestuia, Sf Andronic impreuna cu Sf Ap Epenet intemeiaza o episcopie
ortodoxa la Sirmium (azi Moravita in Serbia). In episcopiile intemeiate au
hirotonit preoti si episcopi care au propovaduit si in nordul Dunarii, in
Dacia. Dupa plecarea din Sirmium se desparte de ceilalti apostoli si urca spre
nord impreuna cu Sf Iunia, ajutatoarea sa, pana in Campia Panoniei unde
infiinteaza o episcopie. Ramane o perioada ca episcop al acestei cetati
propovaduind evanghelia la popoarele pe care le-a gasit aici, inclusiv la dacii
liberi din tribul predavensilor care populau si locul dintre cele trei crisuri
(Negru, Alb si Repede - dupa denumirile de azi). Impreuna cu Sf Iunia a reusit
sa increstineze multi dintre inchinatorii la idoli din aceste tinuturi.
Dupa ce a propovaduit in aceste
locuri a mers in Imperiul Roman unde crestinii erau prigoniti. Imparatul
Traian, un inversunat prigonitor al crestinilor, era politeist. In timpul
domniei acestuia, Andronic ajunge in Evghenia unde primeste mucenicescul
sfarsit impreuna cu Iunia si alti propovaduitori ai crestinismului. Trupurile
lor au fost aruncate in camp pentru a fi mancate de fiare iar crestinii le-au
ingropat cu cinste noaptea in ascuns. In locul unde au fost ingropati se
savarseau tamaduiri si minuni, multi demonizati se izbaveau. Dupa incetarea
prigoanei in Imperiul Roman arhiereul cetatii Evgheniei, impreuna cu clerul si
poporul, au dezgropat trupurile mucenicilor si au vazut ca acestea erau
neputrezite si izvorau miros de mir. Sfintele lor moaste au fost aduse in
biserica din Evghenia unde le-au asezat cu mare cinste. Despre patimirea Sf Ap
Andronic si a Sf Iunia, mentioneaza si Ap Pavel in epistola catre Romani:
"Imbratisati pe Andronic si pe Iunias, cei de un neam cu mine si impreuna
inchisi cu mine, care sunt vestiti intre apostoli si care inaintea mea au
primit pe Hristos" (16:7).
Trecerea prin aceste locuri a
unui apostol arata ca invatatura crestina a fost primita de catre stramosii
nostri direct de la ucenicii Mantuitorului, poporul roman nefiind increstinat
de alte popoare care au venit ulterior sfintilor apostoli pe aceste meleaguri. Se
cunosc cele trei cetati de pe malul Dunarii - Histria, Tomis si Calatis unde sfantul
apostol Andrei a infiintat episcopii. Aici, impreuna cu Apostolul Filip, a hirotonit preoti si episcopi care
au propovaduit crestinismul mai departe pe cuprinsul intregii Dacii. De
asemenea episcopii si preotii hirotoniti de Sf Pavel si ucenicii sai la sud de
Dunare au propovaduit evanghelia in nordul Dunarii. Acesta a fost inceputul
increstinarii si formarii poporului roman, cu cateva decenii inainte de
cotropirea romana. Atat latinii cat si slavii putem spune ca au avut un rol
important in raspandirea crestinismului insa nu au fost cei care au pus bazele
credintei crestine pe teritoriul locuit de stramosii nostri. Cu alte cuvinte
credinta noastra are radacini apostolice (direct de la sfintii apostoli) si nu
a fost implementata prin intermediul sau sub influenta altor popoare care s-au
intersectat cu noi de-a lungul istoriei.
Ieromonah Eftimie Mitra
Bibliografie
"Vietile Sfintilor" pe Mai si Februarie, Editate
de Man Sihastria, 2005
"Istoria Bisericii Ortodoxe Romane", de Mircea
Pacurariu, Sibiu 2007
