Prima victimă a rezistenţei ortodoxe din România faţă de erezia ecumenistă decretată oficial în Creta.

La schitul Lacul Frumos din Vâlcea a fost aplicat articolul 22 (doc.6) din Creta

Staretii si staretele din Valcea sustin ca ieromonahul Grigorie s-ar fi despartit de Biserica Ortodoxa si ca ar fi in ratacire, ceea ce este o minciuna.

Staretul Grigorie a fost înlocuit cu protosinghelul Efrem Gavrilă, adus de la manastirea Cozia. Acesta mărturiseşte că acceptă şi recunoaşte deciziile luate în cadrul sinodului din Creta, implicit acceptând şi erezia ecumenistă. Demiterea sa este un abuz în funcţie fără a exista un motiv canonic. Ierarhii BOR nu au explicaţii teologice sau canonice pentru a-i condamna pe clericii care au oprit pomenirea cu adepţii sinodului tâlhăresc din Creta. Pentru a-şi justifica deciziile, ierarhii se folosesc de “regulamentele” făcute de ei, ignorând învăţătura Bisericii şi canoanele Sinoadelor Ecumenice şi Locale. Celor care se împotrivesc ecumenismului le aduc acuze nefondate: “o fac din mândrie”, “sunt fanatici”, “răzvrătiţi”, “neascultători” etc.

Marturisirea de credinta a Staretului Grigorie:

      Stareţul Grigorie si monahii de la schitul Lacul Frumos au ramas in schit si sunt decisi să nu îl părăsească. Conform canonului 15 de la Sinodul I-II de la Constantinopol (861), obstea de la Lacul Frumos s-a decis să întrerupă pomenirea la slujbă a ierarhului locului, care la rândul său, este în comuniune cu ierarhii ce au semnat şi adoptat deciziile controversate ale sinodului din Creta, considerat de către mulţi teologi şi ierarhi ai Bisericii, ca fiind un sinod tâlhăresc. Deoarece noul stareţ acceptă hotărârile stabilite la sinodul din Creta, conform aceluiaşi canon, monahii schitului nu îl pomenesc nici pe acesta.

      Fostul stareţ este conştient că va avea o cruce grea de purtat pentru mărturisirea sa, dar în acelaşi timp este decis să urmeze calea monahală şi să nu-şi schimbe convingerile considerând că nu funcţia sau confortul sunt importante în viaţa monahală, ci trăirea şi credinţa nealterată a Bisericii lui Hristos. De asemenea trăieşte cu convingerea că Biserica lui Hristos nu va cădea niciodată, chiar dacă unii ierarhi, preoţi sau stareţi de mănăstiri au apostaziat.

      Documentul trimis de obstea schitului superiorului ierarhic:  

http://psaltirea.ro/files/intrerupere%20pomenire%20lacul%20frumos.pdf

http://sinodultalharesc.tk/manastirea-lacul-frumos-intrerupt-pomenirea-ierarhului-varsanufie/

      Într-o discuţie avută cu un preot de la o parohie din apropierea schitului Lacul Frumos aflăm că atitudinea stareţului Grigorie a ajuns şi la urechile mitropolitului Irineu al Olteniei şi chiar la Patriarhie. Acesta a prevăzut încă de atunci că asupra părintelui Grigorie se vor lua măsuri: “Am convingerea că ierarhul nostru va fi nevoit să resolve cumva această problemă. Nu va putea rămâne aşa. Dacă nu va face nimic va fi luat şi el la întrebări de mitropolit sau de patriarh pentru că îl tolerează”.  Cert este că ierarhul locului a convocat o sinaxă a stareţilor din eparhie în cadrul căreia toţi stareţii au trebuit să semneze că susţin decizia superiorului lor ierarhic. Nici Arhiepiscopia de Vâlcea şi nici Mitropolia Olteniei nu au făcut public motivele oficiale ale destituirii stareţului Grigorie. Ei pretend ca obstea de la Lacul Frumos s-ar fi rupt de Biserica Ortodoxa folosind aceasta ca motiv de a-l schimba pe fostul staret. Misterul destituirii şi lipsa transparenţei trezesc noi suspiciuni în rândul enoriaşilor.

