Conferinţa monahilor atoniţi la Brașov, despre sinodul din Creta
Cu ajutorul lui Dumnezeu si cu osteneala unor colaboratori, am reusit sa transcriem conferintele parintilor athoniti care au avut loc anul trecut in Romania. Vom publica toate transcrierile pe blogul nostru, iar in final, cu acordul parintelui Sava, le vom publica intr-o carte. In prezent, cu implicatia directa a parintelui Serafim Raicea, suntem la faza de corectura a textelor.
Vom incepe cu conferinta de la Brasov, pe care o vom posta integral, apoi cu partea de intrebari si raspunsuri de la celelalte conferinte.
* * * * *
Rugăciuni, Binecuvântare, Cuvântul organizatorului și... (interventia unui preot deranjat de sustinerea conferintei)
Mă iertați… îmi cer iertare, numele meu este Rafael
(...), sunt şi eu ca şi dumneavoastră ieromonah, sunt fiu al Bisericii Ortodoxe;
îmi cer iertare, cer doar atât, îmi cer scuze… în numele cui vorbiți dumneavoastră
atâta timp cât credem că drumul spre Techirghiol al unor monahi din „Prodromul”
s-a oprit tocmai la Brașov şi în alte zone…
În același timp, cred că toți cei care încercați să exprimați
un punct de vedere care nu acoperă, de fapt, punctul de vedere al Bisericii, ar
trebui să vă dați hainele jos, pentru că vorbiți în nume propriu, nu în numele Bisericii.
(se aud vociferări vehemente în sală)
Iertare, este un punct de vedere… În numele cui? Aveți
binecuvântarea Chinotitei? Aveți binecuvântarea mănăstirii, a…
părintele Ciprian-Ioan Staicu (translatorul)
Am înţeles întrebarea dumneavoastră. Dacă îmi permiteți
să traduc...
părintele Sava
O să vă spun cu ce binecuvântare am venit; același răspuns
pe care l-am dat ieri părinților, în orașul Roman. În
principiu vreau să spun că am luat binecuvântare de la părinții din Sfântul
Munte care au semnat un text că nu suntem de acord cu ceea ce face Patriarhul
Ecumenic, și sunt sute de Părinti Aghioriți care au semnat acest text, și dacă
doriți câteva nume dintre aceștia, ar fi: Gheronda Gavriil de lângă Mănăstirea
Cutlumuș, Gheronda Ilarion din Sfântul Munte care este tot acolo, aproape de
Cutlumuș, și ne-ar lua mult timp să spunem câți alții sunt cei care au semnat
acest text. Dar, în principal, am luat binecuvântare de unde a luat Sfântul
Maxim Mărturisitorul când el era împotriva a patru Patriarhii care se lepădaseră
de dreapta credință, am luat binecuvântare deci de la Sfântul Maxim Mărturisitorul,
apoi de la Sfântul Grigorie Palama, care a fost împotriva patriarhului său, și a
episcopului său atunci când aceștia au trădat credința, am luat binecuvântare
de la Sfântul Teodor Studitul, care spune că lucrarea monahilor este aceea de a
apăra credința, am luat binecuvântare de la Sfântul Nicodim Aghioritul, care
spune că atunci când episcopii tac, cuvântul îl au monahii. Și conștiința
noastră nu ne lasă să tăcem, avem datoria să mărturisim adevărul, nu spunem
nici o minciună și nu mergem de capul nostru nicăieri. Nu am mers în biserică să
vorbim și suntem oameni liberi, care putem să ne exprimăm părerea. Dar am uitat
să spun că la Sinodul care a avut loc în Creta s-a interzis și lucrul acesta,
adică exprimarea liberă a voinței (opiniei, n.n.).
Aș vrea să întreb și eu, la rândul meu, ceva pe
iubitul nostru frate ieromonah. Nu este politicos, ar fi trebuit să ascultați
prima dată ce au părinții de spus și apoi să vedeți dacă spun adevărul sau nu
spun adevărul, pentru că în probleme de credință nu facem ascultare de oricine.
Altfel nu am fi avut credința ortodoxă dacă părinții n-ar fi vorbit, în mod
deosebit atunci când este nevoie. Dar eu vreau să vă întreb ceva și vă rog să-mi
răspundeți: episcopii care s-au dus la sinodul din Creta de unde au luat
binecuvântare ca să trădeze credința ortodoxă? Au spus ei poporului pe care îl
păstoresc ceea ce urmează să voteze? Nu erau datori să informeze poporul pe
care îl păstoresc? Ce sunt ei, dictatori? Episcopul nostru, al Sfântului Munte,
Bartolomeu, Patriarhul Constantinopolului, de unde a luat el binecuvântare ca să
spună că Coranul este la fel de Sfânt cum este (Sfânta, n.n.) Evanghelia care mântuiește?
A luat binecuvântare de undeva? Din moment ce este episcop, o să facem oricum
ascultare de el? Nu știți, părinte, există canoane care spun că cel care se
duce în sinagogă se afurisește, iar dacă este preot sau episcop se caterisește?
Ați luat atitudine, cum luați împotriva mea, ați luat atitudine și împotriva
episcopilor dumneavoastră când au trădat credința?
părintele Rafael (concomitent cu părintele Sava)
Sunt prea multe întrebări la care nu am timp să răspund,
iertați-mă.
părintele Sava
Deci respectul sau politețea cere ca prima dată să-l
lăsați pe om să vorbească și apoi să puneți întrebări. (publicul
aplaudă frenetic)
(Ieromonahul
Rafael insistă să vorbească, publicul îi cere hotărât să stea jos și să-l lase pe
Părintele Sava să vorbească, i se aduce aminte că se află într-un spațiu public
și poate să dea comenzi și ordine numai în Parohia dânsului… Ieromonahul Rafael
afirmă că această conferința a Părinților aghioriți este agenda de a dezbina Biserica, iar publicul se întoarce
împotriva lui spunându-i că el este care face dezbinare.)
părintele Sava
Ar
fi fost bine dacă toți ortodocșii ar fi fost așa cum este acest părinte și să
avem și noi aceeași reacție cum are părintele la ceea ce fac ecumeniștii. Să luăm
exemplu de la părintele care are atitudinea aceasta, să luăm exemplu de la el și
să reacționăm și noi așa cum reacționează și el, la ceea ce fac ecumenist preoții
și episcopii, și să avem curajul și iubire față de Hristos să ne mărturisim
credința și să certăm episcopii care nu mai sunt episcopi, ci sunt falși
episcopi. Asta nu o spun eu, o spun canoanele Bisericii. Să începem (conferința,
n.n.)
părintele Sava
Iubiți
frați întru Hristos, iubiți părinți, iubiți monahi și monahii, este bucurie
mare să ne aflăm astăzi în mijlocul dumneavoastră. Am primit cu bucurie invitația
care ni s-a făcut, nu am venit neinvitați, am făcut o lungă călătorie, este
deja a șasea omilie (conferință, n.n.) pe care o facem, dar faptul că ne aflăm astăzi
aici lângă dumneavoastră alungă toată oboseala și ne umple de bucurie în
Hristos. Pentru că în timp ce credința noastră este prigonită, bucuria noastră
este foarte mare atunci când ne aflăm cu frați și surori care gândesc așa cum gândim
și noi. În omilia de astăzi vom încerca în câteva cuvinte, cuvinte simple, să demonstrăm
că sinodul din Creta a fost unul eretic, antiortodox, a fost un sinod fals,
care contribuie la unirea, așa numita unire, a „bisericilor”, de fapt unirea cu
ereziile. Vom încerca să fim conciși și simpli.
Concluziile
care reies citind textele Sinodului din Creta (constau în, n.n.) este faptul că
s-a reușit, s-a atins scopul ca ereziile să fie numite biserici. Au fost
anulate sinoade ecumenice pentru că au fost anulate sau batjocorite hotărârile
lor; a fost anulat sistemul sinodal al Bisericii; au fost luate hotărâri
obligatorii; și, în final, nu a fost urmată calea patristică a Bisericii noastre.
Hotărârea
dogmatică respectivă, la care ne referim, care recunoaște drept biserici
ereziile, se află în această frază sofistică și demonică: „Biserica Ortodoxă
recunoaște denumirea istorică a celor care nu se aflau în comuniune cu ea, a
altor biserici eterodoxe și mărturisiri eterodoxe”, ceea ce înseamnă, (că) această hotărâre dogmatică consideră
Biserica Ortodoxă ca una dintre multele „biserici” și mărturisiri creștine sau
confesiuni creștine.
Știm că la un
sinod, se întrunea acest sinod pentru a fi condamnată o anumită erezie. Când (apărea, n.n.) se creea o anumită problemă în Biserică,
atunci episcopii se adunau împreună pentru a înfrunta problema care apăruse în
sânul Bisericii. La acest sinod din Creta s-a întamplat exact invers: în loc să
fie condamnată vreo erezie, au fost recunoscute ereziile ca biserici. Cu alte
cuvinte, a fost ștearsă toată istoria bisericească de 2000 de ani. Am putea,
referitor la această hotărâre, să vorbim teologic și să analizăm, să spunem cât
de eretic este ceea ce a fost hotărât acolo. Dar pentru că ne-ar lua foarte
mult timp și sunt greu de înțeles aceste lucruri, ne vom limita doar la faptul
că această hotărâre de la Sinodul din Creta anulează simbolul de credința, sau
Crezul, pe care tocmai l-am rostit. Pentru că
așa cum am spus atunci când am început omilia, credem „Într-Una Sfântă, Sobornicească
și Apostolească Biserică”. Și numai lucrul acesta ca să-l explicăm ne-ar lua
mult timp, de aceea îl vom lăsa deoparte. Acum, conform acestui sinod, nu mai
există doar o singură Biserică, Sfântă și Sobornicească, ci mai multe! Ceea ce înseamnă
că este anulat simbolul de credință.
Dar
este anulat și articolul următor din Simbolul de Credință, pentru că noi spunem
acolo că „mărturisesc un botez!”. Acum există multe botezuri. De vreme ce recunoaște,
să admitem, că acel Consiliu Mondial al Bisericilor este cu adevărat un consiliu
al „bisericilor”. Și, cum s-a spus la sinodul din Creta, acest Consiliu Mondial
al Bisericilor are o misiune foarte importantă pentru că el promovează unitatea
lumii creștine. Adică, ca și cum s-ar spune că s-a pierdut unitatea în Biserica
noastră, nu este o singură Biserică, ci biserica s-a despărțit și Consiliul
Mondial al Bisericilor, care este alcătuit din toate ereziile protestante,
trebuie să ne unească. Aceasta este cea mai mare blasfemie! În timp ce ar fi trebuit ca sinodul acesta să condamne ecumenismul
ca panerezie și să condamne Consiliul Mondial al Bisericilor ca fiind, de fapt,
„consiliul mondial al ereziilor”, s-a întâmplat invers, îi condamnă pe acei ortodocși
(care) după sinod vor striga,
vor spune ceva, și nu vor accepta acest sinod, care de fapt, este eretic. Au
prevăzut chiar și lucrul acesta. Plecând de la acest punct vom menționa și alte
puncte, trei-patru, din hotărârile sinodului din Creta, care cuprind erezii.
