Publicăm şi transcrierea conferinţei despre
sinodul din Creta (partea de întrebări şi răspunsuri), susţinută de către
monahii athoriţi nepomenitori, la Roman, jud. Neamţ, în data de 13 octombrie
2016. Textul a fost transcris cu ajutorul unor colaboratori, sub purtarea de
grijă a părintelui Serafim Raicea. Va
fi tipărit într-o carte, împreună cu toate conferinţele ţinute de monahii
athoniţi, invitaţi să conferenţieze în România.
Transcrierea integrală a părţii de întrebări
şi răspunsuri, se gaşeşte mai jos:
Varianta video poate fi gasita pe Youtube.
(Înregistrarea începe mai tărziu fără să consemneze începutul.
Lipseşte aproximativ un minut. Partea de întrebări a început cu atacuri la
adresa invitaţilor venite din partea unui grup de preoţi care se aflau în sală)
Pr. Efrem:
…în
realitate aceștia
sunt veniți
în nume propriu, fără înștiințarea,
sau încuviințarea
mănăstirilor
din care fac parte. Despre noi e vorba... Starețul
Schitului Prodromul a confirmat faptul că cei doi monahi
aparținători
români, Efrem și
Nicodim, nu au niciun mandat de a exprima poziția
Schitului în legătură
cu „Sfântul și
Marele Sinod”, al BOR, cu atât mai puțin a Sfântului
Munte. Aceștia
nu au binecuvântarea de a susține conferințe,
au plecat din mănăstire
la propria inițiativă,
motivând medical decizia. Ne oprim aici să vă
spunem că
am avut binecuvântare din Schit, cel puțin noi doi, eu și
cu părintele
Nicodim, atât a părintelui
Iulian, duhovnicul nostru, cât și a părintelui
stareț.
Mai mult decât
atât, vă fac așa,
o mărturisire…
Din public:
Arătați
binecuvântarea!
Pr. Efrem:
Nu
o avem scrisă
pentru că
nu am crezut că
este necesară.
Din public:
Ba
este chiar necesară. În România, în Biserica Ortodoxă
este necesară!
Pr. Efrem:
Nu
suntem într-un spațiu bisericesc...
Din public:
Suntem
noi în spațiul
bisericesc...
Organizatorul:
Rog
pe toată
lumea să
păstrăm
o atmosferă
decentă.
Părinți,
frați
(adresându-se sălii),
explicați-ne
care este autoritatea cu care cereți această
binecuvântare și
vă
rog pe ceilalți,
respectați
haina preoțească și respectați
această
conferință.
Vă
rog foarte mult!
Pr. Sava:
Aș
dori să
fac o intervenție.
Aici am venit cu dragoste, pentru ca ne-ați invitat. Am
avut de spus adevărul,
să
informăm
poporul, așa
cum am considerat de cuviință să
ne facem datoria ca părinți
aghioriți
și
aș
dori să
vă
rog pe dumneavoastră, pe toți,
să
nu existe tensiune. Toate se vor spune în cuvinte. Nu avem de despărțit
nimic, nu trebuie să devenim fanatici, dar v-a trebui
să
avem discuții,
să
putem să
ne sprijinim cuvântul pe care-l vom spune, pentru că
adevărul
nu poate să
fie ascuns, cel mai bun mod este să avem un dialog,
să
păstrăm
discuția
calm, ca să
ne simțim
și
noi bine.
Pr. Efrem:
Deci,
încercasem să
vă
spun că
i-am și
spus părintelui
stareț
când am plecat de acasă că
n-aș
vrea să
fac astfel de intervenții, iar după
aceea părintele,
știu
eu, la anumite presiuni, să-și retragă
binecuvântarea care mi-a dat-o pe drum pentru așa
ceva. Discuția
chiar a fost pe ultimii pași la plecarea
mea din schit. Pentru că într-adevăr,
vă
mărturisesc,
că
eu am venit în România cu mult timp mai înainte și
pe probleme medicale și s-au suprapus. Părintele
stareț
mi-a spus: „Nu, niciodată nu îmi voi
retrage binecuvântarea.” Deci, aceasta mi-a spus părintele
stareț
Atanasie cu cuvintele lui și, cu siguranță,
așa
va fi. Deci, eu aș
vrea să
văd
o dovadă
scrisă
a celor care spun că nu am binecuvântare. Aș
vrea să
văd
din partea părintelui
stareț,
să
ne aducă
cei ce spun că
au cuvântul părintelui
stareț,
să
ne aducă
dovada lor scrisă.
Despre
părintele
Sava Lavriotul, grec, este un monah scos din consiliul
de conducere
al Mănăstirii
Marea Lavră și
din obște,
aflându-se
în
perioadă
de penitență
la un schit din insula Creta. Nici acest monah nu are vreun mandat de
reprezentare a punctelor de vedere ale Sfântului Munte sau
a Marii Lavre, deciziile și comunicatele
Sfintei Chinotite fiind singurul mod prin care Sfântul
Munte își
exprimă
pozițiile
oficiale.
