O scurtă analiză a caterisirii fostului preot Ciprian Staicu

Ciprian Staicu şi joaca de-a cioara vopsită

     Fostul preot Ciprian Staicu se zbate din răsputeri să-i fie recunoscută preoţia. Pretinde că a fost caterisit pe nedrept şi nu există nici un motiv pentru caterisirea sa. Consideră că cine nu a fost caterisit este suspect de colaborare cu ierarhii ecumenişti şi se autodeclară "mărturisitor". Pentru a lămuri aceste chestiuni vom aduce câteva detalii pe care domnul Ciprian le interpretează după bunul plac. E drept că printre motivele caterisirii este şi opoziţia sa faţă de "Sinodul" din Creta, dar mai sunt şi altele pe care le vom detalia mai jos. Printre acestea este atacul la persoană, răzvrătirea pentru motive personale şi altele. După ce a fost caterisit, domnul Staicu şi-a rebotezat fetiţa ceea ce se pedepseşte de către canoanele Bisericii Ortodoxe cu caterisirea. Acest lucru nu s-a mai pus în aplicare oficial deoarece, în momentul respectiv, a fost depus din treapta preoţiei. Rebotezarea fetiţei lui Ciprian Staicu nu a fost contestată de nici un nepomenitor din România.

În cele ce urmează vom prezenta câteva detalii despre canonicitatea caterisirii lui Ciprian Staicu.

     După oprirea pomenirii episcopului Andrei de Harghita şi Covasna, cel care atunci era preotul nepomenitor Ciprian Staicu, a fost înştiinţat de către ierarhul său să se mute la o parohie mai săracă din eparhie. Ciprian s-a răzvrătit şi a refuzat să facă ascultare faţă de ierarhul său, deşi chestiunea nu era de ordin dogmatic, ci administrativ. E drept că această decizie chiriarhală a venit pe fondul opririi pomenirii, dar dacă fostul preot s-ar fi smerit să asculte, azi nu ar fi avut nimeni motiv pentru a-l caterisi. Răfuielile dintre Ciprian Staicu şi arhiereul său erau mai vechi (înainte de pseudosinodul eretic din Creta), totul începând odată cu nemulţumirea sa pentru că a fost schimbat din funcţia de consilier cultural. Din acel moment fostul preot se adresa arhiereului său cu "Domnul Andrei". Despre acest fel de exprimare faţă de feţele bisericeşti, Mihai Silviu Chirilă aducea explicaţii clare într-un articol publicat pe internet, prin care spunea: "Celor care ne invită la schismă: NU mulţumesc!"

Vezi aici: http://www.glasulstramosesc.ro/blog/celor_ce_ne_invita_la_schisma_nu_multumesc/2016-12-31-260

     Profitând de nesupunerea sa în chestiuni administrative, PS Andrei a convocat urgent consistoriul eparhial şi l-a judecat. Sentinţa este clară: caterisirea. De fapt, Ciprian Staicu a devenit victima unui arhiereu care încerca să reducă la tăcere un preot ce vorbea despre lucrurile care oficial tebuiau ascunse de populaţia României. Pe de altă parte, Domnul Ciprian a devenit victima propriilor sale orgolii, căci s-a răzvrătit, nu doar în cele care îl îndreptăţeau, ci şi în chestiuni administrative. Ciprian a crezut că acum e momentul să se răzbune pe ierarhul care l-a demis din funcţia de consilier, aceasta făcând-o folosindu-se şi de curentul de nepomenire al ierarhilor care au adoptat erezia ecumenistă în Creta. Ulterior, nepomenitorii din România au transformat oprirea pomenirii în oprirea comuniunii, ceea ce i-a aruncat în schismă cu Biserica Ortodoxă canonică. În acţiunile sale, fostul preot Ciprian Staicu nu a avut nici o susţinere din partea enoriaşilor şi a fiilor săi duhovniceşti.

     După oprirea comuniunii cu preoţii din Biserica Ortodoxă, fostul preot Ciprian Staicu şi-a rebotezat fetiţa. Deja fiind caterisit de către consistoriul din Miercurea Ciuc, nu mai era nevoie de o caterisire oficială. Evident că decizia consistoriului din Miercurea Ciuc a fost una abuzivă. Pentru nesupunere şi neascultare în chestiuni administrative se puteau lua şi alte măsuri, nu era nevoie chiar de caterisire, dar aşa fiind directivele trasate, lucrul s-a împlinit. Caterisirea de la Miercurea Ciuc rămâne sub semnul întrebării deoarece acolo este şi vina lui Ciprian Staicu care, după cum se spune în popor: “Parcă şi-a căutat-o cu lumânarea”.