Referitor
la subiectul căsătoriilor mixte. În timp ce textul începe în mod ortodox, așa
cum încep și celelalte texte (pentru că să știți că aceasta este viclenia
ecumeniștilor, ei folosesc întotdeauna un adevăr și o minciună; de aceea și textul
despre așa numitele, de către ei, biserici, au început textul foarte ortodox,
spunând că Biserica Cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică este Ortodoxia)
și cu toate acestea, apoi spun că: „noi totuși, le recunoaștem și pe celelalte
ca fiind biserici”. La fel au făcut și în problema căsătoriei. Cu toate că se
menționează că sunt interzise căsătoriile mixte și menționează Canonul al 72-lea
al Sinodului I-II Trulan și spun că este un Canon Pastoral și nu unul dogmatic,
(n-ar fi nici unul pastoral, ci unul care pune în practică hotărâri dogmatice) de
fapt Canonul este anulat, batjocorit.
Acest
canon, al 72-lea, ne spune următorul lucru: că nu sunt permise căsătoriile
mixte și dacă ele au loc trebuie să fie anulate, trebuie să fie desfăcute.
Pentru că nu poate să se unească lupul cu mielul și nu poate partea lui Hristos
să fie... să se unească cu partea păcătoșilor. Însă tema căsătoriei are legătură
directă cu recunoașterea ereziilor ca biserici. Nu a fost întâmplător faptul că
au pus în discuție și tema căsătoriilor mixte și cea a postului. De îndată ce,
sau de vreme ce, are loc recunoașterea ereziilor ca biserici, atunci ereticilor
care sunt considerați astfel membrii ai bisericii nu putem să le interzicem să
se căsătorească ortodox. De aceea hotărârea sinodului spune că lăsăm fiecare Biserică
autocefală, în funcție de iconomia și de discernământul ei, să permită săvârșirea
căsătoriilor mixte. Însă acest lucru crează niște probleme extraordinar de
mari.
În
primul rând recunoaștem că ereticii sunt biserică, de vreme ce le permitem să
participe la taină, și va trebui atunci să-i primim și la Împărtășire. Dacă ei
participă la una dintre Tainele Bisericii, de ce să nu participe și la celelalte
Taine ale Bisericii? Dacă ei participă și primesc Tainele Bisericii, înseamnă că
le recunoaștem botezul. Aceasta nu este, de fapt, unire? Și, mai mult decât
atât, ei încearcă ca unirea să o facă în ascuns. Și astfel, după ce avem un
model de căsătorie ecumenistă, tatăl să zicem că este ortodox, mama este
papistașă și așa mai departe, copiii ce fel de educație, ce fel de credință vor
avea? Și astfel o generație de ortodocși… ce ortodocși va duce mai departe?
Un
alt punct care dărâmă tradiția ortodoxă,
de asemenea referitor la tema căsătoriei: este dărâmat sau distrus scopul și
rolul căsătoriei. Așa cum știm, doi oameni, un bărbat și o femeie se unesc prin
legătura căsătoriei pentru a putea să pășească împreună în drumul lor către
Hristos. Este un drum al mărturiei, al Crucii, pe care trebuie să pășim în
conformitate cu tradiția ortodoxă. Atunci când are loc o cununie mixtă acest
lucru nu mai este valabil, pentru că în esență acel cuplu, soțul și soția care
nu sunt de aceeași religie, nu cred în același Hristos, în același Dumnezeu.
Alt hristos au papistașii, alt Hristos avem noi și alt hristos au ceilalți
eretici. De aceea nici nu putem să ne rugăm împreună, sunt interzise rugăciunile
în comun cu ereticii. Din ce motiv? Pentru că nu avem același Dumnezeu.
Vedeți
că prin aceste hotărâri se crează probleme foarte mari și o problemă dintre
cele care se vor creea este că va exista o lipsă de „simfonie” între bisericile
ortodoxe însele. De exemplu: în Bulgaria nu sunt permise căsătoriile mixte, în
România sunt permise. Ce îi împiedică pe ortodocșii bulgari să meargă în România
să se căsătoarească? Și atunci când bulgarii se vor întoarce înapoi în țara lor
vor fi recunoscuți ca fiind cu adevărat căsătoriți sau nu? Care canon va fi
aplicat, cel al sinodului din Creta sau cel al sinodului I-II Trulan?
Este
posibil ca în Biserica noastră Sinoadele să se afle în opoziție unul față de
celelalte? Nu știm că: fiecare sinod ecumenic care a avut loc trebuia să recunoască
celelalte sinoade ecumenice dinainte? Să le recunoască pentru ca să continue lucrarea
sa și să fie considerat și acest sinod ca fiind unul ortodox. Acum s-a întâmplat
exact invers. În loc să fie recunoscute sinoadele ecumenice, acest sinod din
Creta a anulat canoanele sinoadelor ecumenice. Și numai dacă ar fi fost vorba
de acest subiect am putea spune că sinodul din Creta a fost unul eretic.
Din
același punct de vedere putem vorbi și despre problema postului. În vreme ce la
începutul textului este lăudat rolul postului și sunt menționate textele Sfântului
Vasile cel Mare și ale Sfântului Ioan Gură de Aur, acesta este adevărul, apoi
folosesc minciuna. Adică spun că din motive de iconomie a persoanei, din motiv
că nu putem să găsim ușor mâncare, va trebui să se aplice principiul iconomiei în
ceea ce privește postul și să se schimbe lucrurile.
Știm
că acest principiu al iconomiei exista în Biserică. Fiecare duhovnic poate să
folosească acest principiu pentru fiul duhovnicesc, mai ales în problema
postului, așa cum se și întamplă în Biserica noastră, în funcție de puterile pe
care le are, dacă este sănătos sau nu, în funcție de locul unde locuiește, de
meseria pe care o are. Insă canonul nu se schimba în sine. Iconomia persoanei
nu schimba canonul Bisericii. Aici, în Creta, ei au schimbat canonul pentru a ajuta iconomia persoanei.
Acest lucru nu l-ar fi putut face și Sfinții Părinți? De ce nu l-au făcut? Acest
lucru l-au făcut acum.
Ei
dărâmă sau distrug nu numai principiul căsătoriei ci și cel al postului pentru
că problema postului are legatură cu credința noastră ortodoxă. Știm că postul
reprezintă, de fapt, cugetul ascetic al Bisericii Ortodoxe. Cugetul de răstignire
a patimilor. Fără post și fără asceză nu poate omul să ajungă la curățarea
sufletului său, nu poate să pășească pe drumul Crucii pe care i l-au stabilit
Sfinții Părinți, nici nu poate să ajungă la iluminarea prin Har și la (în-) Dumnezeire,
care, de fapt, sunt scopurile fiecărui creștin. E unirea noastră cu Iubitul
nostru Hristos. Ei dărâmă principiul postului pentru ca să ne transforme într-o
biserică lumească. Noi „trebuie” să ne apropiem de erezia cea lumească a papismului
și nu să vină aceștia la noi. Noi ne simțim inferiori în fața lor, de aceea ne
străduim să le preluăm teologia, modul în care trăiesc și, în general, tot ceea
ce au ei. Această manie (manieră) de a face (proceda, copia) ca străinul care
există în țările noastre ortodoxe, să ne lăsăm, să abandonăm tradiția noastră
ortodoxă și să luăm orice este întinat și vine din afara noastră, acum o facem și
în ceea ce privește credința. De aceea, în nici un caz nu trebuie să permitem
ca hotărârile acestea, care sunt din Creta, să fie recunoscute!
Însă
cum s-a reușit de s-au votat aceste hotărâri? Acum ajungem la un alt punct la
care, sau referitor la care, există o problemă la acest sinod: modul „sinodal” în
care a funcționat acest sinod. Noi știm că un sinod este alcătuit din toți
episcopii. Pentru că fiecare episcop are turma sa. Așa cum i-am spus iubitului
Părinte care a pus întrebarea la început, episcopul reprezintă turma lui. Și
atunci când el învață ceva în biserică nu poate, după ce se duce la un sinod, să
vină înapoi și să învețe altceva decât a învațat până atunci. Acest lucru se întamplă,
însă, acum. Și cum s-a reușit? În principiu episcopii nu au avut drept de vot. În
timp ce, în mod normal, regulamentul sinoadelor spune că episcopii toți au vot
egal, datorită calitații lor arhierești, acum fiecare Biserică (locala –n.n.) a
fost reprezentată de douăzeci și cinci de arhierei împreună cu încă unul, care
era capul acelei Biserici. Dar, cu toate acestea, doar primul, întâi-stătătorul,
a avut dreptul să voteze.
O
să vă spun un exemplu ca să înțelegeți mai bine. Într-o Biserică care este alcătuită
din cei 24 de arhierei și întâi-stătătorul, în ceea ce privește subiectul „biserici”,
17 episcopi au votat împotrivă, 7 au votat pentru. Dar pentru că primul, întâi-stătătorul,
a votat pentru, s-a luat în considerare doar votul acestuia (Biserica Serbiei).
Deci, în esență, de fapt, la acest sinod din Creta au votat, din toți episcopii
prezenți, doar 10. Și din câte știm dinlăuntru, din culisele acestui sinod,
s-au exercitat presiuni foarte mari pentru ca să semneze documentele acestui
sinod cei care au făcut-o.
Un
alt punct din regulamentul sinodului din Creta le interzicea episcopilor să pună
vreo temă în discuție, care nu era în program. Cu alte cuvinte, în afară de întâi-stătător,
ceilalți episcopi au fost acolo elemente decorative! O știu părinții care au vorbit
la început sau nu știu? Pot 10 oameni să hotărască pentru noi toți? Acest lucru
se întamplă doar în politică. Deci (prin
urmare, n.n.), înseamnă că și Biserica a devenit o adunare politică?
Cel
mai rău dintre toate este că nu-i permit poporului (drept-credincios) să-și
spună părerea. Există în regulamentul acestui sinod un lucru clar, pe care o să-l
spunem, referitor la aceasta: un sinod are trei faze, sau trei etape:
-
există prima etapă: de pregătire a sinodului și cea în care episcopii participă
și votează;
-
în a doua etapă trebuie ca episcopii care nu au participat să accepte sau să
refuze ceea ce s-a votat la acel sinod;
-
și în cea de-a treia etapă, și cea mai importantă, trebuie să aprobe sau să
respingă hotărârea unui astfel de sinod, poporul credincios. Deci el e cel care
respinge sau primește.
Părintele
(Rafael), la început, ne-a
întrebat de unde am luat noi binecuvântarea. Eu aș
vrea să-l întreb, dar din păcate lipsește, (probabil a părăsit sala) de unde au luat binecuvăntare locuitorii Constantinopolului
atunci, după ce s-a încheiat sinodul de la Ferrara-Florența, când s-au întors
acasă episcopii ortodocși care au trădat credința, în afară de Sfântul Marcu
Eugenicul, și poporul îi aștepta pe episcopi în port și în momentul în care au
coborât din corăbii i-au primit cu bucurie și i-au întrebat și, aflând că au trădat
credința, poporul nu a acceptat sinodul și atunci episcopii au spus: „ar fi
bine să ni se taie mâna dreaptă cu care am semnat trădarea credinței ortodoxe”.