Pr. Sava:
Inițial
nu m-au înlăturat
din mănăstire
dar m-au scos din consiliul stăreției
în
mod ilegal, pentru că nu-l pomenesc pe patriarh
la Sfânta
Liturghie. Aici
sunt minciuni care se spun în aceste texte.
Pur și
simplu am spus că
merg în
Creta pentru că
tatăl
meu are o problemă și luasem binecuvântare oficială de
la Mănăstire
să
plec. Dar aș
vrea să vă spun câteva cuvinte
despre binecuvântarea
despre care vorbesc unii. Să vă spunem de unde
am luat binecuvântarea.
În
primul rând
am luat binecuvântare
de la părinții
din Sfântul
Munte care au sfințenie și
mărturisire,
precum este părintele
Gavriil de la Mănăstirea
Cutlumuș,
părintele
Ilarion și
toți
cei care au semnat că nu vor urma acest drum al ereziei. Am primit binecuvântare
și
de la Sfânta
Chinotită
a Sfântului
Munte,
pentru că ea
însăși
a declarat când
a scris scrisoarea
către
patriarh
despre Sinod și
nu erau de acord cu Sinodul. Tradiția
bisericească
se exprimă
de foarte multe ori, chiar prin persoane izolate,
sau sinoade
de ierarhi, sau
prin poporul credincios. Deci, Sfânta Chinonită
ne permite să
avem opinia noastră personală, ca
și
în
1971
pe 13 noiembrie, într-o
Sinaxă
dublă,
lasă
la latitudinea judecății fiecărui
monah dacă
vom proceda la întreruperea pomenirii
numelui patriarhului
la slujbă.
Dar am luat binecuvântare și
de la
unii care sunt mult superiori acestora. Sfântul
Maxim Mărturisitorul de la cine a luat binecuvântare
atunci când
a fost împotriva
a patru patriarhi?
Sfântul
Grigorie Palama de la cine a luat binecuvântare să fie împotriva patriarhului
Calecas?
Sfântul
Marcul Evghenicul de la cine a luat binecuvântare
să
nu fie de acord cu toți ceilalți
episcopi? De la Același, de la care au
luat aceștia
binecuvântarea,
am luat-o și
noi. De la Sfântul
Teodor Studitul, care a spus că lucrarea
monahului este să-și
apere credința
când
aceasta este în
pericol. De la Sfântul
Nicodim Aghioritul am luat binecuvântarea, care
spune că
atunci când
episcopii tac, cuvântul îl
au monahii. De
la consensul patristic care spune că monahii trebuie
să
fie în prima linie și
să
arate exemplu și
lumină poporului. Și chiar de la Însuși
Întemeietorul
Bisericii noastre, Domnul nostru Iisus
Hristos, care ne spune: „Oricine Mă
mărturisește
înaintea
oamenilor”... și nu în spatele
cortinei.
Mărturisirea
se referă la dreptul
nostru, al tuturor. Măcar de am fi avut episcopi, și
cred ca o să
iasă
episcopi, să
mărturisească și să
facă
ceea ce facem noi. Noi, credeți-ne, vom fi în
chiliile noastre și
ne vom ruga și
îi vom
sprijini. Acum,
când
credința
este în
pericol și
frații mă invită,
pentru că nu am venit de
unul singur, să
ne întărim
unul pe celălalt,
o să respingem (invitația)? Vom mărturisi
cu orice preț și
suntem foarte fericiți că
ne dați
posibilitatea să
vorbim și
să
mărturisim
credința
noastră în Hristos.
Însă,
aș
vrea să întreb și eu ceva: episcopii care
au mers în
Creta de unde au luat binecuvântare ca să
voteze aceste lucruri? Iubitul
nostru patriarh Bartolomeu, de unde a luat binecuvântare
să
creadă și să
predice că Coranul
este egal cu Sfânta
Scriptură și sfânt
ca și
aceasta? Că
musulmanii pot să meargă în
Rai, precum creștinii. De
unde a luat binecuvântare să
creadă și să
predice că
multe din poruncile lui Dumnezeu sunt temporare și să
numească
binecuvântată
Sinagoga evreilor, acolo unde se spun blasfemii la
adresa Mântuitorului
și
a Maicii Domnului cu cele mai urâte și
mai rele cuvinte și să spună că
avem același
Dumnezeu? Nu
cunoaște
că
Hristos al nostru în Evanghelie spune că
cine nu îl
acceptă
pe Fiul,
nu îl
acceptă
nici pe Tatăl?
De unde a luat binecuvântare să
spună
că toate religiile sunt căi de mântuire?
De unde a luat binecuvântare să
abroge sfintele
canoane?