      Documentul semnat de stareţii manastirilor este urmatorul:

“Astăzi, 09.08.2016, Noi, Stareţii şi Stareţele din Arhiepiscopia Râmnicului, întruniţi în Sinaxă la Centrul Eparhial am hotărât următoarele:

1. În conformitate cu Statutul pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române şi Regulamentul pentru organizarea vieţii monahale, ne exprimăm dezabrobarea şi delimitarea faţă de acţiunile monahilor de la Mănăstirea “Lacul Frumos”, cu privire la documentele Sinodului Bisericii Ortodoxe ţinut în Creta, la întreruperea pomenirii Chiriarhului nostru, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie la sfintele slujbe şi separarea lor faţă de Biserica Ortodoxă Română;
2. În acelaşi timp cu nădejde în Preasfânta Treime, ne rugăm pentru redobândirea păcii sufleteşti, căinţă faţă de rătăcirea în care se află şi reîntoarcerea lor în comuniune cu noi toţi şi Chiriarhul nostru, precum şi revenirea lor la o viaţă monahală conformă cu Învăţăturile şi Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe”.

Vezi articolul semnat de Letiţia Lazăr: http://evenimentvalcean.ro/staretii-si-staretele-manastirilor-valcene-se-dezic-de-monahii-tradatori-de-la-manastirea-lacul-frumos/

      De bună voie, sau poate din alte motive, stareţii au semnat ca adopta sinodul din Creta. Despre marturia lor de credinta nu comentam. Lasam la constiinta fiecaruia dintre ei sa decidă daca a procedat corect. In analiza ce va urma vom dezbate doar chestiuni canonice referitor la acest caz. Nu înainte de a mentiona ca pana în prezent, doi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române si-au mentionat poziţia de neîncredere faţă de documentele semnate în creta: PS Galaction si PS Macarie.

Detalii vedeti aici:

PS Galaction: http://sinodultalharesc.tk/un-ierarh-roman-marturiseste-m-abtinut-semna-ratacirea-din-creta/

PS Macarie: http://episcopiascandinavia.se/tiri/76-tiri-2016/714-frmantri-asupra-temeiniciei-documentului-relaiile-bisericii-ortodoxe-cu-ansamblul-lumii-cretine

A se vedea si declaratia IPS Teofan, de pe site-ul oficial al Mitropoliei Moldovei: http://iasi.mmb.ro/comunicat/comunicat-de-presa-legatura-cu-reactii-ale-unor-credinciosi-din-mitropolia-moldovei

      Din discutiile purtate cu unul dintre staretii lacasurilor monahale din Valcea aflam ca nu stia prea multe din cele ce s-a discutat la sedinta din 9 august de la centrul eparhial. I s-a prezentat ca “parintele Grigorie este un razvratit si trebuie schimbat pentru ca a crezut niste minciuni de pe internet si s-a despartit de Biserica”. Din pacate nu doar in Valcea s-a instaurat aceasta diversiune. Multor preoti si stareti de manastiri din Romania li s-a spus de catre superiorii lor ierarhici ca marturiile ierarhilor greci si rusi (traduse in romana), care au fost publicate pe internet, sunt false, fiindu-le recomandat sa le ignore. Mentionamm ca marturiile ierarhilor care au demascat dedesubturile (morale si teologice) din Creta au fost preluate de pe site-uri oficiale, conform surselor cinate la fiecare articol/marturie in parte. Faptul ca acestea au fost ascunse de catre ierarhia romana nu inseamna ca sursele nu sunt reale.