Dacă poporul ar fi făcut ascultare de ceea ce au spus episcopii atunci, acum
n-am mai fi noi ortodocși.
De
aceea există în regulamentul sinodului, în textul al 6-lea, în articolul 22, (o
frază, n.n.) care spune următorul lucru tragic: „hotărârile sinodului din Creta
sunt obligatorii pentru tot poporul ortodox și nu vom accepta să existe cineva
care se crede ortodox sau super-ortodox, nici nu vom permite fanatisme”, și, cu
alte cuvinte: nu vom permite poporului să își spună părerea. Acest lucru, de
fapt, anuleaza întreaga istorie bisericească. Nu au anulat numai sistemul
sinodal, pe care l-au lăudat atât
de mult, ci anulează și părerea poporului credincios.
Pe
poporul credincios și pe monahi ei vor doar să îi oblige să facă ascultare. Noi suntem datori să facem ascultare de
episcopi, aceasta este tradiția bisericii, dar tradiția bisericii ne mai spune încă
ceva: în probleme de credință și în probleme morale nu facem ascultare! Altfel
n-am fi avut astăzi credința ortodoxă. Să înceteze odată cu legenda sau basmul
acesta legat de ascultarea necondiționată, pentru că noi îi urmăm pe sfinți,
care erau neascultători față de episcopii eretici.
Ce
ar fi, sau cum ar fi trebuit să fie acest sinod ca să putem spune că a fost cu
adevărat ortodox? Tematica lui ar fi trebuit să fie una cu totul diferită. În
primul rând ar fi trebuit să condamne ecumenismul ca panerezie. Este singurul
sinod în istoria bisericii în care nu există, în documentele lui, în textul lui,
cuvântul erezie. Este de necrezut. Deci,
în primul rând, ar fi trebuit acest sinod să condamne, ca panerezie,
ecumenismul!
În
al doi-lea rând, ar fi trebuit să condamne Consiliul Mondial al „Bisericilor”
ca fiind, de fapt, Consiliul Mondial al Ereziilor! Să aibă loc ieșirea din
acest „Consiliu Mondial al Ereziilor” a Bisericii Ortodoxe pentru că, nu știu
dacă știți, protestanții care fac parte și participă la acest Consiliu Mondial,
în timp ce pe celelalte grupări protestante le consideră ca fiind biserici
egale, pe noi (ortodocșii) ne
consideră o biserică inferioară lor, pentru că nu acceptăm căsătoria
homosexualilor. Și noi insistăm să rămânem, să stăm lângă ei! Deci (așadar,
prin urmare, n.n.) ar trebui să aibă loc ieșirea din
acest Consiliu Mondial al „Ereziilor” cu proclamarea, sau cu declarația, că
Biserica Ortodoxă este singura biserică adevărată a lui Hristos și doar în sânul
ei omul poate să dobândească mântuirea.
Acest
sinod ar fi trebuit să aibă loc în mod ortodox, să nu fie anulat sistemul
sinodal, adică trebuia să voteze toți episcopii, ar fi trebuit să se ocupe cu
marea problemă care împarte Biserica noastră, adică problema legată de vechiul
calendar (problema este a noului calendar cel vechi fiind de fapt calendarul
autentic si canonic al Bisericii, n.n.), care din anul 1924 a creat probleme
mari în Biserica noastră, și să ne întoarcem la starea, sau situația care
exista înainte de 1924. Ar fi trebuit să condamne încă o dată masoneria,
hiliasmul și pe martorii lui Iehova, neopăgânismul, scientologia și alte erezii
care fac atât de mult rău Bisericii, să condamne teologia metapatristică, cât și
teologia baptismală și teoria ramurilor, ar fi trebuit să condamne și îndosarierea
electronică sau actele cu CIP, adică să condamne aceste carduri care conțin în
ele 666. Așa cum Sfânta Chinonită a Sfântului Munte Athos, și atât de multi Părinți,
au o atitudine sau o poziție oficială referitoare la acest subiect, că nu
primim acte cu CIP care cuprind numărul Antihristului.
După
acest sinod din Creta se creează o nouă situație în Biserica noastră. Încearcă
să ne convingă că, de fapt, nu s-a întâmplat nimic. Mai degrabă nu că încearcă
să ne convingă, ci, de fapt, nu ne spun nimic. Și de aceea
nu vor să se audă nici o voce care să spună că s-a întâmplat ceva; și de aceea
lucrul ăsta (prigoana, interdicțiile de a vorbi, de a ține conferințe, n.n.).
La
acest sinod a fost prima dată când au existat observatori papistași. Au luat
parte la sinod, au văzut ce se întâmplă și au participat și la Sfinte Liturghii,
rugându-se împreună cu ortodocșii. De ce s-a întâmplat lucrul ăsta? Pentru că
acest sinod a fost programat să aibă loc încă de aproape
100 de ani, pentru ca să fie, să se realizeze unirea
tuturor ereziilor cu Biserica, ca să poată să înainteze spre pan-religie; să se
poată uni toate religiile. De aceea episcopii care au participat la sinodul din
Creta nu pot să fie împotriva Papei și împotriva puternicilor acestei lumi. De
aceea trebuie noi, monahii si poporul credincios să refuzăm acest sinod în continuare
pentru că nu putem să accceptăm nimic care nu este ortodox.
Într-o
discuție pe care am avut-o astăzi cu unul dintre organizatorii acestei omilii (conferințe, n.n.), mi-a spus următorul
lucru: „Când se face control al unui avion, nu este îngăduit ca nici măcar un șurub
sau ceva cât de mic să aibă vreo problemă, pentru că de la lucrul acela mic
poate să se creeze o problemă foarte mare și să pice avionul”. La fel se întâmplă
și cu credința noastră. În timp ce au deschis, au „făcut o gaură”, în ceea ce înseamnă
problemele credinței noastre, această gaură s-a transformat în ușa și în
momentul acesta Biserica noastră a ajuns să fie ca o vie fără gard (sau neîmprejmuită),
lucru care nu s-a întâmplat niciodată în Biserica noastră.
Va trebui, ar trebui ca poporul credincios să refuze acest sinod din
Creta, să cerceteze poporul ceea ce s-a întâmplat în Creta ca să aibă propria părere
și să poată să spună ceva episcopilor, pentru
că nu putem să-i luăm („luăm” în sensul de „ascultăm/urmăm” – vezi min
55:38-55:40) pe episcopii care trădează credința
noastră, și nu ne pot convinge episcopii noștri că în Creta nu a avut loc trădarea
credinței noastre. Potrivit Sfântului Grigore Palama, Biserica Lui Hristos se
află, se găsește acolo unde este Adevărul. Nu aparțin Bisericii Lui Hristos cei
care nu aparțin Adevărului (nu sunt în Adevăr). Așa că, din ceea ce înțelegem
noi toți, problema este foarte gravă pentru că are de-a face, are legătură cu mântuirea
sufletului nostru.
Sfinții
Părinți nu au fost nici fanatici, nici nebuni. Nu aveau ură în ei fața de
cineva, ci aveau iubire. Însă primul lucru pe care l-au avut în mintea și în
inima lor a fost să apere credința lor în Hristos, să păstreze dogmele credinței
noastre nefalsificate, neprihănite. Pentru că în modul acesta rămâne neprihănită
Biserica lui Hristos. Și astfel rămânem și noi în Biserica lui Hristos pentru că,
așa cum știm, numai în Biserica lui Hristos se mântuiește omul.
Pentru
Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului toate religiile sunt mântuitoare: și
evreii se mântuiesc și mahomedanii se mântuiesc și budiștii pot să se mântuiască.
Însă noi nu putem să acceptăm acest lucru. De aceea va trebui să ne păstrăm
credința în orice fel. Desigur, Sfinții Părinți spuneau că cel care acceptă
ceva nou în Biserică de fapt primește învățătura diavolului și devine una cu
diavolul pentru că învățăturile eretice sunt de la cel rău. Așa cum spuneau
Sfinții Părinți, cel care acceptă vreo creștere sau vreo scădere în ceea ce
privește dogmele - și numai dacă îndrăznește cineva să se gândească la așa ceva
– acela, de fapt, deja și-a renegat credința sau s-a lepădat de credința sa în
Hristos și el s-a supus de unul singur anatemei pentru că Îl blasfemiază sau Îl
hulește pe Duhul Sfânt.
De
aceea noi trebuie să fim ascultători față de Sfântul Apostol Pavel așa cum au făcut
și Sfinții Părinți, pe care noi îi cinstim, și să strigăm și noi împreună cu Sfântul
Apostol Pavel „că și dacă va coborî un înger din cer și ne va învăța ceva care
nu am primit de la Sfinții Părinți și de la Sfinții Apostoli acesta să fie, sau aceasta să fie, pentru noi Anatema!“ Acest
Anatema nu-l spunem noi, acest Anatema îl spun Sfinții noștri. Și ei de ce
spuneau acest lucru? Când Sfinții Părinți de la Sinoadele Ecumenice semnau
Anatemele, mâna lor tremura pentru că știau că în clipa aceea (pe) cei pe care îi
Anatematizau îi rupeau, îi depărtau de la mântuire. Însă ei trebuiau să facă
lucrul acesta pentru a nu se răspândi molima ereziei în tot trupul Bisericii. Așa
și noi, cugetând ceea ce cugetau și Sfinții Părinți și crezând în aceste
lucruri, cu iubire față de întreaga lume, cu durere însă în inimă pentru ceea
ce se întamplă în legătură cu credința noastră, vom asculta de tot ceea ce ne
spune Biserica, vom fi ascultători până la moarte și așa cum am primit credința
noastră, așa o vom da mai departe generațiilor următoare, copiilor noștri și
celorlalte generații, pentru a nu fi osândiți la Judecata cea Înfricoșătoare a
lui Hristos când, vă urez ca toți, cu ajutorul și cu rugăciunile Maicii
Domnului și ale tuturor Sfinților, să Îi răspundem cu un cuvânt bineplăcut
Domnului pentru a ne dobândi mântuirea. Amin.
(începe
sesiunea de întrebări din sală)
întrebare
Unde
sunt consemnate toate aceste Hotărâri ale Sinodului din Creta? Putem să le
vedem și noi?
părintele
Sava
Ele există pe internet și cred, personal, că toți
ar trebui să le citim. Desigur, n-o să înțelegeți foarte multe lucruri, pentru
că există o confuzie mare în aceste texte, însă vă sfătuim să citiți studiile
pe care le-au făcut teologi recunoscuți, așa cum este (sunt) Părintele Theodor
Zisis, dl. Profesor Dimitrie Tselenghidis, dl. Kyriakos Kyriakopoulos. Dar și
noi, ca Părinți Aghioriți, am făcut un studiu științific teologic de 80 de
pagini în care demonstrăm care sunt punctele din aceste texte ale Sinodului din
Creta unde există erezii.
întrebare
Este adunarea din Creta un început al marii
Apostazii al vremurilor din urmă?
părintele
Sava
Nu este începutul căderii, ci este... sfârșitul ei!
