Praznicul marelui mucenic Dimitrie izvoratorul de mir

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu (284- 311) şi era fiul voievodului cetăţii Tesalonicului, botezat în taină de părinţii săi, de frica cruntelor prigoane împotriva creştinilor. Şi îl învăţau părinţii în cămara cea ascunsă a palatului lor toate tainele sfintei credinţe, luminându-i cunoştinţa despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea către săraci, săvârşind, adică, faceri de bine, celor ce trebuiau. Astfel, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinţilor săi, dar, mai ales, a început a lucra într-însul darul lui Dumnezeu. Şi, ajungând la vârsta cea mai desăvârşită, părinţii lui s-au dus din vremelnica viaţă, lăsând pe tânărul Dimitrie moştenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.


Maximian împăratul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dânsul pe fiul acestuia şi, cunoscându-i întelepciunea, l-a făcut voievod în locul tatălui său. Şi a fost primit Sfântul cu mare cinste de cetăţeni, iar el cârmuia cu multă vrednicie poporul, propovăduind pe faţă dreapta credinţă şi aducând pe mulţi la Hristos.

Nu a trecut mult timp, a cunoscut împăratul că voievodul Dimitrie este creştin şi s-a mâniat foarte. Drept aceea, întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciţii, Maximian a poruncit să se faca praznice în fiecare cetate, în cinstea zeilor, şi a venit împăratul şi la Tesalonic. Şi, Dimitrie fiind întrebat, de sunt adevărate cele auzite despre dânsul, a răspuns cu îndrăzneală, mărturisind că este creştin şi a defăimat închinarea păgânească. Şi îndată, împăratul a poruncit să-l închidă în temniţă, până la încheierea jocurilor în cinstea venirii sale.

Şi se bucura împăratul, mai ales, văzând pe un luptător vestit. Lie, vandal de neam, înalt, puternic şi înfricoşător la chip, că se lupta cu cei viteji şi-i ucidea, aruncându-i în suliţe. Deci, era acolo un tânăr creştin, anume Nestor, cunoscut Sfântului Dimitrie. Acesta, văzând pe Lie ucigând fără cruţare pe oameni, mai cu seama pe creţtini, s-a aprins de râvnă. Şi vrând să se lupte cu Lie a alergat la Sfântul, în temniţă, cerând de la dânsul rugăciuni şi binecuvântare ca să-l poată birui pe acel ucigaş de oameni. Şi, însemnându-l cu semnul crucii pe frunte, Sfântul i-a zis: "Du-te şi pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi!". Intrând în luptă cu Lie, Nestor a strigat: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!" Şi îndată, trântindu-l jos pe Lie, l-a omorât. Şi s-a întristat împăratul de moartea lui Lie. Aflând însă ca Sfântul Dimitrie este cel care l-a îndemnat pe Nestor să se lupte cu Lie, împăratul a trimis ostaşi, poruncindu-le să-l străpungă cu suliţele pe Sfântul, în temniţă, că a fost pricina morţii lui Lie. Şi aceasta, făcându-se îndată, marele Dimitrie şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Şi s-au făcut la moastele lui multe minuni şi prea slăvite tămăduiri. Tot atunci, din porunca împăratului, s-a tăiat capul şi Sfântului Nestor. (Dr. Gherasim Timuş, Dicţionar aghiografic cuprinzând Vieţile Sfinţilor, Bucureşti, 1989, p. 208).

Istoricii au stabilit că Sfântul Dumitru a fost diaconul episcopului Sf. Irineu al Sirmium-ului (azi Sremska Mitroviţa - Iugoslavia), căruia refuzând apostazia, din ordinul guvernatorului Probus al Iliricului, i s-a tăiat capul în 6 aprilie anul 304 d. Cr. În 9 aprilie a fost ucis şi Sfântul Dumitru în închisoare (Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1992).

La uciderea Sfântului Dumitru a fost prezent şi sluga sa Lupul, care a reuşit să ia paliul şi inelul Sfântului Dumitru, muiate în sângele lui, păstrându-le la sine, iar cei ce se ungeau cu ele se vindecau. Auzind împăratul Maximian despre aceste minuni a poruncit să i se taie capul lui Lupul, care fiind botezat creştin a devenit şi el martir (sărbătorit la 23 august). (Mineiul pe Octombrie, Ediţia V-a, tipărit cu binecuvântarea patriarhului Iustinian Marina, Bucureşti, 1983, p. 326).

Prin mijlocirea Sfântului Dumitru şi moaştelor sale s-au făcut multe minuni. Pe mormântul lui, în Tesalonic, s-a zidit o bisericuţă. Suferind de o gravă boală Leontie, guvernatorului Iliricului, a venit la Tesalonic şi s-a culcat pe mormântul Sfântului Dumitru şi îndată s-a vindecat. Drept recunoştinţă Leontie a zidit două bisericuţe în cinstea Sfântului Dumitru, una la Tesalonic pe mormântul mucenicului, alta la Sirium.

În biserica nouă zidită din Tesalonic i-a aşezat moaştele sfântului în 26 octombrie anul 413 d. Cr. (de atunci există data de 26 octombrie ca sărbătoare a Sf. Dumitru). Când s-au scos sfintele moaşte ale Sfântului Dumitru ca să se aşeze în noua biserică din Salonic, le-au găsit întregi şi neputrezite şi din ele a curs un mir cu miros plăcut de care s-a umplut tot oraşul. Mulţi bolnavi atingând moaştele s-au vindecat. Înzestrând cu cele necesare noua biserică din Tesalonic, în care au fost aşezate moaştele Sfântului Dumitru, guvernatorul Iliricului Leontie, a vrut să ducă din oasele sfântului moaşte în biserica ce o va zidi în Sirmium.

I s-a arătat însă Sfântul Dumitru în vis şi l-a oprit. De aceea a luat numai giulgiul cu care a fost învelit sfântul şi puţin sânge şi le-a dus în patria sa. Fiind bolnav locţiitorul guvernatorului Iliricului Marian şi-a pus pe el giulgiul Sfântului Dumitru şi îndată s-a vindecat.Sunt multe minuni prin mijlocirea Sfântului Dumitru şi de aceea este cinstit de întreaga creştinătate.