Pentru că mesajul său a fost interpretat eronat, in 16 august 2016, părintele Grigorie a adus noi precizări referitoare la decizia sa: https://saccsiv.wordpress.com/2016/08/17/ierom-grigorie-manastirea-lacul-frumos-de-ce-am-intrerupt-pomenirea-chiriarhului/

Nu au lipsit nici reactiile: https://saccsiv.wordpress.com/2016/08/15/scrisoare-catre-staretii-participanti-la-sinaxa-eparhiei-valcii-intruniti-impotriva-monahilor-de-la-manastirea-lacul-frumos/

O scurtă analiză canonică:

      Articolul 22 din documentul “Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine”, semnat în Creta şi de delegaţia română, spune:

      „Biserica Ortodoxa condamna orice tentativa de dezbinare a unitatii Bisericii, din partea unor persoane individuale sau a unor grupuri, sub pretextul pastrarii sau a unei presupuse aparari a ortodoxiei autentice. Dupa cum marturiseste intreaga viata a Bisericii Ortodoxe, pastrarea credintei ortodoxe autentice este asigurata numai prin sistemul sinodal, care constituie din totdeauna, in sanul Bisericii, cea mai inalta autoritate in aspecte de credinta si reguli canonice (can. 6, Sin I Ec)”[1]

      Acest articol din document nu a fost introdus întâmplător. Însăşi existenţa sa arată ca organizatorii (si semnatarii) se asteptau ca documentele semnate de ei sa fie contestate de pleroma Bisericii, motiv pentru care si-au luat masuri de “protectie”. Acest paragraf se refera la clericii care vor lua atitudine impotriva continutului documentelor folosindu-se expresia „presupuse aparari a ortodoxiei”. Stiind ceea ce semneaza, se pare că ierarhii semnatari ai documentelor din Creta se asteptau la reactii de impotrivire? Practic, prin acest articol, semnatarii si-au creat o protectie, in mod abuziv, prin care, in mod dictatorial, sa impuna intregii Biserici Ortodoxe noile decizii ecumeniste.

      Intrebarea noastra este prin ce anume se distruge unitatea Bisericii? Criteriul ortodoxiei este afirmarea Adevarului Ortodox si combaterea ereziilor. Cei care distrug unitatea Bisericii nu sunt cei care contesta si condamna ecuemnsimul si toate ereziile ce sunt vehiculate de teologi si ierarhi, azi in Biserica Ortodoxa, ci din contră, schisma este facută de cei care acceptă ecumenismul si Sinodul acesta apostat si eretic, desparţindu-se de învaţătura Bisericii Ortodoxe, după cum se arată în analiza multor teologi si ierarhi (IPS Serafim de Pireu, IPS Hieroteos Vlachos, PS Longhin Jar, Metallinos, Tselneghidis, Theodor Zisis, etc si alti ierarhi din Bisericile Locale Ortodoxe).

     Recomandăm a se citi şi studiul teologic al preotului român Mihai Andrei Aldea referitor la documentele finale ale sinodului din Creta. http://www.atitudini.com/2016/07/parintele-mihai-andrei-aldea-concluzii-asupra-sinodului-intrunirii-din-creta/

       Mai mulţi ierarhi români şi adepţi ai ereziei ecumeniste, neavând argumente teologice, prin care să răspundă situaţiei, aduc justificări lipsite de conţinut patristic, dogmatic, canonic etc., acuzând că cei ce au luat atitudine împotriva ereziei sunt “mândri”, “nesupuşi”, “neascultători”, “despartiti de Biserica” etc. Dar cum se explică faptul că până la decretarea sinodului au fost cuminţi, şi dintr-o dată, după ce au citit documentele finale semnate de către delegaţia română, au devenit “răzvrătiţi”? De ce nu au fost şi înainte la fel de “răzvrătiţi”? Aceasta este şi atitudinea episcopului Ioachim de la Bacău, în cazul părinţilor de la schitul Oituz, dar şi a altor ierarhi care se văd în situaţii similare.

      Aplicarea canonului 15 de la Constantinopol (861) nu înseamnă schism asa cum pretend ierarhii romani care au semnat documentele eretice din Creta.