Începutul a avut loc în 1903, când Patriarhul Ecumenic Ioachim al III-lea, care
era și membru al masoneriei, a început ecumenismul. (A continuat, n.n.) în
1924, când a avut loc Schisma celor de pe vechiul calendar cu Biserica, pe care
a creat-o din nou un Patriarh ecumenic care era mason și se numea Metaxakis,
care din păcate, și el era din Creta; el a pus prima piatră
de temelie. De aici a început apoi calea aceasta lungă
a ecumenismului, pentru a ajunge la acest Sinod care a fost plănuit să aibă loc,
și lucrul acesta îl spunem cu date concrete, pentru a putea să-și realizeze
scopul propus. Și pentru că s-a pus această întrebare, mă voi folosi de prilej
pentru a spune câteva cuvinte pe care le-am spus și în celelelalte omilii pe
care le-am ținut în țară.
Noua Ordine Mondiala funcționează, sau lucrează, pe
trei direcții: Prima direcție este cea politică, încercând să se creeze o Conducere
Mondială Politică, a doua direcție este cea de a se crea o Economie Mondială, lucru
pe care aproape că l-au reușit deja, iar a treia direcție este aceea că încearcă
să creeze o Religie Mondială care este, de fapt, pan-religia Antihristului. Pentru
a se realiza acest lucru, pentru a se uni toate religiile ar trebui ca mai întâi
să se unească „bisericile” între ele, adică confesiunile creștine, astfel ca
sub conducerea Papei să mergem apoi mai departe la unirea tuturor religiilor
pentru a avea loc după aceea
primirea sau acceptarea unui conducător unic mondial.
De aceea, după sinodul din Creta, cu 14-15 zile în
urmă, toate religiile, toți conducătorii religioși ai tuturor religiilor din
lume, s-au întâlnit din nou la Asissi, în Italia, unde au aprins flacăra
panreligiei. Acesta este un punct foarte important pentru că ne arată, de fapt,
care este scopul lor, scop pe care deja ei îl proclamă la vedere, sau în mod vădit,
deja, de mulți ani. De aceea acest Sinod din Creta are și alte reverberații, nu
trebuie să-l vedem ca (pe) ceva care a avut loc doar pentru Biserica Ortodoxă,
ci acest sinod din Creta, de fapt slujește interesele Antihristului.
întrebare
Dacă se va ajunge la apostazie în Biserica oficială,
cum și unde ne vom mai ruga noi
mirenii?
Unde mai mergem la slujbe, unde ne împărtășim?
părintele
Sava
Vom merge la preoți care nu sunt de acord cu sinodul
din Creta, care au întrerupt pomenirea tuturor episcopilor care au semnat sau sunt
de acord cu cei care au semnat și care acceptă acest sinod. Este singura reacție
pe care putem s-o avem, pentru că dacă ne împărtășim cu episcopii care au
acceptat Sinodul, chiar dacă noi credem corect, de fapt noi ne împărtășim cu
propriile lor păreri.
întrebare
Vom fi afurisiți de episcopi, sau cădem automat
daca nu vom fi de acord cu ceea ce îndeamnă prin preoți și duhovnici, ai noștrii,
să facem ascultare?
(întrebarea se repetă, nefiind foarte clar sensul ei, iar părintele
Sava se consultă pentru a înțelege)
părintele
Sava
În principiu nu există o afurisire automată, ci
Sfinții Părinți spun următorul lucru: că dacă un om este afurisit din motive de
credința - sunt lucruri pe care nu le spunem noi, le spun Sfinții Părinți -
aceasta afurisire nu are valabilitate. Este posibil ca Dumnezeu să fie de acord
cu hotărâri nedrepte?
Pe Sfântul Grigorie Palama l-au ținut în închisoare
trei ani. Și pe vremea aceea în închisoare nu exista televizor, ci pe vremea
aceea închisorile erau pline de șobolani și de gândaci. Însă el avea o legătură
directă cu Dumnezeu. Îi spuneau că este un înșelat, că este eretic. Aceasta
este tactica ereticilor! Ei nu ne spun nimic legat de subiectul sinodului din
Creta, ci ne spun doar un singur lucru: de cine faceți voi ascultare? Nu a
venit până acuma nimeni care să ne spună ceva teologic împotriva a ceea ce
spunem noi, să discutăm puțin cu el. Singurul lucru pe care îl știu este ascultarea.
Deci noi vom face ascultare de Biserica cea adevărată, de parinții și monahii mărturisitori
care vor întrerupe pomenirea episcopilor eretici, dar va trebui să fim atenți
la un anumit punct: ceea ce vom face, vom face fără emfaza (mândrie), vom face
așa pentru că așa ne spune Biserica, ne vom ruga mai mult, pentru că situația
este foarte critică și ne vom ruga în mod special pentru episcopi și pentru
preoți ca Dumnezeu să-i lumineze, pentru că noi nu suntem adversarii lor, nu-i
considerăm vrăjmași, noi ne vom ruga ca Dumnezeu să-i lumineze pentru ca împreună
să mergem apoi pe calea ortodoxiei. Acest lucru îl facem datorită iubirii Lui
Hristos. Nimeni nu va putea să îl acuze pe un doctor când va face o intervenție
chirurgicală dureroasă asupra unui pacient, așa vom face și noi, deci.
întrebare
Până unde trebuie să mergem cu ascultarea față de
duhovnic dacă acesta, în discuțiile vis-à-vis de ecumenism, ne recomandă să nu
ne amestecăm și să-i lăsăm pe mai marii noștri să hotărască pentru noi, deși
simțim că nu trebuie să tăcem?
părintele
Sava
Normal și firesc noi trebuie să ne rugăm și să avem
grijă de noi înșine, însă există un punct foarte important aici: istoria
bisericească ne spune că întotdeauna poporul (credincios, n.n.) a ieșit în față
și poporul (credincios, n.n.) a fost cel care îi sprijinea pe preoții și pe
episcopii care duceau lupta împotriva ereziei. Ceea ce ne spun duhovnicii, respectiv
să nu vorbim noi, este (se află)
în opoziție cu cuvintele Lui Hristos Însuși: Hristos spune că cel care Mă va mărturisi
pe Mine înaintea oamenilor, pe acela Îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui
Meu care este în Ceruri.
Cel mai mare bun pe care poate să îl aibă un creștin
este mărturisirea. Cum putem să-I dovedim Lui Hristos că Îl iubim? Atunci ar fi
trebuit ca și Sfinții Mucenici să fi tăcut. Sfinții mărturisitori ar fi trebuit
să nu se ducă să mărturisească. Un singur monah a rămas în vremea aceea, Sfântul
Maxim Mărturisitorul cu cei doi ucenici
ai lui, și totuși el a păstrat, a apărat credința noastră ortodoxă. Ce ar fi
trebuit să spună? Sunt monah, mă voi ruga și nu mă interesează alte lucruri?
Corabia se scufundă și noi spunem (ne întrebăm) în ce culoare o s-o vopsim? E serios (sau nu)?
întrebare
Ce legătură există între apostazie și un eventual război?
părintele
Sava
Știm că Dumnezeu, pentru a ne feri de rău, El ne dă, totuși, diferite încercări.
Constantinopolul a căzut din acest motiv: pentru că depravarea și trădarea
credinței a avut loc. De aceea Dumnezeu, ca să ne întoarcă, să ne facă să conștientizăm
starea în care suntem, câteodată ne dă și vremuri de război. Și să nu uităm din
vechiul Testament, atunci când israeliții au intrat în Pământul Făgăduinței, cu
toate că erau puțini la număr, au reușit să îngenuncheze, să învingă popoare
foarte puternice care erau în jurul Pământului Făgăduinței. Însă Dumnezeu a lăsat
șapte popoare mici, pentru ca atunci când poporul israelit se abătea de la
calea Lui Dumnezeu, aceste popoare îi înrobeau pe evrei. Dumnezeu îngăduia
acest lucru pentru ca israeliții să se întoarcă la Dumnezeu. Acest lucru se întâmpla
într-un mod pedagogic, precum și toate dificultățile și greutățile pe care le întâmpinăm
în viața noastră. Acestea nu provin de la un Dumnezeu care este răzbunător, care
cere dreptate, așa cum spune „dogma papistașilor”, ci El este un Părinte, un
Tată plin de iubire care vrea ca noi să fim lângă El, pentru că știe că doar lângă
Hristos poate să existe adevărata fericire a omului, și în această viață și în
celalaltă. De aceea ne străduim să ne păstrăm credința noastră intactă și
nefalsificată. Pentru că cel care nu are credința adevărată nu se mântuiește.
întrebare
Se va întruni, oare, un sinod care să condamne
Adunarea din Creta?
părintele
Sava
Ne dorim lucrul acesta. Acest lucru trebuie să se întâmple.
Și spre acest lucru trebuie să se miște, să se îndrepte toți oamenii. Trebuie să
înțelegem noi toți că puterea este a poporului (drept-credincios), noi trebuie
să condamnăm sinodul. În felul acesta îi vom ajuta și pe episcopii care au elemente
bune și, de vreme ce poporul este alături de ei, și ei înșiși să condamne acest
sinod. Ceea ce noi trebuie să facem este să cerem întrunirea unui Sinod care să
condamne sinodul din Creta. Până la întrunirea unui asemenea sinod, noi nu urmăm
hotărârile sinodului din Creta.
întrebare
Se zvonește că sinodul BOR s-ar putea amâna până în
ianuarie pentru ca până atunci să fie caterisiți preoții antiecumeniști și să
fie anatematizați credincioșii care se opun sinodului (din Creta). Ce părere
aveți?
părintele
Sava
Așa cum am spus mai înainte este, din păcate,
tactica ereticilor. Ar trebui ca episcopii, ca părinți, să asculte cu multă
atenție poporul și să fie alături, lângă popor. Episcopii au depus niște jurăminte
înfricoșătoare, terifiante, în momentul hirotoniei lor: să păstreze credința
nefalsificată, astfel încât turma pe care o călăuzesc să o conducă spre Hristos,
spre mântuire, nu spre pierzanie. Sfinții Părinți, în toate canoanele care se
referă la probleme de dogmă și mai ales Canonul al 15-lea al Sinodul I-II
Trulan, spun că (să) întrerupem comuniunea cu episcopii care
sunt falși-episcopi. Dacă Biserica Română (BOR) va face acest lucru, va fi de
nepermis (să caterisească mărturisitorii, n.n.). De aceea va trebui să îi forțați
într-un anume fel ca să ia o hotărâre împotriva Sinodului din Creta. Așa cum noi, în Grecia - ceea ce facem noi aici se întâmplă și în
Grecia - este informat poporul, să fie alcătuite texte și să fie semnate de către
dumneavoastră toți, în care, pe de-o parte, să exprimăm respectul nostru față de
vrednicia Arhierească și
față de tot ceea ce spune Biserica și de aceea le cerem ca să respingă sinodul
din Creta. Nu este o problemă simplă și trebuie să acționăm rapid.
părintele
Ciprian-Ioan Staicu (translatorul)
Ca unul care am stat mai mulți ani în Grecia... să știți
că este o minune faptul că un grec, în general, și un Părinte grec, vine în România
să vorbească atâtea zile la rând. Deci e minunea Lui Dumnezeu. Prezența Părintelui
Sava aici s-o vedeți ca pe o
minune pentru că la ei în țară se merge pe principiul: mai puțin, căt mai puțin…,
da acum au venit vremurile în care trebuie făcut mai mult. Și iată că Dumnezeu
trimite oamenii Lui.
părintele
Sava
Noi trebuie să vă mulțumim dumneavoastră, pentru că
este o minune pentru că putem să comunicăm, să spunem lucrurile legate de credința noastră corect,
pentru că problema/tema credinței nu are legătură, în mod special, nici cu
Grecia, nici cu România. Noi iubim în mod deosebit poporul român și avem o legătură
deosebită cu părinții români, de aceea nu simt că mă aflu acum în afara Greciei.
