„În veacul al VIII-lea al erei
creştine a fost, printre altele, o mare luptă pentru icoane. A trebuit un sobor
ecumenic, ultimul sobor, al VII-lea, să apere cinstirea sfintelor icoane. Atunci
erau iudeii care pârau icoanele la împăraţi, precum că sunt chipuri cioplite şi
închinare la lemne. Deşi atunci s-a pus capăt răutăţii şi multe veacuri
icoanele au fost în cinste, astăzi iarăşi li se găseşte vină. Atunci li se
zicea că-s o închinare greşită lui Dumnezeu. Azi vina lor e că amintesc de
Dumnezeu.
Dar mai e o icoană în primejdie:
icoana lui Iisus, pe care o avem în noi, în fiecare – căci de la Botez fiecare
suntem destinaţi să fim o icoană a lui Iisus. Împotriva acestei icoanei a lui
Iisus în noi se dă aszi o luptă mai vrăjmaşă ca odinioară împotriva sfintelor
icoane.
Se dă o luptă împotriva icoanei
omului! Unde-i sunt apărătorii!?”
Sursa: articolul Duminica Ortodoxiei, publicat în rev.
„Gandirea”, Serie nouă, nr. 1-3/1999, pg. 43.
Nota ASTRADROM:
Parintele Arsenie
a spus acest cuvant in perioada dictaturii comuniste. Se pare ca azi e la fel
de actual.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.