Să înţelegem că prin aceasta Sfinţii părinţi au făcut canoane prin care să se producă schismă în Biserică? Aşa s-ar înţelege după interpretarea incorectă şi abuzivă a ierarhilor români. Din câte se pare, părintele Grigorie a rămas în Biserica Ortodoxă, vieţuieşte în continuare în schitul de la Lacul Frumos, unde a vieţuit şi înainte de aplicarea regulamentara a canonului 15 (Sin I-II) şi unde are de gând să rămână să-şi ducă crucea pe care şi-a asumat-o. Este membru al Bisericii Ortodoxe Române şi aşa are de gând să rămână. Unde e schisma, preasfinţiilor voastre? Unde e “despartirea de Biserica” parintilor stareti si maicilor starete din Valcea? S-a rupt părintele Grigorie de învăţătura Bisericii Ortodoxe sau a părăsit Biserica Ortodoxă? Nu, nicidecum. Şi nici nu are de gând să o facă. În cazul acesta decizia de a-l destitui este un abuz în funcţie, care are la bază orgoliile şi acoperirea unor nelegiuri şi compromisuri prin minciună şi impunere de pe o poziţie ierarhică superioară, cu alte cuvinte: abuz si dictatură.

   Iata si enunţul canonului 15 de la Constantinopol (861):

      “Cele ce sunt randuite pentru prezbiteri, episcopi si mitropoliti, cu mult mai vartos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea daca vreun prezbiter, sau episcop, sau mitropolit, ar indrazni sa se departeze de comuniunea cu propriul sau patriarh, si nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotarat si randuit in dumnezeiasca slujba tainica, ci mai inainte de infatisarea in fata sinodului si de osandirea definitiva a acestuia, ar face schisma, Sfantul Sinod a hotarat ca acela sa fie cu totul strain de toata preotia, daca numai se va vadi ca a facut aceasta nelegiuire. Si acestea s-au hotarat si s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecaror vinovatii se departeaza de intai statatorii lor, si fac schisma si rup unitatea Bisericii. Caci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu intaiul statator al lor pentru oarecare eres osandit de sfintele sinoade, sau de Parinti, fireste adica, de comuniunea cu acela, care propovaduieste eresul in public, si cu capul descoperit il invata in Biserica, unii ca acestia nu numai ca nu se vor supune cercetarii canonicesti, desfacandu-se pe sinesi de comuniunea cu cel ce se numeste episcop (mitropolit, patriarh –n.n.) chiar inainte de cercetarea sinodiceasca, ci se vor invrednici si de cinstea cuvenita celor ortodocsi, caci ei nu au osandit pe episcop (mitropolit, patriarh –n.n.), ci pe pseudoepiscopi (pseudomitropolit, pseudopatriarh –n.n.) si pe pseudo invatatori, si nu au rupt cu schisma unitatea Bisericii, ci s-au silit sa izbaveasca Biserica de schisme si dezbinari.”

      Canonistul ortodox din Romania, arhidiacon prof. univ. dr. Ioan N. Floca de la Sibiu, in explicatia dată canonului aplicat de părintele Grigorie spune ca în cazul în care erezia este vădită, fostul stareţ, avea nu doar dreptul, ci chiar datoria, sa ia o astfel de pozitie: “In cazul in care superiorul propovaduieste in public, in biserică, vreo învatatură eretică, atunci respectivii au dreptul şi datoria ca imediat să se despartă de acel superior. În acest caz nu numai ca nu vor fi sanctionaţi, dar vor fi apreciaţi, pentru că au osândit legal pe cel vinovat si nu s-a răsculat împotriva acestuia”. În tradiţia Bisericii, oprirea de la slujire a superiorului este cauzată de două motive:

1. Trecerea în altă jurisdicţie canonică sau despărţirea de Biserică;

2. Mustrarea superiorului pentru erezie sau comuniune cu ereticii;

Primul motiv pică sin start deoarece fostul stareţ nu a părăsit Biserica Ortodoxă şi nici mănăstirea “Lacul Frumos” sau eparhia unde este inchinoviat.

