Concertele de colinde si muzica instrumentală în bisericile ortodoxe. Pericolul de a aluneca spre duhul protestant.

Atenție la duhul lumesc intrat în biserici sub impresia sărbătorii Nașterii Mântuitorului

 Credincioși din Oradea ne-au sesizat câteva postări pe contul facebook al preotului Florian Jurca legat de cântatul instrumental de sărbători în bisericile ortodoxe. Subiectul este actual și necesar de luat în considerare, deoarece prin aceste spectacole lumești cu iz religios, preoții tind către duhul protestant desacralizat, uneori fără să sesizeze acest pericol.

 Pe profilul de facebook al preotului orădean Jurca găsim câteva exemple de acest fel, unele chiar penibile. Scopul nu este critica, ci conștientizarea. Ne dorim ca atât preoții, cât și credincioșii să realizeze aceste greșeli pentru a nu se mai repeta în viitor. (Marius Pop)

Biserica și muzica instrumentală

 

     De ce nu cântăm cu instrumente muzicale în bisericile noastre ortodoxe?

     O scurtă tâlcuire a Sfântul Ioan Gură de Aur la Psalmul 150: "În Vechiul Testament erau astfel conduşi prin aceste instrumente din pricina învârtoşării sufletului lor şi pentru faptul că abia fuseseră distraşi de la cultul idolilor. Căci aşa cum a îngăduit jertfele, la fel a îngăduit şi instrumentele muzicale, pogorându-Se la slăbiciunea lor. "(Omilii la Psalmi, Doxologia, Iași, pag.434,). Sfântul Ioan Hrisostom ne mai învață în altă scriere următoarele: "Spui că sărbătorile lor sunt vrednice de respect şi măreţe? Dar profeţii au arătat că şi acestea sunt necurate. Ascultă-i pe profeţi, dar, mai bine spus, ascultă-L pe Dumnezeu cu ce cuvinte tari le detestă: „Am urât, am lepădat sărbătorile voastre”. Dumnezeu le urăşte, şi tu iei parte la ele? N-a spus: „sărbătoarea cutare şi cutare”, ci toate sărbătorile la un loc. Vrei să vezi că Dumnezeu urăşte slujirea cu timpane, cu alăută şi cu alte instrumente muzicale? "Depărtează de la Mine, zice Domnul, sunetul cântărilor tale; nu vreau să aud cântecul instrumentelor tale muzicale".Dumnezeu spune: "Depărtează de la Mine", şi tu alergi ca să auzi trâmbiţele?

     "Spui că jertfele şi darurile lor nu sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu?" (Cuvântări către amonei. Către iudei, EIBMBOR, București, 2007, pag.138). În Noul Testament nu se pomenește despre folosirea instrumentelor muzicale în săvârșirea cultului. Așa cum în Noul Legământ nu se mai aduc jertfe de animale, nu se mai practică tăierea împrejur sau altele, nu se mai folosesc nici instrumente muzicale. Din păcate constatăm un fenomen îngrijorător în unele parohii ortodoxe, în ultimii ani, mai ales în Postul Nașterii Domnului, folosirea instrumentelor muzicale în spațiul liturgic al bisericii, după terminarea slujbelor, la organizarea de concerte de colinde. Biserica e spațiu liturgic în timpul slujbelor și după terminarea slujbelor. "Casa mea casă de rugăciune se va chema", zice Mântuitorul. Sfântul Sinod în ședința din 15 februarie 2018: "Întrucât activitățile culturale și artistice desfășurate în locașurile de cult pot provoca tendințe de autosecularizare a spațiului sacru din Biserica Ortodoxă Română, Sfântul Sinod sta­bilește ca aceste activități culturale să fie organizate în alte spații ale parohiilor sau în spații publice închiriate pentru acest scop".

