PS Ioan Mihaltan, episcopul Oradiei,
Ev. Matei XVII, 1-9
Ev. Matei XVII, 1-9
1.În providenţa Sa dumnezeiască
Mântuitorul cunoştea foarte bine fiinţa omului şi încerca să aplice pentru
binele Lui diferite încercări. Una dintre cunoştinţele pe care le avea Iisus
despre om credem că era cea a nestatornicirii fericirii omeneşti, de reacţii
atât de diferenţiate în faţa unor evenimente şi realităţi.
2.De fapt, este o mare plinire
statornicirea pe a binelui cărare.
3.De obicei, pe cărările vieţii
omului este într-o continuă urcare şi coborâre, o continuă nestatornicie.
4.Cunoscând cele zise mai sus
Mântuitorul îşi dădea seam de simţămintele Apostolilor mai ales la răstingnire.
5.Rostul schimbării la faţă a
fost acela de a-i preveni pentru această sminteală. Cu toate acestea Sf.
Apostol Petru a căzut pradă lepădării, dar aducându-şi aminte de unele evenimente din viaţa
Mântuitorului a ajuns să plângă cu amar, să scape de acea împietrire sufletească
ca rezultat al unor păcate neregretate prin pocăinţă sinceră.
6.Schimbarea la faţă era totodată
un argument al dumnezeirii Mântuitorului, o realitate a vieţii veşnice, o
realitate mai presus de minte şi cuvânt, un argument puternic pentru om ce însemnează a cunoaşte
pe viu pe Dumnezeu şi a trăi bucurii duhovniceşti sub căldura şi lumina Sf. Duh
exprimate prin cuvintele „ ce bine ne este nouă să fim aici” cu un dor de
prelungire a acestei bucurii duhovniceşti, dar ele rămân momente din când în când
pe cărările vieţii pentru întărirea noastră în desele slăbiciunii.
7.Taborul s-a repetat în viaţa
sfinţilor Bisericii, de aceea ei au rămas statornici pe a binelui cărare chiar
dacă după ispitiri şi slăbiciuni omeneşti provocate de puterile amăgitoare
şi-ngăduite pedagogic de Dumnezeu.
8.O asemenea experienţă a fost
redată din viaţa Sf. Serafim de Sarov care vrând să dovedească ucenicului
frumuseţile lucrurilor Sf. Duh l-a dus la o margine a pădurii, iarna, ucenicul
a văzut acea lumină de pe Tabor în faţa Sf. Serafim, acelaşi miros de bună
mireasmă, aceeaşi căldură sufletească.
9.E semnificativă prezenţa lui
Ilie şi Moise pe Tabor. Încercând a da o explicaţie, aceste două persoane
reprezintă Legea şi râvna pentru păzirea poruncilor, condiţii principale pentru
mântuire şi totodată o evoluţie a desăvârşirii de la Legea Vechiului Testament
la Legea iubirii, de la râvnă pentru plinirea legii la râvna duhovnicească. Un drum
al desăvârşirii de la facerea lumii a Lui în împărăţia Sa trăită nu numai în veşnicie, dar şi în
viaţa vremelnică.
10.Rămâne pe Tabor şi o
prezenţă a Treimii ca şi la Botezul
Domnului: luminile Duhului, glasul Tatălui şi prezenţa Fiului, realitatea
dumnezeiască a prezenţei luminii şi a bucuriei.
11.Acesta este Dumnezeul
creştinilor care S-a arătat în această
prezenţă.
12.Firea omenească nu poate
suporta dumnezeirea în toată strălucirea Sa: s-au aruncat cu feţele la pământ
şi s-au spăimântat. Era explicabil. E explicabil şi cum a venit la noi Dumnezeu
nu în toată slava Lui, ci în chip de rob, dar totuşi arătându-şi slava Sa
dumnezeiască la deosebite evenimente ca pe Tabor.
13.Faptul că au făcut o dublă
experienţă a Mântuitorului plin de slavă şi a Mântuitorului întrupat ca Fiu al
Omului le-a putut întări un echilibru al dreptei judecăţi.
14.Porunca de a nu spune numănui
până la înviere e semnificativă. De ce ? Pentru că firea
omenească greu îşi poate închipui măririle dumnezeieşti expuse de alţii dacă
această fire nu are personal această experienţă de pe Tabor unor oameni departe
de această experienţă şi poate zadarnic propovăduiau Sf. Apostoli experineţa de
pe Tabor unor oameni departe de această experienţă, rămânând fiecare să
dobândească experienţa sa în urma învierii Mântuitorului Iisus Hristos.
15.Pe cărările vieţii noastre de
creştini este necesară repetarea Taborului posibil omeneşte pentru a nu fi
doborâţi sub puterea atâtor dezamăgiri cunoscute de noi oamenii.
16.Să ne străduim luptând contra
păcatelor pentru dobândirea luminii şi bucuriei duhovniceşti mijloc de întărire
a noastră în credinţa în Dumnezeu şi ca o cunoaştere autentică măririlor dumnezeişti, convinşi în urma acestor experienţe de existenţa
vieţii veşnice, asemenea sfinţilor şi martirilor Bisericii noastre.
300-303
Am scris un articol astăzi despre părintele Arsenie Boca. Doamne ajută!
RăspundețiȘtergereraduiacobaoie.wordpress.com