     Episcopul Locului nu a vrut sa isi pronunte marturia fata de sinodul din Creta, aceasta fiind considerat o tainuire a Adevărului.

      Un caz similar, cu al obştei de la Lacul Frumos, este cel al unor clerici din Biserica Rusiei. Ierarhi, preoţi de parohii şi stareţi de mănăstiri au oprit pomenirea patriarhului Chiril pentru că a semnat un document controversat cu papa (în Cuba) şi pentru că a semnat documente premergătoare ale sinodului din Creta care conţineau ambiguităţi şi deschideau căi pentru decretarea ecumenismului ca stare oficială în Biserică. În cele din urmă, cu o săptămână înainte de sinod, Biserica Rusiei a decis, în mod oficial, să nu se prezinte în Creta. Clericii ruşi încă nu au reluat pomenirea patriarhului cerând în continuare ieşirea Bisericii Ruse din Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Staretii si staretele manastirilor valcene ce spun despre acest lucru? S-au despartit clericii rusi de Biserica Ortodoxa prin nepomenirea patriarhului? Nu. Deloc. Au ramas uniti in Biserica Rusiei luptand impotriva ereziei, asemenea parintelui Grigorie pe care sfintiile voastre l-ati osandit pentru ca a avut taria sa spuna NU instaurarii ecumenismului in mod oficial la nivel de Biserica.

Vedeti si cazul similar al episcopului Longhin: http://www.aparatorul.md/a-gresit-ps-longhin-oprind-comuniunea-cu-patriarhul-kiril-al-rusiei-reactii-in-biserica-rusa-la-documentul-semnat-de-patriarhul-kiril-si-papa-francisc-la-havana-in-cuba/

      Despre condamnarea ereziei Filioque de catre Parintii Rasaritului si de catre Papa de la Roma, sau canonul 15, de la Sinodul I-II de la Constantinopol (861), considerat de catre multi teologi a fi sinodul VIII Ecumenic, nu se mentioneaza nimic in documentele finale din Creta. Falsul semnaturilor, presiunile, calomniile si amenintarile aduse asupra unor ierarhi care, din motive de constiinta, au refuzat sa semneze documentele, nu au fost condamnate prin nici un articol din cadrul sinodului din Creta, iar aceste gesturi pun la indoiala că în acest sinod ar fi lucrat Duhul Sfant.

      Acest asa-zis sinod, prin acest paragraf 22, in care se considera ca şi criteriu ultim – sistemul sinodal – se ridica pe sine la rang de papism in Biserica Ortodoxă. Sinstemul Sinodal nu asigură în mod magic Dreapta Credinţă şi criteriul crediţei revelate, ci numai atunci când cei care se întrunesc în Sinod sunt luminaţi de Duhul Sfânt, sunt sinceri si nu ratifică texte prefabricate. Nu am luat aici in discutie decat acest text, asta nu insemna ca celelalte texte sunt bune, nicidecum, ci contin calcari grave de canoane, sociologii umaniste iefitne, erori teologice grave, etc. A se vedea comentariul la paragrafele 1, 3, 4, 5, 6, 8, 16, 17, 18 şi 19 ale documentului din Creta, exprimate in scrisoarea laicilor bihoreni către Sinodul BOR.

Vezi aici: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/08/sinodul-din-creta-o-provocare-la.html

      Organizatorii acestui sinod l-au numit „Mare” desi sunt cateva patriarhii ortodoxe care nu-l recunosc nici macar ca fiind pan-ortodox, s-a numit de la sine „Sfant” fara a accepta o comparaţie cu învaţătura sinoadelor recunoscute de întreaga Biserică Ortodoxă sau dreptul de a i se aduce contestatii, in plan teologic, de către cler si popor, motiv pentru care au creat si acest articol 22. Acest paragraf este specific sinoadelor talharesti care incearca sa isi impuna deciziile in forta, fara a accepta dezbateri teologice.