Singurul lucru pe care trebuia să-l fac încă de mulți ani, trebuia să învăț
limba română.
întrebare
Prevedeți că se va ajunge să-l stârnim pe Antihrist
în urma acestor semnături ale Bisericilor (semnăturile de la sinodul din Creta,
n.n.)? O să se legalizeze căsătoriile homosexuale, fapt care ar putea să
schimbe cu totul umanitatea?
părintele
Sava
O problemă care există în Biserică este că preoții și
episcopii se tem să vorbească de vremurile din urmă. Hristos ne-a spus că noi
trebuie să fim atenți la semnele vremurilor și, mai ales, Hristos ne numește fățarnici
dacă suntem atenți la semnele timpului de afară, deci cum este vremea (starea
vremii, n.n.), și nu suntem atenți la semnele vremurilor legate, mai ales, de
vremurile din urmă. Cred că nici unul dintre noi care ne aflăm aici n-ar vrea să
meargă în Cer și să-i spună Domnul în față că este un fățarnic. De aceea avem
datoria să fim atenți, să luăm aminte la semnele vremurilor, faptul că ne aflăm
în vremurile din urmă este fără de nici o îndoială. S-au împlinit atât de multe
profeții și una dintre aceste profeții era aceea că atunci când va crește păcatul
și nerușinarea sodomiților și a gomoriților, adică a homosexualilor, atunci sfârșitul
este aproape. Desigur noi va trebui să fim atenți să nu stabilim date ale sfârșitului,
însă va trebui să știm unde ne aflăm și va trebui să cunoaștem semnele
vremurilor.
Închinarea la Antihrist nu va avea loc doar prin însemnarea
pe mână și pe frunte, închinarea la Antihrist are loc și atunci când acceptăm
cugete eretice înlăuntrul Bisericii noastre. Ea se face și prin păcatul nostru
personal. De aceea, pentru a putea avea inima și mintea curate, pentru a putea discerne
semnele vremurilor, va trebui să fim atenți la viața noastră personală în
primul rând, va trebui, în paralel cu toate aceste probleme, să avem grijă de
viața noastră duhovnicească, pentru că fără viață duhovnicească nu putem să înaintăm.
Și, pe de-o parte, suntem de acord cu duhovnicii noștri care ne spun să avem
grijă de viața noastră duhovnicească, dar asta nu înseamnă că vom închide ochii
la tăgăduirea sau renegarea Lui Hristos care are loc.
întrebare
Ierarhul nostru nu a participat la sinod și nici nu
și-a exprimat poziția față de acest sinod. Din eparhia noastră nici un preot nu
vorbește nici pro, nici contra, în legătură cu sinodul. Ce facem, ne mai
spovedim, ne mai împărtășim, mai participăm la slujbe în bisericile din această
eparhie?
părintele
Sava
Este bine că nu a luat parte la sinod. Am ajuns până acolo încat
să spunem că e un lucru bun și dacă nu știm ce crede un episcop. Însă va trebui
neapărat să ia o atitudine. Va trebui să-l întrebați: „care este atitudinea sau
părerea dumneavoastră și ce veți face?” Să nu uităm că în istoria bisericească
poporul îi întreba întotdeauna pe episcopii lor ce gândesc. Și dacă îl auzeau
pe episcopul lor că propovăduiește ceva eretic, îl certau și îi spuneau: „ai
grijă, schimbă-ți părerea pentru că altfel o să întrerupem pomenirea”. Deci
sunteți datori să știți ce părere are episcopul dumneavoastră despre sinodul
din Creta.
întrebare
Ce atitudine ar trebui să adopte un creștin în cazul
în care duhovnicul său nu ia atitudine în privința noului sinod? Cum să ne
raportăm la Biserică acum?
părintele
Sava
Va trebui să-l preseze, să-l constrângă, pentru a
lua o atitudine. Ce înseamnă că nu are vreo atitudine legat de tema aceasta?
Există trei feluri de ateism (lepădare, n.n.), conform Sfântului Grigore Palama:
primul fel de ateism este cel „clasic”, adică nu credem (a nu crede) în
Dumnezeu. Al doi-lea fel de ateism (mai degrabă și potrivit cuvântul „lepădare”,
n.n.) este erezia. De ce erezia este ateism, de vreme ce, totuși crezi în ceva
(prin lepădare se înțelege implicit, n.n.)? Însă (pentru că) nu este Dumnezeu cel în care crezi – deci înseamnă că este
ateism pentru că nu crezi în Dumnezeul Cel Adevărat. Și al trei-lea tip de
ateism (lepădare, n.n.) este acela când noi tăcem în vreme ce credința noastră
este în pericol. Acest lucru este foarte important să-l cunoască creștinul,
pentru că dacă noi tăcem atunci când credința noastră este în pericol, aceasta înseamnă
că ne este frică să vorbim și că nu suntem interesați de problemele credinței
noastre. De aceea Sfântul Grigore Palama numește acest lucru: al trei-lea tip
de ateism. Deci va trebui să spunem acest lucru duhovnicului nostru: „Părinte,
ai grijă, că dacă nu iei atitudine, înseamnă că te afli în al trei-lea fel de
ateism”. Nu îl certăm, însă în probleme de
credință nu putem să tăcem. În felul acesta noi, de fapt, îl ajutăm.
întrebare
De ce nu mai avem voie să pomenim ierarhi care au
trădat în Grecia (Creta)? În Evanghelie ni se spune să ne rugăm pentru vrajmașii
noștri. Sunt canoanele mai importante decât cuvintele Sfintei Evanghelii?
părintele
Sava
Faptul că nu-i pomenim pe episcopii noștri nu înseamnă
că nu-i iubim. Atunci când un tată îl pedepsește pe fiul său înseamnă că nu-l
iubește? Este iubire, oare, ceea ce face Patriarhul Ecumenic, care merge și le
spune papistașilor: „vă veți mântui și voi, sunteți în regulă…“, și în felul acesta le ascunde adevărul și nu o
să poată să se mântuiască? Noi spunem că cel care iubește, ceartă. Și Domnul însuși
spune că „cel pe care Îl iubesc, Îl cert” – pentru că întotdeauna iubirea merge
împreună cu Adevărul. Noi, de fapt, îi iubim cu adevărat pe episcopii noștri,
pentru că le arătăm că nu se află pe drumul cel bun. În felul acesta îi ajutăm,
de fapt. Iubirea există acolo unde există adevăr. Dacă nu există adevăr, nu există nici
dragoste! Pentru că Dumnezeu este și Iubire, dar Dumnezeu este și Adevăr –
acestea două merg împreună.
întrebare
Este adevărat că vor să pună în calendarul ortodox
„sfinți” catolici?
părintele
Sava
Și „noi vrem” (în sensul că este o înțelegere
reciprocă în scopul ecumenismului, nu că ar fi bine, n.n.) să punem „sfinți
papistași”, și ei vor să pună sfinți ortodocși. Undeva au pus o icoană a „sfântului”
– care nu e sfânt ! – a „sfântului” Francisc, de aceea Patriarhul Rusiei,
Kiril, în schimb, le-a dat moaște ale Sfântului Serafim de Sarov. Care Sfânt ar
vrea vreodată să se afle în mâinile Papei? Și ce Sfânt să accepte papistașii,
de vreme ce ei au făcut atâtea crime? Oare ar trebui să-l acceptăm și pe
Stepinat, considerat sfânt de papistași, care a omorât 800 de mii de sârbi? (un articol mai vechi despre acest caz făcea referire la 80 de mii de sârbi,
de verificat!, n.n.) Dumneavoastră știți mai bine ce
mult a suferit România din cauza papistașilor. De aceea, aceste lucruri sunt de
nepermis.
întrebare
Ce legătură există între sinodul din Creta și
oculta mondială?
părintele
Sava
Am răspuns, deja, la această întrebare. A fost acel sinod un deget al masoneriei pentru a putea înainta spre
pan-religie.
întrebare
De ce Chinotita întârzie să se raporteze la sinod?
Ce se va întâmpla în Sfântul Munte dacă sinodul va fi primit?
părintele
Sava
Și Chinotita întârzie din același motiv pentru care
și sinoadele Bisericilor Ortodoxe întârzie să facă acest lucru. Ei toți se tem
să spună Adevărul. Adevărul este unic, nu sunt mai multe adevăruri. Și nu vor să
se afle în contradicție cu puternicii acestei lumi. De aceea ei prigonesc pe
cei care ies în față și spun Adevărul. Dacă Chinotita va accepta sinodul din
Creta și orice sinod al Bisericii Locale va accepta sinodul din Creta, noi nu îi
vom urma pe aceștia. Acest lucru noi l-am scris, l-am semnat și l-am trimis cu
toții, Părinții din Sfântul Munte, am trimis acest text Chinotitei.
Înaintea Sinodului, după ce am studiat desigur textele Sinodului, am
spus dinaintea („înainte de”, n.n.) sinodului că dacă aceste texte vor fi
votate noi nu vom accepta sinodul. Am scris o scrisoare, și a doua, și a treia,
i-am rugat să ia atitudine, a făcut Chinotita două
sinaxe duble, n-au putut să ia o hotărâre și acum așteptăm să vedem ce se va întâmpla
în noiembrie. Însă noi am declarat că întrerupem pomenirea Patriarhului pentru
că, oricum, această întrerupere trebuie să aibă loc. Însă, pur și simplu așteptăm
ca și sfânta Chinotita să ia o poziție sau o atitudine bună.
întrebare
Se pot mântui unii dintre eretici care fac bine în
viață, chiar dacă în credința lor blasfemiază fie Sfânta Treime, fie pe Maica
Domnului, fie Sfânta Cruce, fie Sfinții, fie icoanele, fie Sfintele Taine?
părintele
Sava
Ceea ce vom spune acum nu sunt cuvintele noastre
proprii – și vreau să accentuez acest lucru – nu vă spunem nimic de la noi,
nici o părere proprie de-a noastra, nici o idee care să fie doar a noastră, ci
vă spunem ceea ce spun Sfinții Părinți și Tradiția Bisericii noastre: una este
creștinul bun și alta este omul bun. De ce și-au dat sângele lor și avem atâția
martiri care și-au dat viața pentru credință? Dacă oamenii buni s-ar mântui și
n-ar fi fost nevoie de Credința Dreaptă, n-ar fi fost nevoie să avem milioane
de martiri. Știm că dacă cineva nu are credința dreaptă, nu se mântuiește. De
aceea Sfinții Părinți au dus atâtea lupte pentru a păstra Credința Ortodoxă vie
și aceasta trebuie să fie și propovăduirea noastra, astfel încât ereticii și toți
cei care se află în afara Bisericii să vadă exemplul nostru propriu, pentru că
numai cu exemplul nostru propriu putem să-i atragem la credința ortodoxă.