     De ce nu se respectă această hotărâre a Sfântului Sinod? Canonul 75 al Sinodului Trulan (din anul 692) sau Sinodul V-VI Ecumenic de la Constantinopol, rânduieşte următoarele: „Voim, ca cei ce se află în biserică spre a cânta, să nu se folosească de strigăte netocmite (fără de rânduială, vaiete), şi să silească firea spre răcnire, nici să adauge ceva în afară de cele ce sunt rânduite de Biserică care nu-i sunt nici potrivite, nici cuviincioase, ci cu multă luare aminte şi smerenie, să aducă cântări lui Dumnezeu, Cel care veghează asupra celor ascunse, căci sfântul cuvânt (al psalmistului David -n. n.) a învăţat pe fiii lui Israel să fie cucernici”.

     Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, referindu-se la importanţa cântării în Biserică cu glasul uman, evitându-se cântarea instrumentală, precizează următoarele: "Biserica Ortodoxă a evitat de aceea să introducă instrumente în cult, pentru că ele produc sentimente care nu exprimă cunoştinţa clară a lui Dumnezeu..." (Spiritualitate şi comuniune în Biserica Ortodoxă, p. 690-691).

     Cântarea în Biserică doar cu glasul uman îşi are temeiul în tradiţia patrisitică. Amintim în acest sens doar un text, aparţinând scriitorului bisericesc Eusebiu al Cezareii. Acesta, combătând întrebuinţarea instrumentelor muzicale în biserică, arată următoarele: "Noi cântăm laudele dumnezeieşti cu o chitară vie, însufleţită şi prin cântări duhovniceşti. Căci ceea ce place lui Dumnezeu mai mult decât toate instrumentele este unirea întregului popor în cântarea psalmilor şi imnelor" (Pr.Conf.Dr.Lucian Farcașiu).

     Noi suntem ortodocși. Cum se potrivește aceasta atmosferă de zgomot al ceterelor cu perioada Postului Nașterii Domnului, cu spațiul liturgic al bisericii? Această atmosferă parcă ar fi de la neoprotestanți. Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, a explicat hotărârea Sfântului Sinod într-un interviu: ”Au avut loc niște concerte al căror conținut s-a dovedit a fi neadecvat… orchestră cu instrumente, de exemplu, care a cântat în Biserică. În spațiul ortodox, spre deosebire de spațiul catolic, nu se folosesc instrumente în Biserică. Adică, rigoarea ortodoxă presupune păstrarea cu fidelitate mai accentuată a tradiției liturgice”. Există un etos ortodox pe care ar trebui să-l păzim. Vom da seama de ce moștenire vom lăsa copiilor noștri.

 

Colindele – creații populare din tradiție

 

     DACĂ TOT COLINDĂM

     Nu vreau să intru în alte detalii despre originea și istoria colindelor, dar vreau să scot în evidență un aspect. Colindele sunt creații populare, nu le găsim în cărțile de cult, pot fi cântate în biserică cel mult cu iconomie după terminarea slujbelor, selectându-se cele cu conținut teologic. Nu putem cânta colinde care stârnesc râsete in biserică, chiar dacă din punct de vedere folcloric sunt autentice, ci cele care transmit mesajul Nașterii Domnului sau alte aspecte din istoria mântuirii. Colindele pentru că nu fac parte din rânduiala sfintelor slujbe nu pot fi cântate în timpul acestora, nu pot substitui nicio parte din săvârșirea lor liturgică. În trecut, colindatul era pentru casele oamenilor, nu pentru biserici.

     Doamna Sabina Ispas e membru al Academiei Române, având specializare și cercetare în domeniul folclorului. A atras atenția mea o concluzie a domniei sale despre ce înseamnă colinda autentică: "Cântarea colindatului este ceva melodios, nu este aşa cum sunt cântecele de Crăciun cu clopoţei sau alte instrumente. Cântarea colindelor se făcea pe nişte melodii care trebuia să te înfioare, căci vorbeau despre întâlnirea omului cu Dumnezeu, chiar dacă sub chipul unui copil. Identificăm și colindat antifonic, cete care purtau un fel de dialog, pentru că oamenii trebuiau cumva să fie zguduiţi de întâlnirea cu Dumnezeu".