     Dacă caterisirea pentru nesupunere administrativă rămâne sub semnul întrebării, mai rămâne să vedem cum e cu caterisirea faţă de canoanele Bisericii, ştiind că Biserica Ortodoxă nu admite rebotezarea. Ciprian Staicu şi-a rebotezat fetiţa, ceea ce canonic se pedepseşte cu caterisirea. Acesta este cu adevărat un motiv pentru care Ciprian Staicu nu mai are voie să slujească. El se eschivează spunând că nu pentru acest motiv a fost caterisit. E drept, dar dacă nu ar fi fost încă caterisit, acum ierarhul Andrei avea tot dreptul să-l caterisească. Deci după ce şi-a rebotezat fetiţa, caterisirea lui Ciprian Staicu este validă – din punct de vedere canonic.

     Ce spun canoanele despre botez şi rebotezare. În ce condiţii nu e valid un botez şi care sunt justificările fostului preot Ciprian Staicu, de la o parohie din oraşul «Sfântul Gheorghe». Vom încerca, în cele ce urmează, să facem o scurtă analiză canonică care să lămurească aceste aspecte.

     Canonul 47 Apostolic spune că botezul valid nu se repetă: „Episcopul sau prezbiterul dacă ar boteza din nou pe cel ce are botezul cu adevărat sau dacă nu ar boteza pe cel spurcat de către eretici (cei fără credinţă adevărată), să se caterisească, ca unul care ia în râs crucea şi moartea Domnului şi nu deosebeşte preoţii adevăraţi de preoţii mincinoşi”

     Canonul 47 al Sfinţilor Apostoli este o completare la canonul 46 Apostolic care condamnă recunoaşterea Tainelor făcute de eretici. Acest canon 46 spune: „Poruncim să se caterisească episcopul sau prezbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtăşire (înţelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul”

     La acest canon 46, profesorul Ioan Floca de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, spunea: „Cum ereticii (se referă la ereticii condamnaţi sinodal) au pierdut succesiunea apostolică, deci şi continuitatea preoţiei, tainele lor nu sunt valide, ei înşişi nemaifăcând parte din Biserică, iar clericul care le va socoti totuşi valide, este supus caterisirii”.

Acelaşi lucru îl spune şi Sfântul Neofit, Patriarhul Constantinopolului. Detalii teologice se pot găsi în tâlcuirea Sfântului Neofit la canoanele menţionate mai sus, în „Pidalion”, Editura „Credinţa strămoşească”, 2007, pag. 85-93; ediţie îngrijită de Mănăstirea Petru Vodă.

     Nici unul dintre teologii sau Sfinţii Părinţi care s-au ocupat de tâlcuirea canoanelor Bisericii Ortodoxe nu spun că botezul făcut de un preot ortodox, canonic şi cu preoţie validă nu ar fi valid doar pentru că nu a săvârşit botezul cu afundare totală. Singura condiţie pentru care botezul nu este valid, conform învăţăturii Bisericii Ortodoxe, este aceea care se referă la necanonicitatea preotului săvârşitor sau la schisma sau erezia acestuia. Preotul din Grecia care a botezat în copilărie fetiţa lui Ciprian Staicu era şi este canonic, era şi este ortodox, era şi este membru al Bisericii Ortodoxe, singura problemă fiind o chestiune liturgică care nu anulează validitatea botezului. Deci, în concluzie, botezul din copilărie al fetiţei lui Ciprian Staicu este valid.

     Rebotezarea se pedepseşte cu caterisirea pentru că, conform canoanelor Bisericii, doar atunci se poate considera un botez invalid când săvârşitorul (episcop sau preot) este eretic sau schismatic, adică nu face parte din Biserică. Acest lucru nu poate fi pus în discuţie în cazul de faţă, deoarece preotul care a botezat-o pe fetiţa nepomenitorului Ciprian Staicu era şi este cu preoţie validă. Argumentul fostului preot Ciprian Staicu nu este plauzibil în această situaţie.

     Fostul preot Ciprian Staicu îşi justifică rebotezarea fetiţei folosind incorect canonul 50 Apostolic care spune că: „Dacă vreun episcop sau prezbiter nu ar săvârşi cele trei afundări ale unei singure sfinţiri (a botezului), ci numai o afundare, aceea care se dă (se practică) întru moartea Domnului, să se caterisească. Pentru că nu a zis Domnul: întru moartea mea vă botezaţi, ci: mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-i pe ei, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” Acest argument pe care fostul preot Ciprian Staicu îl invocă pentru a se disculpa nu neagă validitatea botezului fiicei sale, ci doar condamnă anumite practici liturgice greşite ale preotului săvârşitor.