întrebare
Doctorul Alexandros Kalomiros spune că structura
bisericească va cădea și vor rămâne biserici mici, unite în Duh, fără a ști
unele de altele. Puteți detalia?
părintele
Sava
Lucrul
acesta nu l-a spus numai domnul Alexandros Kalomiros, care a scris niște
texte extraordinare, pe care nu am avut vreme, încă, să le studiem pe toate, însă
și Photis Kontoglou l-a lăudat pe domnul Kalomiros, (însă) ceea ce spune este
adevărat. Însă nu o spune doar domnul Alexandros, o spune însăși Sfânta
Scriptură. În capitolul al 12-lea al Cărții Apocalipsei se vorbește despre
ultima prigoană împotriva Bisericii. Biserica este comparată cu o femeie, care
este reprezentată prin Chipul Maicii Domnului, datorită Sfințeniei ei desăvârșite
și datorită Purității ei și datorită faptului că este Maica Domnului și Poarta
Mântuirii noastre – vedeți, Maica Domnului este Poarta Mântuirii și Biserica
este la fel, Poarta Mântuirii – deci, Apocalipsa spune că Biserica va fi
prigonită și alungată în pustie. Credeți că toți episcopii vor fugi în pustie?
Vor fi foarte puțini cei care vor pleca în pustie și vor fi prigoniți și lucrul
acesta ni-l spune Domnul Hristos însuși, când a spus că: „Oare Fiul Omului, când
va veni pe Pământ, va mai găsi credință?” A întrebat lucrul acesta nu pentru că
nu știa dacă va mai găsi credință, ci pentru a arăta că în vremurile din urmă
puțini vor fi cei care vor mărturisi credința și vor rămâne credincioși în Biserică.
Dumnezeu să ne învrednicească să facem parte dintre aceștia puțini.
întrebare
În duhul dragostei, și pentru a ne păstra
echilibrul, se cuvine să facem mai multă răbdare cu preoții care încă
nu au oprit pomenirea sau să fim tranșanți cu ei?
părintele
Sava
În nici un caz nu trebuie să fim aspri, pentru că,
de fapt, nu suntem super-ortodocși așa cum se spune. Deci, după ce că de 100 de
ani se merge pe principiul acesta al iconomiei față de erezie, adică al răbdării,
încă va mai trebui să mai așteptăm puțin – acei care au întrerup pomenirea
foarte bine au făcut iar cei care încă așteaptă, bine fac că așteaptă – cei
care suntem împotriva ecumenismului suntem (toți) ortodocși, nu trebuie să ne
despărțim unii de alții, va trebui să-i așteptăm și pe aceștia, care nu au întrerupt
pomenirea, să se hotărască ce fac. De altfel și noi, în urmă cu câteva luni, îi
pomeneam pe episcopi. Adică noi, de îndată ce am întrerupt pomenirea, am
devenit singurii ortodocși? Însă va trebui să așteptăm doar până la un anumit
punct. Ce vreau să spun? Noi, ca și Părinți Aghioriți, am declarat că după
sinod vom aștepta ca, prima dată, să vorbească episcopii – aceasta este rânduiala
Bisericii, nu putem să ieșim în fața (înaintea) episcopilor – însă dacă
episcopii tac sau spun lucruri eretice suntem datori să vedem ce vor spune preoții,
monahii și poporul credincios și după aceea trebuie să luăm și noi hotărârea (atitudinea)
noastră. Deci nu ne grăbim, însă știm clar ceea ce trebuie să facem. După
sinodul fiecărei Biserici Locale care va hotărâ dacă acceptă sau nu acceptă
sinodul din Creta, va trebui să ne asumăm responsabilitatea alegerii noastre.
Eu, în orice caz, îi felicit pe Părinții și pe mirenii care aici, în România,
au fost primii care au îndrăznit și au întrerupt pomenirea, astfel încât, prin
exemplul lor să-i ajute și pe episcopi, dar și pe ceilalți membrii ai Bisericii,
să se trezească din acest somn și să înțeleagă că se întâmplă ceva foarte rău în
Biserică.
întrebare
Dacă mă spovedesc și mă împărtășesc la un preot al
BOR, care este sub ascultarea Patriarhului, înseamnă că devin eretic?
părintele
Sava
Comuniunea pe care o avem cu Patriarhul atunci când
îl pomenim are două sensuri: primul sens este acela de a arăta de cine aparținem,
să arătăm că aparținem de Biserica Ortodoxă Română, de Mitropolia Iașilor, ș.a.m.d.,
și al doi-lea sens, cel mai important, este faptul că credința episcopului se
identifică, este aceeași cu credința noastră. Poate că eu cred ortodox, dar
atunci când episcopul meu este eretic și crede în mod eretic, atunci există o
comuniune între noi. Pot eu, oare, să merg undeva și să-l pomenesc pe Papa și în
același timp să spun că sunt ortodox? Dacă ar fi așa, am fi putut să îi pomenim
pe etereodocși, pe eretici, și să spunem că noi, de fapt, rămânem ortodocși.
Acest sinod din Creta acest lucru vrea să îl împlinească. Deci nu putem să avem
comuniune cu cineva care are cuget sau mod de gândire eretic sau este eretic.
întrebare
Liturghia pe care o slujește Preotul nu mai este
Taină?
părintele
Sava
Nu aș fi vrut să intrăm în această temă. Ne ferim
de ea, dar vom spune câte ceva. Pentru că lumea nu poate să înțeleagă aceste
lucruri și este destul de greu să le explicăm. Pentru că atunci când vorbim
despre Taine trebuie să fim foarte atenți. Noi nu am acuzat că cei care
recunosc Sinodul din Creta nu au Har, și nu săvârșesc Taine, noi am spus că
există o întinare atunci când noi pomenim un episcop care este eretic, o întinare
a noastră. Pentru ca Harul să se piardă cu totul trebuie să se facă caterisirea
de către sinod a episcopului eretic. Aceasta nu înseamnă, însă, că trebuie, până
a fi caterisit, să avem comuniune cu el. Pentru că atunci când participăm la
Tainele săvârșite de el nu ne sfințim. Atunci când un om se duce pregătit să se
împărtășească Îl primește pe Hristos. Însă nu îi este de folos că Îl primește
pe Hristos ci, în cazul acesta, în loc să-l primească pe Hristos în el, primește
foc în el. Noi nu vorbim de nevaliditatea Tainelor. Aceasta este o tendință de
tip papistaș, argument pe care l-au folosit și cei de pe vechiul calendar, care
spun că cei care sunt pe calendarul nou nu au Taine. Noi știm că cei de pe noul
calendar au Taine. Este greșit calendarul cel nou, nu este bun, el trebuie să
fie condamnat la un moment dat și să ne întoarcem cu toții acolo unde am fost în
trecut, însă, până să fie condamnat, Taina, totuși, există. Doar un sinod poate
să hotărască faptul că undeva nu există Taine. Noi nu suntem sinod, noi facem
ceea ce spun canoanele. De aceea canonul al 15-lea spune următorul lucru: că
cei care se despart de episcopii lor, înainte să aibă loc o judecată sinodală –
despre această erezie – cei care se îndepărtează de episcopii lor nu trebuie să
fie condamnați, ci trebuie să îi cinstim ca pe niște mărturisitori. Acolo rămânem
noi – că nu acceptăm să fim în comuniune cu cei care accepta erezia. Până acolo
trebuie să mergem, nu vom merge mai departe, pentru că altfel vom cădea în greșelile
în care au căzut și cei dinainte. Este de ajuns să întrerupem pomenirea, să
cerem un sinod ortodox și să ducem lupta cea bună. Până acolo vom merge, că mai
departe va arăta Dumnezeu cum să mergem înainte. Biserica este a lui Hristos, El este
conducătorul Bisericii, de aceea trebuie să avem încredere că El ne va arăta
drumul, ce trebuie să facem și ce trebuie să se întâmple. Noi vom face ceea ce
este omenesc și Dumnezeu va face ceea ce este dumnezeiesc.
întrebare
Biserica în care se slujește împreună cu ereticii
trebuie resfințită?
părintele
Sava
Potrivit Sfântului Teodor Studitul trebuie să se
facă resfințirea, curățarea bisericii, pentru că ea „a fost întinată de prezența
ereticilor și trebuie să fie sfințită, din nou, această
biserică”.
întrebare
Mai colaborează Duhul Sfânt în această situație?
părintele
Sava
Duhul Sfânt suflă unde vrea, ne spune Sfânta
Scriptură. Noi nu putem spune că Duhul Sfânt va lucra, sau nu va lucra. Ceea ce
știm este că, potrivit Sfintelor Canoane, clericul care a făcut lucrul acesta,
a slujit cu ereticii, trebuie caterisit. Până când el va
fi caterisit, el încă nu este caterisit! Biserica nu
funcționează automat. Așa cum societatea, pentru a condamna un vinovat trebuie
să-l judece, așa și Biserica, pentru a condamna pe cineva ca eretic, trebuie să-l
judece, astfel încât să-i dea șansa sau ocazia să se pocăiască (sau să se
apere). Așa că, de vreme ce Biserica și oamenii dau șansa cuiva de a se pocăi,
Duhul Sfânt nu-i va da șansa? În general despre astfel de subiecte nu vreau să
vorbesc, pentru că știm ceea ce au spus Sfinții Părinți despre aceste probleme
– dacă există sau nu există lucrarea Duhului Sfânt – însă e nevoie de o cuvântare
lungă și o discuție teologică foarte largă pentru a dovedi ceea ce spunem. În
orice caz noi rămânem le ceea ce spune Biserica. Că trebuie să aibă loc
caterisirea celui care a slujit cu ereticii. Pentru poporul credincios Harul
lucrează.
Însă oamenii care au cuget eretic și fac aceste
lucruri eretice, aceștia, dacă nu se schimbă, nu se vor mântui, vor merge în
iad.
întrebare
Am primit cardul de sănătate din neștiință. Ce pot
face? Aș dori să-l înapoiez.
părintele
Sava
Există o confuzie legată de acestă temă. Vom încerca
în câteva cuvinte să clarificăm lucrurile. Personal nu am primit nici un astfel
de card, nu pentru că acest card, el însuși, ar însemna renegarea sau lepădarea
de Hristos, ci ca să ne pregătim pentru ceea ce urmează. Pentru că toate
acestea sunt înaintemergători ai pecetluirii. Ceea ce știm că le este interzis
creștinilor este pecetluirea pe mână și pe frunte. Că cel care primește acest
lucru nu se mântuiește. Și nu există pocăință, pentru că se pierde Harul lui
Dumnezeu și omul nu poate să se pocăiască.
