Oficiali ai Vaticanului calomniază pe față Biserica Neamului Românesc

Acestia susțin că greco-catolicii au făcut închisoare „datorită refuzului de a trece la ortodoxie”

Recent am citit, în cotidianul Adevărul, un articol prin care se anunța că în timpul vizitei din anul acesta (2019) în România, Papa Francisc va beatifica 7 episcopi greco-catolici. Până aici nu e nici o problemă. E dreptul lor să o facă. Însă motivația acestui act în cadrul Bisericii Apusului este o jignire pentru istoria neamului nostru. În acel articol se spunea că acești episcopi vor fi beatificați pentru că au murit în temnițele comuniste „fiindcă au refuzat trecerea la ortodoxie”. Hai zău... No, da să o mai aud și pă asta... Am auzit aceste cuvinte din partea agitatorilor greco-catolici în Ardeal, iar acum avem ocazia să o auzim în mod oficial.

Cu tot respectul față de cei de alte confesiuni, dar ceea ce fac liderii catolici prin acest gest nu este altceva decât o calomnie la adresa Bisericii Naționale, tolerată (ca de obicei) de ierarhii și preoții vulnerabili din conducerea BOR. Nu contest că nu au fost abuzuri din partea unor fețe bisericești ortodoxe, în 1948 (când o mare parte a uniaților au revenit la ortodoxie), dar a spune că au fost readuși silit printr-un plan al Bisericii Ortodoxe este o exagerare și o diversiune creată de detractorii ortodoxiei susținuți din apus.

-Despre formarea uniatismului în Ardeal nu se vorbește deloc. De ce? Pentru că cine amintește de aceasta nu este compatibil noilor principii Europene și astfel este catalogat drept „intolerant”.

-Despre desființarea Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului de către Habsburgi și înființarea în locul acesteia a unei alte mitropolii greco-catolice, nu se spune nimic. De ce? Pentru că nu face parte din planul #rezist. 

-Despre tendința de revenire la ortodoxie a unora dintre cei 7 ierarhi, în anul 1939 (când încă nu era instalat comunismul) nu se spune nimic. De ce? Printre ierarhii uniați care au semnat se numără și Traian Frențiu, Iuliu Hosu, Alexandru Rusu... Aceștia au semnat un document în acest sens, iar în urma amenințărilor de la Vatican, nu au mai revenit la Biserica din care au descins străbunii lor. Oare despre acestea nu are nimic de spus beatificatorii celor 7 ierarhi?

Vezi aici: https://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2014/10/21-octombrie-revenirea-greco.html?m=1&fbclid=IwAR3EGV79-RdUZZqRWTSjefscqD1MW4EpbBRK704CunAUBTfeaCGUVUEsEU8

-Despre faptul că cei 7 ierarhi au înfruntat regimul comunist și pentru că aveau de pierdut averi enorme (în Ardeal) dobândite cu tunul în perioada ocupației Austro-Ungare și prin Concordatul semnat de Iuliu Maniu în Parlamentul României (anul 1929) în urma unui șantaj al papei Pius XI asupra Regelui Ferdinand[1], nu se spune nimic. De ce?

-Despre Episcopul Iuliu Hosu care, pe patul de moarte, a cerut să fie înmormântat de către un cleric romano-catolic maghiar[2], nu se spune nimic. De ce? Pentru că aceste lucruri nu folosesc curentului anti-ortodox din mass-media...

-Despre maicile greco-catolice din Cluj care, după ce a fost desființată Biserica Uniată din Ardeal, au trecut la romano-catolicismul maghiar nu spune nimeni nimic. De ce? Faptul că aceste maici au avut posibilitatea să aleagă romano-catolicismul arată că nu au fost constrânse să treacă la ortodoxie. Au ales ce le-a dictat inima de „românce”.[3]

-Despre episcopii greco-catolici care introduceau limba maghiară în școlile confesionale uniate și îi prigoneau pe corifeii Școlii Ardelene (Petru Maior, Șincai...) pentru că nu le împărtășeau opiniile întru totul și au avut tendința de revenire la ortodoxie, nu se spune nimic. De ce?

Nu cred că motivul arestării acestor 7 episcopi uniați ar fi fost „refuzul de a trece la ortodoxie”. Cum ne explică agitatorii greco-catolici (și susținătorii lor #rezist) că în pușcăriile comuniste au fost peste 2000 preoți ortodocși? Și aceștia au refuzat să treacă la ortodoxie? Dar ierarhii ortodocși otrăviți și alungați din scaune de către comuniști ce au făcut? Și aceștia au refuzat să treacă la ortodoxie? Oare și Episcopul Nicolae Popovici de la Oradea a refuzat să treacă la ortodoxie? etc...Toți aceștia au făcut închisoare pentru că „au refuzat să treacă la ortodoxie”? Hai să fim serioși, domnilor propagandiști...

Sunt mai multe de spus. Până atunci le amintesc anti-ortodocșilor că istoria uniatismului începe prin silnicie cruntă la anul 1700.

Iată ce spune istoricul Nicolae Iorga despre acest moment istoric: https://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2014/07/istoricul-nicolae-iorga-despre-tradarea.html?m=1&fbclid=IwAR3pEIdJDVCCfnAaHi47LgBkwQEDn_IuBlG7q_KuidyFRKtA1u_jcAIZbyk

Să nu ne spună propagandiștii greco-catolici că Sfinții Visarion, Sofronie și Oprea, sau Atanasie din Năsăud și alții au suferit pentru că „au refuzat să treacă la ortodoxie”!!! Sau nici despre acestia nu avem voie să vorbim, ca nu cumva să fim etichetați drept „medievali”, „fanatici” și „intoleranți”.

Putem aduce exemple multe din istoria Ardealului, în care, timp de trei secole ortodocșii erau persecutați și marginalizați, iar cei care vroiau să aibă un trai mai bun li se oferea greco-catolicismul sau protestantismul de către autoritățile statului din acea perioadă (ocupația habsburgică). Acestea nu erau cazuri particulare, cum a fost în 1948, ci ca politică generală la Bisericii Unite cu Roma. Despre episcopii ortodocși care au fost persecutați de comuniști pentru că au adăpostit greco-catolici nu spune nimeni nimic. De ce?

*     *     *     *     *

Asupra celor de mai sus voi reveni mai pe larg, dacă va fi cazul. Până atunci voi posta aici, în mod special, o fotocopie după documentul din anul 1939 (cu 9 ani înainte de desființarea Bisericii uniate din Ardeal de către comuniști), semnat de către o parte dintre ierarhii greco-catolici care urmează să fie beatificați, prin care, aceștia își exprimau acordul de revenire la Biserica Neamului Românesc înainte de instaurarea comunismului:

Sursa: ieromonah Eftimie Mitra, pagina personala de facebook, 24 ianuarie 2019;

Vezi: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1968247516814236&id=100008870208449

---

[1] Memoriile lui Nichifor Crainic, rev. „Tribuna”, Cluj, 19 iulie 1990, pg. 6;

[2] Sorin Dumitrescu, „7 dimineți cu părintele Stăniloae”, ed. Anastasia, pg. 66-67;

[3] Rev. „Legea românească”, Oradea, nr. 3/2005, pg. 22;