      A se vedea si Rezolutia de la Chisinau in privinta Sinodului din Creta, dar si Rezolutia Clericilor si monahilor din Grecia.

http://www.atitudini.com/2016/07/declaratia-de-la-chisinau-dezaprobarea-hotararilor-sinodului-din-creta/

http://www.atitudini.com/2016/07/sinaxa-clericilor-si-a-monahilor-ortodocsi-impotriva-sinodului-din-creta/

Declaraţia de la Chişinău[2]

      Domnul Dimitrie Tselenghidis (Grecia), ca dogmatist al Bisericii Ortodoxe, are adânca convingere că ecumenismul este cea mai mare erezie eclesiologică, dar și cea mai riscantă poli-erezie care a apărut vreodată în istoria Bisericii. Și aceasta deoarece ecumenismul, datorită caracterului său sincretist, recomandă cea mai insidioasă contestație a credinței Bisericii lui Hristos, dar și cea mai gravă falsificare a ei. Tocește într-un grad inacceptabil conștiința dogmatică a pleromei Bisericii și generează confuzie în jurul identității credinței noastre. În mod viclean golește integritatea credinței mântuitoare a Bisericii – lucru care are consecințe soteriologice grave – cu considerația că toate credințele religioase sunt soteriologic valabile (adica au putere mantuitoare), atunci când susține că toate credințele eterodoxe și ale celorlalte religii sunt căi care conduc la aceeași mântuire.

      Declaratia de la Chisinau spune foarte clar că acceptarea fără proteste a acestui text eclesiologic din Creta sau respingerea lui neoficială conduce la pătrunderea panereziei ecumenismului direct în Biserică, conduce cu alte cuvinte la coexistența a două tradiții dogmatice (eclesiologice) contradictorii: cea care este mărturisită în Simbolul de Credință despre Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică și cea a unei Biserici fără precedent în istorie, străine și eretice, o Biserică a multor „biserici eterodoxe”.

      Declaratia de la Chisinau ne mai spune ca Trupul lui Hristos, Biserica, este prezentată de Sinodul din Creta in chip „schizofrenic”[3], iar nu având ”mintea lui Hristos”, ci un Hristos cu multe „păreri”, adică cu credințe dogmatice diferite. Și, cu toate că Biserica este mijlocul prin care „înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri a devenit cunoscută acum începătoriilor şi stăpâniilor, în ceruri”, ea se prezintă acum în acest text de la Kolimbari (Creta) ca fiind lipsită de însușirea fundamentală a Cincizecimii, adică de unitate, în virtutea căreia „Duhul Sfânt […] a adunat limbile cele osebite, ale amestecului tuturor neamurilor într-o singură glăsuire laolaltă a credinței în Treimea cea nezidită”.

Concepţiile organizatorilor sinodului din Creta[4]

Sinodul din Creta a fost organizat de Patriarhia de Constantinopol. Suspiciunile ierarhilor şi teologilor greci si rusi au pornit de la modul de organizare privind votarea documentelor, dar şi de la conţinutul documentelor preliminare care, în mare parte, erau influienţate de gândirea teologică a organizatorilor.

Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, în lucrarea sa de doctorat intitulată “Despre codificarea Sfintelor Canoane şi a orânduielilor canonice în Biserica Ortodoxă”[5], la pagina 73, aduce următoarele propuneri, care ulterior au devenit inovaţii: “Nu mai pot fi puse în practică astăzi vechile dispoziţii canonice care reglementau relaţiile creştinilor ortodocşi cu eterodocşii şi cu cei de alte religii, ci trebuie modificate. Nu e cu putinţă ca Biserica să aibă dispoziţii canonice care opresc intrarea în biserici a eterodocşilor şi rugăciunea în comun cu aceştia, de vreme ce Biserica, prin reprezentanţii ei se roagă împreună cu eterodocşii pentru unirea definitivă întru credinţă, iubire şi nădejde. Mai multă dragoste trebuie să inunde multe dintre dispoziţiile noastre canonice pentru a le însufleţi. Unele dispoziţii canonice trebuie modificate pentru a deveni mai iubitoare de oameni şi mai realiste. Biserica nu poate şi nu trebuie să trăiască în afara spaţiului şi timpului”