Vedeți, facem un păcat mic și de multe ori nu putem
să ne pocăim, pentru că am pierdut Harul. Atunci când omul va primi... va fi
pecetluit pe mână și pe frunte, Sfântul Ioan Evanghelistul spune în Apocalipsă
că, pentru un astfel de om, nu mai există mântuire. Există și o etapă premergătoare
pecetluirii, care și aceasta este interzisă omului. Nu pentru că este
pecetluirea pe mână și pe frunte, ci pentru că ea constituie renegarea lui
Hristos. Despre această etapă a vorbit Sfântul Paisie Aghioritul. El a vorbit
despre cardurile electronice de dinaintea pecetluirii, care vor conține toate
cardurile și toate elementele și fără acestea nu vom putea să cumpărăm sau să
vindem ceva. Aceasta se va întâmpla înaintea Apocalipsei. Aceasta nu este
pecetluirea, însă ea constituie lepădare, pentru că, primind numărul
Antihristului 666, care este menționat în cartea Apocalipsei ca fiind de aceeași
putere cu pecetluirea, însă Apocalipsa spune și următorul lucru: cel care va
primi pecetea Antihristului în numele lui sau numărul lui, acesta nu se mântuiește.
Nu se referă neapărat la mână sau la frunte ci la numărul 666, care pe cardul
nostru de identitate, buletin electronic, fără de care nu vom putea să facem
nimic, are aceeași valoare negativă, ca să-i spunem așa, cu pecetluirea pe mână.
Să nu uităm că acest cip al cardului apoi îl vor pune în mână sau pe frunte și ni se va spune: „care-i
diferența, de ce să-l ai în buzunar, cardul, când poți să ai cipul acesta pe mână
sau pe frunte?”. Atunci vom fi, într-adevăr, în ultimii ani, în anii
Antihristului și diferența dintre pecetluirea pe mână și pe frunte și cardul
electronic este că, cu cardul ne mai putem întoarce înapoi, mai există pocăință,
însă atunci când va fi pecetluirea pe mână și pe frunte nu mai există pocăință.
De aceea și cardurile acestea de care ați spus acum, în esență ele nu sunt lepădare
de Hristos, însă ele ne pregătesc astfel încât să ne obișnuim și să acceptăm
pecetluirea. Toate acestea sunt pregătitoare și de aceea trebuie să fim atenți.
Atunci când va fi vorba de ultima etapă, acolo sub nici o formă să nu mergem înainte,
să nu acceptăm.
întrebare
Dacă duhovnicul meu a întrerupt pomenirea
episcopului și se întâmplă să fie caterisit, mai pot să mă spovedesc la el?
părintele
Sava
Va fi foarte norocos (sau binecuvântat aș spune eu
- traducătorul) cel care va avea un astfel de duhovnic și va primi foarte mult
Har de la acesta. (aplauze în sală)
întrebare
De ce nu a participat Rusia la sinodul din Creta?
Care este situația în Rusia în privința ecumenismului?
părintele
Sava
Rusia a acceptat deja ecumenismul în mod oficial. Desigur,
nu poporul credincios, ci Patriarhul și cei de o gândire cu el. Pentru că înaintea
sinodului din Creta s-a întâlnit Patriarhul Rusiei cu Papa și au semnat 30 de articole în Cuba care sunt trădătoare. Într-unul din aceste articole ei iși recunosc în mod
reciproc Tainele. Deci, prin acest document, a fost recunoscut papismul ca
biserică încă înainte de sinodul din Creta. Motivul pentru care rușii nu s-au
dus la sinod n-a fost unul dogmatic, ci unul politic, pentru că Patriarhul
Rusiei vrea să facă din Rusia a treia Romă. Deci n-a fost motivul dogmatic.
Nici Patriarhul Antiohiei nu s-a dus (a lipsit, n.n.) din motive dogmatice,
doar Biserica Ortodoxă a Georgiei și cea a Bulgariei nu s-au dus (au absentat,
n.n.) la sinod din motive dogmatice.
întrebare
Avem o mare problemă, pentru că duhovnicii
antiecumenisti au opinii diferite. Oare n-ar fi de folos o sinaxa a celor ce
sunt antiecumenism?
părintele
Sava
Amin. Acest lucru ar fi foarte bun. Acest lucru
l-am discutat și astăzi la prânz și am vrut să-i propun și părintelui care traduce (pr. Ciprian-Ioan Staicu), să se înființeze o sinaxă a celor care au întrerupt
pomenirea și împreună cu cei care nu au întrerupt pomenirea, dar gândesc la fel,
și (împreună) cu cei cărora le este frică, dar gândesc la fel, și să existe o cale comună. Ceea ce facem nu facem pentru
a lupta împotriva cuiva, ci să-i ajutăm și pe episcopii care vor să iși păstreze
credința ortodoxă, dar și pe ceilalți, ca să le dăm putere și curaj să facă
ceea ce este bine.
Ceea ce facem, facem pentru zidirea Bisericii, de
aceea și canonul, că cei care întrerup pomenirea episcopului care propovăduiește
în mod eretic, aceștia contribuie la a nu se face schismă în Biserică. Și ei
contribuie la unitatea Bisericii. Deci ar fi bine să se întâmple acest lucru și
noi vom ajuta să se întâmple, să meargă mai departe (să se
realizeze). Acest lucru noi îl facem deja în Grecia.
întrebare
Este normal ca un
Mitropolit să pună preoții să facă campanie electorală? Și este normal
ca preoții să se teamă a mărturisi adevărul?
părintele
Sava
NO COMMENT… (aplauze în sală)
părintele
Ciprian-Ioan Staicu (translatorul)
Dacă îmi permiteți un lucru, Părintele Theodor Zissis
spunea acum câteva luni, zicea: „degeaba
venim noi, grecii, să vă ajutăm și să luptăm pentru voi. Trebuie să începeți
voi să luptați pentru voi și apoi venim să vă și sprijinim”. Cam asta s-a întâmplat
în ultimele luni.
întrebare
Explicați, vă rog, articolul 22 (de la Sinod), care
impune respectarea hotărârilor, pentru prima dată în istorie, și consecințele
față de cei care se opun. Este, oare, o dictatură?
părintele
Sava
Desigur, prin acest articol vorbim și de tiranie și
de dictatură. Dar, mai ales, vorbim de anularea sau abolirea Evangheliei. Episcopii
există pentru a ajuta poporul, pentru a-l călăuzi spre Hristos, de aceea
Hristos a spus că „oile mele Mă urmează pentru că ascultă (aud) glasul Meu și
vocea străină nu o vor urma”. Prima dată se aude acest lucru, adică un astfel
de articol 22.
Ca să fim mai exacți, s-a-ntâmplat, de fapt, întotdeauna,
pentru că toți ereticii au încercat să-și impună părerile lor, așa cum s-a-ntâmplat
cu Sfântul Grigore Palama, cu Sfântul Maxim Mărturisitorul, cu Sfântul Teodor
Studitul, dar este pentru prima dată când se legiferează, se legalizează, ca să
zic așa, lucrul acesta în mod sinodal. Niciodată nu a existat așa ceva.
întrebare
Datorită comunismului românii sunt foarte ușor de
manipulat și preferă, în general, să nu își spună public punctul de vedere.
Slujbele ecumenice (ecumeniste!, n.n.) se fac de ani de zile în biserici și nimeni nu ia atitudine
ortodoxă împotriva acestora. Având în vedere că majoritatea ierarhilor sunt
ecumeniști, ce avem de făcut?
părintele
Sava
În Psaltire Profetul David spune că Dumnezeu dă Duh
de Putere, Duh de Conștiință. Duhul Sfânt are putere și trebuie să o primim de
la El. Așa cum spune Cartea Apocalipsei, pe cei fricoși îi condamnă. Va trebui
ca și grecul și românul să-și ridice vocea și să ia putere de la Hristos,
pentru că Duhul Sfânt nu dă vreun duh de frică, ci dă un Duh de Putere și de
Curaj. Că noi nu suntem jihadiști care să tăiem capete, noi suntem ortodocși
care vrem să ne păstrăm credința. Și dacă vor, să ne taie ei capetele. Dar nu
putem să nu vorbim și să nu reacționăm. Ar trebui ca poporul romăn să ia
exemplu de la Sfinții pe care i-a dat în timpul regimului comunist, care sunt
foarte mulți acești sfinți, eu, personal am mare evlavie la Sfinții din
perioada comunistă, și să nu ne facem părtași la frica pe care vor să ne-o
inspire ecumeniștii, ci să luăm exemplul sfinților și să ieșim în față. Ieri și
azi s-au străduit mult ca să nu aibă loc această omilie (conferință,
n.n.). Ieri au fost vreo 20 de preoți la Roman, azi a
fost numai... unul! (împotrivă) Încearcă să ne înfricoșeze. Să luăm exemplu de
la Sfinți care nu s-au înfricoșat nici de chinurile groaznice prin care au
trebuit să treacă. Deci până să ajungem la ceea ce au făcut ei, mai avem. (aplauze
în sală)
întrebare
Mai este loc de salvare, de mântuire, sau să ne
pregătim de sfârșit?
părintele
Sava
Să vorbim puțin duhovnicește, la un alt nivel. Ar
trebui ca creștinul ortodox să se gândească în fiecare zi a vieții lui că este
ultima. Pe de o parte trebuie să vedem că se apropie anii Antihristului, că trăim
situații apocaliptice, dar lucrul acesta ar trebui să ne ajute să avem o relație
mai bună cu Hristos. Ar trebui să ne ajute să avem amintirea morții. Devreme ce
lucrurile se apropie, înseamnă că și moartea noastră se apropie și trebuie să revenim
la acest lucru în fiecare zi pentru ca acest lucru să ne ajute să dobândim o
relație adevărată și duhovnicească cu Hristos. Atunci când începi să ai o legătură
cu Hristos nu-ți mai pasă nici de moarte, nici de sfârșitul lumii. Iți pasă
doar să fii cu Hristos și, dacă se poate, să suferi pentru Hristos! Deci toată
această situație de acum este rezultatul decăderii noastre duhovnicești. Ce
vreau să spun cu asta? Este posibil ca sfinții mucenici, dacă ar fi trăit în
epoca noastră, să se fi întrebat dacă iau sau nu iau cardul cu 666? Ar mai fi
stat ei sa întrebe ce vom (vor) face dacă vin aceste lucruri? Nu știm ce trebuie
să facem? Nu știm că trebuie să mărturisim? Problema nu este că nu știm ce să
facem, ci este că nu putem s-o facem! Pentru că nu suntem pregătiți duhovnicește
să mărturisim.
Pentru că ne iubim pe noi înșine, nu-L iubim pe
Hristos! Și să nu uităm exemplul Lui Hristos – ce a spus El în pilda cu cele
două case? El a spus că erau două case: una care avea fundația, temelia, pe
piatră și alta avea fundația pe nisip. Aceleași vânturi au lovit cele două
case. O casă a căzut, s-a surpat, și alta a rămas. A fost de vină fenomenul
meteorologic sau temelia caselor? Deci vedem că problema aceasta este una strict
duhovnicească. Noi nu știm cum să înfruntăm, să facem față acestor lucruri, nu
pentru că nu știm ce să facem, ci pentru că nu putem s-o facem. Întrebăm: putem
să pomenim un eretic? Da’ e posibil să întrebăm așa ceva? Mai e nevoie? E
posibil să ne mai întrebăm ce vom face atunci când va veni pecetluirea? Ce așteptăm
să ne spună duhovnicul: „nu contează, ia-o”?! Ce așteptăm să facem, și asta am
vrut să-i răspund părintelui care a întrebat la început: trebuia să așteptăm să
ne spună ce să facem aceștia care au semnat în Creta? Așa cum înțelegem cu toții,
problema este înlăuntrul nostru. Și trebuie ca atenția noastră și privirea
noastră să ne-o întoarcem spre înlăuntru ca să înțelegem că de la noi pleacă
frica. Și că noi trebuie să facem ceea ce este corect, cerând putere de la
Dumnezeu. Pentru că dacă Dumnezeu ne ia „puțin” Harul, atunci nu putem face
nimic. Nu numai că nu putem face nimic, dar o să-L mai și trădăm pe Dumnezeu. De
aceea e nevoie de viață duhovnicească și să ne așteptăm ca viața noastră să se încheie
în orice clipă.
