Duminica a treizeci şi patra după
Pogorârea Sfântului Duh
Ev. Luca XV,11-32
1.Deosebirea firilor celor doi fii: unul înclina spre plăceri distracive, altul înclina spre ambiţii răutăcioase.
2.Nici unul n-a preţuit bunătatea tatălui lor.
3.Înţelepciunea tatălui ce nu forţează dorinţa fiilor.
4.Cel mic cere şi tatăl îi dă partea de avere.
5.Iubirea de plăcere şi distracţiile risipesc agoniseli câştigate cu trudă din partea părinţilor. Aşa se explică că şi-a pierdut partea de moştenire pe distracţii.
6.Plăcerile lumeşti sting frumuseţile plăcerilor înalte. Îl duc pe om la simţăminte josnice. Porcii simbolizează aceste simţăminte.
7.Plăcerile lumeşti nu satisfac fiinţa umană. Simţămintele înalte fericesc fiinţa umană.
8.Şi-a adus aminte de aceste frumoase simţăminte trăite la casa tatălui său.
9.Dacă Tatăl reprezintă pe Dumnezeu, casa reprezintă Biserica.
10.Mare minune să poţi lua o hotărâre în decăderea umană -„scula-mă-voi” e o piatră de hotar în viaţa unui om.
11.Bunătatea lui Dumnezeu – incomparabilă. Îl stăpânea dorul ca fiul să revină, „privea departe”.
12.Bunătatea depăşea mustrarea.
13.Părerea de rău şi bunătatea întăresc comuniunea. Aceasta e o mare minune ce se realizează între noi şi Bunul Dumnezeu, dacă este o sinceră părere de rău.
14.Nu există păcat să nu fie iertat dacă este o părere de rău pe măsură şi sinceră. Lucru greu de înţeles pentru noi oamenii.
15.E greu de înţeles bunătatea lui Dumnezeu.
16.Din orice cădere omul se poate ridica pentru că are chipul lui Dumnezeu ce nu poate fi distrus.
17.Dacă nu există o maturitate duhovnicească şi se pierde pe parcursul vieţii, există totuşi puterea de întoarcere prin părerea de rău, spovedanie şi harul iertării.
18.Părerea de rău şi harul – în Taina Spovedaniei.
19.Bucuria întoarcerii.
20.Bucuria iertării.
21.Mai repede ne întoarcem cu părere de rău din păcatele plăcerii decât dim ambiţii deşarte.
22.Semnificativ versetul ce zice: „vameşii şi desfrânatele mai repede în împărăţia cerurilor” - decât ambiţioşii.
23.Exemplul fiului mai mare – răutatea lui – e viu grăitor. Nu vrea să facă comuniunea, o refuză, rămâne în singularizare, în egoismul său, în lumea mustrării, a învinuirii, căutând o justificare pentru răutăţile sale.
24.Dacă fiul mic în plăcerile sale este asemănat cu păzitorul porcilor, răutatea şi ambiţiile sunt asemănate cu câinii, fapt pentru care Iisus Hristos zice: „Nu aruncaţi mărgăritarele voastre porcilor, nici cele sfine câinilor” (Mat. VII, 6).
25.Asemănarea simţămintelor înalte cu mărgăritarele, iar plăcerile cu simţăminte joasnice.
26.Există o moarte sufletească şi o înnoire sufletească.
27.Cel mort sufleteşte e pierdut în lumile lui străine, secătuit, lipsit de dinamismul spiritual, pierdut pentru familie şi societate, un om nefolositor.
28.Învierea sufletească e plină de dinamism spiritual, înţelepciune, blândeţe şi răbdare. Foarte folositor un astfel de om pentru familie şi societate.
29.Dacă moartea sufletească e paralizie sufletească, învierea lăuntrică este o sănătate mult folositoare.
30.Aceste valori şi pagube sunt dătătoare de ton în viaţa omului. Nici o pagubă materială nu se poate compara cu paguba morţii sufleteşti. Cu nici un succes şi câştig material nu se poate compara învierea sufletească.
31.Dacă învierea (sănătatea) sufletească se pierde prin întreite patimi: pofta trupului, pofta ochiului şi trufia vieţii se poate redobândi prin părere de rău râvnitoare şi recunoscătoare în Taina Sf. Spovedanii. Să luăm aminte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.