Tot patriarhul de Constantinopol spunea: “În ceea ce priveşte prima părere, susţinătorii ei interpretează literal anumite Sfinte Canoane, care se referă la împrejurări şi erezii care au dispărut în timp. Astăzi există o realitate bisericească în jurul nostru care nu poate fi ignorată. Duhul Sfânt, Care «unde voieşte suflă» (Ioan 3.8) şi nu se limitează la trecut, e fără îndoială prezent şi printre eterodocşi.”[6]

Aberaţiile teologice ale patriarhului Bartolomeu urmează să fie puse în aplicare printr-un sinod ecumenic sau pan-ortodox: “Subliniem încă o dată că Sfintele Canoane ale Sinoadelor Ecumenice şi cele ale Sinoadelor Locale şi ale Sfinţilor Părinţi, adeverite de acestea nu sunt neschimbătoare, ci irevocabile – cel puţin de jure – până la schimbarea sau abrogarea lor de către un Sinod Ecumenic ulterior, pentru că este un principiu al Dreptului Bisericesc şi al Dreptului în general ca dispoziţiile juridice să poată fi schimbate sau înlăturate numai de o instanţă egala sau mai mare decât aceea care le-a emis”[7].

Ce parere au staretii si staretele manastirilor valcene despre afirmatiile patriarhului Bartolomeu de la Constantinopol? Sunt doar cateva extrase dintr-un articol in care este demascata intentia patriarhului de a se folosi de acest sinod pentru a-si atinge scopurile neortodoxe.  

Ce va urma?

Din discutiile cu apropiati ai parintelui Grigorie, aflam ca acesta nu are intentia sa faca contestatie, ci doar sa marturiseasca ceea ce ii spune constiinta. Pe ceilalti stareti care l-au osandit ii iarta si ii lasa la judecata lui Dumnezeu, traind cu speranta ca atunci cand isi vor da seama de situatia reala si de gravitatea documentelor ce s-au validat in Creta, isi vor revizui atitudinea, dupa cum parintele Iustin Parvu a prorocit inca din anul 2013: „Preotii de azi care tac, se vor convinge ei insisi de aceste pericole si se vor indrepta”.

Vezi aici: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/08/parintele-iustin-parvu-prevazut-ca-in.html

Aceste decizii sunt aplicabile si in Romania datorita semnaturilor delegatiei oficiale a BOR.

prof. Marian Vanca

(licentiat in teologie ortodoxa)

---

[1] http://basilica.ro/sfantul-si-marele-sinod-relatiile-bisericii-ortodoxe-cu-ansamblul-lumii-crestine-document-oficial/

[2] Preluat din http://www.atitudini.com/2016/08/reactii-ale-pliromei-la-sinodul-din-creta-scrisoarea-deschisa-catre-sinod/

[3] Este o expresie folosită de mai mulţi teologi Greci. Se referă la o schizofrenie din punct de vedere teologic.

[4] Detalii se pot vedea aici:

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/08/de-la-athenagora-la-bartolomeu-pe-calea.html

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/08/patriarhul-bartolomeu-de-la.html

[5] Publicată la Tesalonic, anul 1970, pe atunci arhimandritul Bartolomeu Arhondonis. Mai multe detalii despre teza de doctorat al patriarhului Bartolomeu se pot găsi în cartea “Rugăciunea în comun cu ereticii – abordare a practicii canonice a Bisericii”, de pr. Anastasie Goţopulos, ed. Predania, anul 2013, pag. 95-105 (tradusă din greacă de pr. Ciprian Staicu).

[6]Revista Kanon, nr.6 (1983), Viena (Austria), text din articolul „The Problem of Oikonomia today”.

[7] Pr. Anastasie Goţopulos, “Rugăciunea în comun cu ereticii...”, op cit., pg. 97 (vezi nota 227).