întrebare
Un părinte grec, Elpidie, care face misiune în
Africa, a spus că Papa Francisc ar fi prorocul mincinos, înaintemergător al Antihristului. Ce ne puteți
spune despre aceasta?
părintele
Sava
Toți Papii sunt înaintemergătorii Antihristului,
doar că acesta… merge mai repede.
Este
„un model mai avansat”. (râsete și aplauze)
părintele
Ciprian-Ioan Staicu (translatorul)
„Full option”. Am putea spune că se promovează
unirea Bisericii Ortodoxe cu un eretic „full option”? L-am întrebat eu (pe părintele
Sava).
părintele
Sava
Sunt foarte mulți eretici acuma care sunt „full
option” și trebuie să mai alegem dintre ei...
întrebare
Deci spuneți că ar fi mai bine ca Biserica să se întoarcă
la calendarul dinainte de 1924?
părintele
Sava
Biserica să se întoarcă la vechiul calendar pentru
că am putea astfel, cu frații noștrii, cu care avem asemenea... astfel de
deosebiri, să fim din nou în comuniune, pentru că problema aceasta nu este una
dogmatica, dar vedeți, că pentru că s-au smintit oamenii, a avut loc această schismă în Biserică. Însă noi în
loc să vindecăm schisma, noi acum creăm altă schismă.
al
doi-lea părinte aghirot
Ceea ce a spus Părintele, că ar fi de dorit să ne întoarcem
la vechiul calendar, nu înseamnă că ar trebui să lăsăm acum bisericile noastre
ortodoxe și să mergem la bisericile stiliștilor (cele de pe stil vechi), care
sunt schismatici (stiliștii) și nici nu mai recunosc Harul în Biserica Ortodoxă,
pe cei botezați ortodox, care trec la ei, îi rebotează și în acest fel sunt rupți
de comuniunea cu Biserica. Deci, dorința de a ne reîntoarce la calendarul vechi
nu înseamnă de a merge la stiliștii schismatici. Aici trebuie făcută o diferență.
părintele
Sava
Încheind omilia mea din această seară, aș vrea să vă
mulțumesc tuturor pentru prezență, pentru starea duhovnicească pe care am
avut-o împreună și pentru dragostea dumneavoastră și aș vrea să remarc un lucru
foarte important: mulți ne consideră că suntem niște fanatici, că suntem
schismatici, că ieșim în afara biesericii, că facem... că ținem predici ale
urii, pentru că nu avem iubire, că acuzăm alte persoane și că nu vorbim
ortodox. Eu cred că fiecare poate să tragă concluziile sale din ceea ce am spus
astăzi și să nu fie nevoie să ne justificăm sau să ne scuzăm în vreun fel. Noi
ne rugăm pentru cei care ne spun aceste lucruri și ne acuză, le datorăm mulțumire
pentru că ei ne ajută să rămânem și smeriți și să ne îndepărtăm de păcatele
noastre neținând vreo ură împotriva lor (acestor persoane). De aceea trebuie ca
lupta noastră să aibă loc (să fie dusă) cu Dragoste, cu Adevăr, și
mai ales, ea să aibă loc în interiorul Bisericii!
Pentru că ceea ce facem este pentru a rămâne în Biserică.
Dacă acuma ar veni niște oameni și ne-ar învăța alte dogme, noi nu ne vom mișca,
nu ne vom muta de acolo de unde suntem. Vom rămâne credincioși dogmelor Sfinților
Părinți, declarând cu dragoste și în Adevăr că nu vrem să le schimbăm, pentru că
numai atunci vom putea să rămânem în bieserica Lui Hristos. Vă doresc tuturor, în
aceste momente dificile pe care le trăim cu toții, și când Dumnezeu dă binecuvântarea
Lui, să ne deschidem inimile ca să putem primi binecuvântarea Lui Dumnezeu,
binecuvântarea de a trăi într-o astfel de epocă, binecuvântarea de a ne da șansa
să ne mărturisim credința, binecuvântarea de a ni se da șansa de a fi jigniți și
insultați pentru Hristos, binecuvântarea de a muri și ca martiri, dacă este
nevoie, pentru ca astfel să câștigăm viața veșnică, pe care v-o dorim dumneavoastră
tuturor și nouă tuturor. Vă mulțumesc.
(aplauze în sală)
părintele
Ciprian-Ioan Staicu (translatorul)
Dacă îmi îngăduiți și mie două minute …
părintele
Sava (către părintele Ciprian)
Vă mulțumesc din inimă pentru că a fost ceva
deosebit că s-a putut reda exact ceea ce am spus astăzi și Dumnezeu să-i dea
plată în ceruri. (aplauze în sală)
părintele
Ciprian-Ioan Staicu (translatorul)
Pentru a nu mai scrie pe net, că vroiam mâine să
scriu despre lucrul acesta, vroiam să scriu un lucru legat de Sfântul Munte. De
curând am fost în Sfântul Munte și am ajuns la Mănăstirea Vatopedi, unde seara,
dupa slujbă, un părinte român, care era de rând, m-a rugat, în timp ce era la
masă, ca să fac un Paraclis închinat Maicii Domnului acolo unde se află o icoană
făcătoare de Minuni, la vechia Trapeză. Și, pentru că mai făcusem, știind limba
greacă, am zis da. Dar în timp ce mâncam mi-am dat seama că făcând Paraclisul
trebuia să fac și ectenie și la ectenie trebuia să-l pomenesc pe Patriarhul
ecumenic. Atuncea l-am chemat pe un alt părinte român și i-am spus: îmi pare rău,
dar nu pot să fac Paraclisul din acest motiv. Și el s-a dus la masa părinților
români și le-a spus lucrul acesta și s-a întors spunând: păi dacă nu-l pomenești
pe Bartolomeu, pomenește-l pe Daniel. I-am spus că nici asta nu pot să fac. Și
atuncea m-a întrebat părintele: păi dumneata de ce Biserică aparții? Eu zic: de
Biserica Ortodoxă Română. Am terminat masa, am ieșit afară, a venit părintele român
la mine și ca și cum n-ar fi știut nimic, așa zice: Măi, hai să mergem, să faci
Paraclisul. Și a trebuit să-i spun din nou toată povestea. M-a acuzat că sunt
schismatic, că voi ieși din Biserică etc., etc., în final nu m-am dus. A doua
zi, duminică fiind, după Sfânta Liturghie, a venit din nou la mine și mi-a zis:
vezi că atitudinea aceasta este una foarte periculoasă, sunt vreo 50 de părinți aici în Sfântul Munte care au întrerupt
pomenirea, toți sunt părinți care au plecat de pe la mănăstirile lor,
majoritatea fără voia starețului sau au obligat pe stareț să le dea binecuvântarea,
sunt niște răzvrătiți, etc. Mi-a spus: „chiar și Gheronda Gavriil s-a pocăit de
faptul că a întrerupt pomenirea Patriarhului și acum o face”. Eu n-am mai zis
nimic, pentru că urma să mă duc de acolo la Gheronda Gavriil. Și m-am dus la
Gheronda Gavriil, l-am înregistrat de data aceasta audio, o să pun pe net bucățica
respectivă pentru că, cu două luni în urmă, mergând la Gheronda Gavriil și întrebându-l
unde merge la biserică la slujbă, mi-a spus că la Părintele Hariton, care nu-l
mai pomenește pe Patriarh. Și după aceea, la vreo câteva zile, „s-a dus” Părintele
Filoteu de la Petru Vodă și a vorbit cu Gheronda Gavriil și a lansat zvonul că
nu e adevărat, Părintele Ciprian minte, că Gheronda Gavriil nu a făcut lucrul ăsta.
Am în calculator un e-mail de la Părintele Filoteu, de pe net, de pe adresa
lui, în care recunoaște faptul că niciodată în viața lui nu l-a văzut personal
pe Gheronda Gavriil. Deci mesaje de la Gheronda Gavriil nu are cum să transmită
dacă nu l-a văzut personal și nu a vorbit cu el. Ei, și l-am întrebat pe
Gheronda Gavriil, era foarte obosit, era deja pe la prânz așa, fusese multa lume,
l-am întrebat: „uitați, Părinții de la Vatoped mi-au zis că vă pare rău și că ați
renunțat la întreruperea pomenirii”. La care Gheronda s-a uitat la mine și mi-a
zis: „mie să-mi pară rău? Păi, zice, lor să le pară rău că au făcut din papism
biserică. Și zice: eu așa cum am fost ani de zile, așa rămân în continuare.”
Deci, în Sfântul Munte există la ora actuală mult
Har, dar nu peste tot. Și Harul acesta îl au Părinții mărturisitori și îl au
din ce în ce mai puțin părinții care nu fac altceva decât să tacă atunci când
ar trebui să spună ceva, sau să se informeze doar dintr-o anumită sursă, cum ar
fi Starețul, care nu le dă voie să citească, să se informeze și așa mai departe.
Acestea fiind spuse, mulțumim Maicii Domnului că, iată, eu i-am numit străjerii
ortodoxiei, și „străjerii Maicii Domnului” ni i-a trimis aici, ei vor pleca mâine,
noi o vom „păți” mâine, dar de asta am venit în seara asta aici pentru că vreau
să închei lucrul acesta și este foarte important: unul dintre drepturile
fundamentale, constituționale, ale fiecărui cetațean al acestei țări este
dreptul liber la expresie (exprimare, n.n.). Iar a anula acest drept, așa cum
s-a încercat și cu mine printr-o scrisoare primita acum vreo lună, este o
problemă foarte gravă din punct de vedere juridic. Mai mult decât atât,
Constituția unei țări este legea fundamentală și supremă omenească, da?
Biserica Ortodoxă Română are un regulament de organizare cu regulile ei, foarte
bune de altfel. Nu există posibilitatea, legal, ca vreun regulament și vreo orânduială
să se opună Constituției. Deci, cu alte cuvinte, nu se poate, plecându-se de la
regulamentul de organizare și de funcționare al BOR, să spună cineva că n-ai
voie să vorbești. Din moment ce mama m-a făcut cu gură trebuie să vorbesc și, câteodată,
mai și cânt. Tocmai de aceea, încheind și dând slavă Lui Dumnezeu, o să cântăm
cu toții „Cuvine-se cu adevărat” și „Cu noi este Dumnezeu”.
Cântări, Binecuvântare și
încheiere conferință.
Din ce data e conferinta?
RăspundețiȘtergereDoamne ajuta!
Conferinta a fost postata pe internet. Vezi filmarea de pe Youtobe, acolo gasesti si data.
Ștergere