     Dacă pe la casele oamenilor colindele erau cântate doar cu vocea umană, fără a fi însoțite de instrumente, atunci cum se împacă interpretarea lor cu instrumente în biserică? Nu-mi dați exemplu obiceiul păgân de a merge cu Turca, eu mă refer strict la cântarea colindelor. Din istoria mea de 45 de ani de viață și 21 de ani de preoție, știu că se colindă doar cu vocea umană. Au început artiștii, unii care sunt departe de folclorul autentic, pe la posturile de televiziune să cânte colinde false cu instrumente, iar unii cu un instinct pavlovian au preluat acest obicei instrumental pe care l-au introdus în bisericile ortodoxe, încălcând Predania lăsată de Mântuitorul sfinților apostoli, întărită de Sfinții Părinți și sfintele canoane de a nu cânta cu instrumente în bisericile unde ne adunăm să psalmodiem, adică să ne rugăm, să primim Sfânta Împărtășanie spre iertarea pacatelor și spre viața de veci.

     Auzim cântecul lui Tudor Gheorghe, "Vin Colindătorii", un protest politic, în biserici și chiar în timpul Sfintei Liturghii, textul și melodia aparțin marelui artist pe care îl prețuim, dar nu putem numi colind această interpretare a cărei valoare artistică nu o contestăm. Acestă creație artistică , "Vin Colindătorii", poate fi numită cântec de Crăciun, nu are sensul de colind și aici mă refer la text și melodie.

     Manifestările artistice cu instrumente legate de perioada Crăciunului, își au locul lor, dar nu în biserică. Nu contestăm actul artistic, ci faptul că se manifestă în spațiul liturgic al bisericii. Autorii colindelor sunt anonimi. Și acest anonimat dă valoarea de colind acestor creații populare. Ele, am putea spune că sunt rodul poporului român, având un text și melos aparte. În acest sens Părintele Patriarh ne spune: "Colindele sunt provenite «din bătrâni», dar sunt cântate de copii, tineri şi vârstnici. Veşnicia din care vine Pruncul Iisus devine, în colinde, acel «astăzi S-a născut Cel făr’ de-nceput»”.

     O altă abordare trebuie să avem când vorbim de colindele compuse de Sfinții Închisorilor, care au autori cunoscuți și sunt izvorâte din suferința și iubirea jertfelnică a întemnițaților pentru Adevăr. Acestor creații le putem da valoarea de colind, pentru că sunt sfințite de suferința întemnițaților pentru apărarea credinței ortodoxe și libertății neamului. Sfinții Închisorilor nu le-au compus cu intenția de a fi cântate în timpul slujbelor, nici măcar după săvârșirea lor, cu atât mai mult sa fie interpretate în biserici cu acompaniament instrumental. PS.Alte informații pot fi găsite în articolul "Colindele ne introduc în timpul sacru al Crăciunului", în Ziarul Lumina al Patriarhiei Române, un interviu pe această temă cu etnologul Sabina Ispas.

     De ce nu se respectă hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 15 februarie 2018? Care îndeamnă să nu se cânte cu instrumente în biserici, ca aceste manifestări cu instrumente, artistice, culturale să se organizeze în anumite săli speciale, nu în locașul bisericii. Era obiceiul să se meargă cu instrumente pe la casele oamenilor. După terminarea colindatului cântau instrumental și luau fetele la joc. Bătrânii noștri nu amestecau lucrurile, nu cântau cu instrumente în biserici. Aici e vorba de cântat cu instrumente în biserică.

 

Concluzie

 

"Casa mea casă de rugăciune se va chema" (Matei 21,13). Îmi aduc aminte când era nuntă în sat și se mergea în alai cu mirii spre biserică, chiar lăutarii aveau așa conștiință că nici măcar nu intrau cu instrumentele muzicale în curtea bisericii, iar de cântat nici nu se punea problema. Spuneau lăutarii: "Stăm în drum că nu e voie să intrăm în curtea bisericii cu instrumentele".

 

 

Sursa vezi aici: https://www.facebook.com/profile.php?id=100041152792010

Text preluat de pe profilul personal de facebook al preotului Dumitru Florian Jurca din Oradea. Postări din 5 sept, 14 și 17 decembrie 2022.