     Preotul grec care a botezat-o pe fiica lui Ciprian Staicu în copilărie, nu a afundat-o doar o singură dată, ci de trei ori până la gât. Acesta nu este un motiv de caterisire a preotului săvârşitor şi nici nu poate fi argument pentru negarea validităţii botezului respectiv.

     Domnul Staicu se „acoperă” spunând că fiica sa a cerut să fie rebotezată. Presupunem că tatăl său nu ar avea nici o implicaţie în decizia fetiţei, dar ne punem întrebarea: „De ce tocmai acum, după ce tatăl ei a oprit comuniunea cu preoţii din Biserica Ortodoxă, fetiţa a cerut să fie rebotezată?”. Să înţelegem că până la acest moment preotul grec care a botezat-o în copilărie făcea parte din Biserică, era canonic, iar acum botezul său nu mai este valid? Nu există argument canonic care să conteste validitatea botezului ei din copilărie. Chiar dacă botezul nu ar fi fost corect, din punct de vedere al practicii liturgice, botezul tot este valid căci, prin acest botez, fetiţa a devenit membră în Biserica Ortodoxă, iar responsabilitatea unei greşeli de procedură liturgică îi revine preotului. De asemenea naşii au fost ortodocşi şi au mărturisit crezul ortodox. Cum se face că Ciprian Staicu a „observat” toate acestea doar după ce a rupt comuniunea cu Biserica Ortodoxă canonică.

     Fostul preot pretinde că el este „Biserica Ortodoxă”, iar restul preoţilor şi credincioşilor de care s-a rupt prin oprirea comuniunii sunt „schismatici”. Această concepţie o mărturisesc şi colegii săi nepomenitori din Athos şi România care îi aprobă gestul rebotezării fetiţei după pseudosinodul din Creta. Se pare că slava deşartă i-a întunecat minţile dumnului Staicu astfel încât, acum el se consideră „singurul” ortodox din lume, iar restul sunt „schismatici”. Ne pare rău de sufletul fetiţei sale, dar nu avem ce-i face. Nu ne putem amesteca în familia cuiva, aceasta fiind o chestiune internă a familiei. Se pare că ambiţiile şi orgoliile sunt mai presus decât sufletul unui copil nevinovat. Acest copil fiind tocmai fetiţa sa. Decizia lui Ciprian Staicu de a-şi reboteza fetiţa a luat-o în urma unei vizite de câteva zile în Muntele Athos, unde a avut mai multe discuţii cu câţiva monahi zelotişti cu cre el este în „comuniune”.

     Până la data publicării acestui studiu, nu există o poziţie publică prin care nepomenitorii din România să conteste rebotezarea fetiţei lui Ciprian Staicu. Chiar dimpotrivă, sunt persoane care susţin că pr. Antim Gâdioi ar fi recomandat unor ucenici să nu recunoască Tainele în Biserica Ortodoxă Română.

     Ciprian Staicu şi nepomenitorii din Romînia au rupt comuniunea cu toate Bisericile Ortodoxe Locale pretinzând că toate sunt în erezie deoarece au rămas în comuniune între ele. Pornind de la acest principiu, ei refuză comuniunea şi cu Biserica Bulgariei, a Antiohiei sau a Georgiei care au respins pseudosinodul din Creta. Pretextul folosit de ei este că aceste Biserici Locale au rămas în comuniune cu Bisericile Locale care au adoptat deciziile neortodoxe din Creta. Prin aceasta ei se situează în afara Bisericii Ortodoxe, şi pentru a-şi justifica poziţia pretind că ei ar fi „Biserica adevărată”, iar restul în erezie, inclusiv ierarhii care nu au semnat în Creta. După opinia nepomenitorilor români, Biserica canonică este în „schismă”, iar ei în adevăr.

     Nepomenitorii din România au compromis ideea de întrerupere a pomenirii, prin excesul lor de zel şi prin atitudinile lor exagerate sau chiar cu tendinţe schismatice. Tensiunile şi agresivitatea exprimărilor acestora precum şi autoizolarea de restul preoţilor şi ierarhilor anti-ecumenişti i-au făcut pe nepomenitorii români să se separe în grupări restrănse în care „ei vorbesc si tot ei se aud”. Mişcarea de oprire a pomenirii din Biserica Rusă a dat rezultate pozitive datorită trăirii duhovniceşti a celor care au pus-o în aplicare. Nepomenitorii din Rusia nu au oprit comuniunea cu restul preoţilor din Biserica Rusă şi cu nici o Biserică Locală, după cum se vede şi în cazul nepomenitorilor din Republica Moldova care slujesc cu preoţii pomenitori din eparhiile lor. Nepomenitorii din România nu recunosc validitatea împărtăşaniei la preoţii pomenitori, în timp ce nepomenitorii din Biserica Rusă recunosc validitatea preoţilor care îşi pomenesc ierarhii. Acelaşi model de oprire a pomenirii îl oferă şi profesorul grec Teodor Zisis, care nu atacă la persoană şi nu opreşte comuniunea cu Biserica din care face parte. De ce nepomenitorii români au luat tocmai modelul zelotiştilor Athoniţi? Nici în situaţia aceasta nu realizează că gălăgia lor nu zideşte, ci doar dărâmă? După roadele lor îi veţi cunoaşte.

     După principiile sale se autodeclară „martir” şi „mărturisitor” pentru că „am fost primul caterisit”, iar pe alţii care nu au fost caterisiţi îi consideră colaboratori cu ierarhii ecumenişti. Dacă ar fi să ne luăm după principiile domnului Staicu am putea spune că şi ÎPS Serafim de Pireu, ÎPS Ierotheos Vlachos, ÎPS Atanasie de Limasol sau alţi ierarhi care nu au fost caterisiţi ar fi trădători, sau pr. Teodor Zisis care este nepomenitor, şi alţii. Atât în România cât şi în Grecia sau în Biserica Rusă sunt nepomenitori care nu sunt caterisiţi. Or fi şi aceştia corupţi? În România amintim pe pr. Antim Gâdioi, pr. Ieronim Cosma, pr. Macarie Banu, pr. Mihail Popescu, pr. Elefterie Tărcuţă şi alţi nepomenitori care nu au fost caterisiţi. Ciprian Staicu are o frustrare pentru caterisirea sa şi, probabil că ar dori ca şi ceilalţi colegi de nepomenire să fie caterisiţi. Ne întrebăm dacă în acest caz oprirea pomenirii făcută Ciprian Staicu, a fost de la Dumnezeu? Are conştiinţa împăcată cu decizia pe care a luat-o când a oprit pomenirea? Dacă are sufletul împăcat, atunci de ce are resentimente faţă de cei care nu au fost caterisiţi?

    Trăim cu nădejdea că ceea ce am prezentat aici îi va fi de folos domnului Ciprian Staicu, pentru îndreptarea sa şi revenirea pe calea Sfinţilor Părinţi, conform canoanelor Bisericii Ortodoxe. Dar, pentru aceasta este nevoie şi de smerenie, iar aceasta se poate obţine doar din trăire duhovnicească autentic ortodoxă.

Ţinând seama de cele prezentate mai sus concluzionăm:

-   Chiar dacă caterisirea consistoriului este pusă sub semnul întrebării, rebotezarea fetiţei îl pune pe fostul preot Ciprian sum caterisirea Sfinţilor Apostoli care au interzis repetarea botezului prin canonul 47 Apostolic.

-   Botezul făcut pe preotul grec în copilăria fetiţei este valid. Nu există nici un canon care să conteste validitatea primului botez. Preotul care a săvârşit primul botez nu a fost eretic sau schismatic, fiind recunoscut de către Biserica Ortodoxă.

-   Nu există canon care să nege validitatea botezului dacă preotul săvârşitor greşeşte. Botezul este valid, iar pedeapsa i se dă preotului respectiv.

-   Singurii care contestă primul botez al fetiţei lui Ciprian Staicu sunt câţiva zelotişti din Muntele Athos printre care şi monahul Sava Lavriotul, Hariton şi alţii dintre cei care au oprit comuniunea cu Biserica Ortodoxă, fapt acceptat şi de nepomenitorii din România. Aceştia îşi exprimă opiniile personale fără să ţină seama că, în multe situaţii sunt în contradicţie cu canoanele Bisericii.

-   Nepomenitorii pretind că ei sunt adevărata Biserică rupând comuniunea cu toate Bisericile Ortodoxe Locale, chiar şi cu cele care au condamnat „Sinodul” eretic din Creta.

-   Nepomenitorii români au luat modelul zelotiştilor athoniţi care au oprit comuniunea, aruncându-se singuri în autoizolare, iar nepomenitorii din Biserica Rusă au păstrat comuniunea cu preoţii pomenitori şi cu Bisericile Ortodoxe Locale.

Cu dragoste şi milă faţă de Ciprian Staicu,

prof. Cristian Marc,

Notă:

   Am rugat pe colaboratorul nostru Cristian să realizeze acest material, din dorinţa de a lămuri cât mai bine validitatea caterisirii lui Ciprian Staicu. Noi sperăm că orice critică poate deveni constructivă, atunci când orgoliile şi ambiţiile sunt lăsate la o parte, căci doar aşa poate fi îndreptare.

   Sperăm că şi Ciprian se va smeri pentru a nu cădea mai rău decât este acum. Dacă continuă astfel, nu mai are mult până la căderea din Biserică. Cui îi foloseşte?

redacţia ASTRADROM