De unde a luat binecuvântare să
predice și
să
spună
că
fiecare adoră
un dumnezeu după
preferința
lui și
că
trebuie să
fim pașnici
între
noi și
că
există
iubire între
cele trei mari religii? De unde a primit el binecuvântare
să
creadă și să predice că
papistașii
au Har de la Dumnezeu și că
au o
biserică
canonică?
De
unde ia el binecuvântare și
se roagă
laolaltă
cu ereticii? Aș
putea să
vă
spun multe, mult timp să vă
vorbesc. Aceste lucruri, dacă nu le-ar face,
care înseamnă
negarea credinței
noastre, noi nu am vorbi acum despre aceasta.
(În timp ce
invitatul spunea acestea, preoţii care la început au întrebat despre binecuvântarea
cu care monahii aghioriţi au venit în România, au părăsit sala)
Organizator:
Părinte,
cred că
răspunsul
a mulțumit
pe cei pe care doreați să
îi
satisfaceți
cu răspunsul. Le
mulțumim
pentru atenția
acordată
până
acum și
vă
rog să
continuăm
cu întrebările.
Pr. Sava:
Cine
vrea rămâne,
cine nu, poate pleca. Poate deranjează pe cineva
Crucea, sau
Adevărul
lui Hristos. Trăim
în
epoca în
care trebuie să
luăm
atitudine. Sau cu
Hristos, sau cu Antihrist.
Pr. Efrem:
Da,
trecem mai departe, să încheiem
cu acest anunț
care am înțeles
că
o să
vă
fie citit duminică în fiecare
biserică
din Patriarhia Română.
Nu știu
dacă
doar din România,
s-ar putea și
din afara României.
Deci, continuă
anunțul cu
monahul Flavian, care nu este aici de față...
Organizatorul:
Măcar dacă
v-ar fi fost citite în
Biserică declarațiile
de la Creta și
să
vă
fi fost explicate așa cum v-a fost explicat acest
comunicat.
Pr. Efrem:
Sinodul
al VI-lea
ecumenic interzice episcopului să propovăduiască în altă
eparhie fără
binecuvântare.
Dacă
nici episcopii nu pot propovădui în
eparhii străine,
cu atât
mai mult se aplică
această
prevedere clericilor și monahilor care nimic nu au voie
să
facă
fără învoirea
episcopului.
Pr. Sava:
Sunt
invocate canoane numai ca să fie apărate
drepturile lor episcopale. Despre toate cele pe care vi le-am citit mai înainte, există canoane care condamnă
episcopul,
care le spune și
le face,
să
fie caterisit. De
ce nu le spun pentru episcopii care încalcă
canoanele și
fac toate acestea? În primul rând
ar fi trebuit ca episcopii să fie caterisiți,
cei care fac rugăciuni laolaltă
cu ereticii. Dar pentru ei nu sunt valabile canoanele, numai pentru noi. Dar,
iarăși,
nu e vorba numai de un caz simplu, aici e vorba despre o predică
a ereziei! Episcopii
din
România
și
din
Grecia, în
mare majoritate, sunt de acord cu Sinodul. Sfinții
spun ca pe teme de credință trebuie să
vorbim! În
special monahii. Dacă ar fi fost o altă împrejurare, nu
am fi vorbit. Nici nu am fi venit să vă ținem predică
aici pe diferite teme duhovnicești. Pentru că,
într-adevăr,
trebuie să
primești
binecuvântare
de la episcop. Noi,
însă,
am întrerupt
comuniunea cu episcopul. Ce binecuvântare să
luăm
de la el? Și
ce să
le spunem, că
ei predică în mod eretic!?
Este o problemă
de credință și în
teme de credință
(când
nu este propovăduită
dreapta credință),
nu facem ascultare. Dacă noi am fi propovăduit
altceva, am fi predicat o concepție greșită,
sau dacă
am fi făcut
ceva împotriva
Bisericii, să
ne pedepsească.
Dar,
ar trebui să
ne laude pentru ceea ce facem. Nu că o vrem, dar
așa
se prezintă
situația,
așa
stau lucrurile.
Pr. Efrem:
Aș
vrea și
eu să
vă
completez ceva. Sunt de mai mulți ani oficial
al Schitului,
cu problemele economice ale mânăstirii.
Vă
rog să
căutati
și
să
vedeți
dacă
găsiți
măcar
o fotografie cu mine pe internet. Nu am stat niciodată
în
fața
lumii,
pentru că
nu îmi
stă în caracter, nu-i
felul meu. Dacă
nu ar fi fost această nevoie, nu m-ați fi văzut
aici. Pentru că
nu-i treaba călugărului
să
iasă
ca păduchele
în
frunte. Dar acum este o altă situație, după
cum ne-am dat seama și din chemările
dumneavoastră.
Organizator:
Putem
să
trecem mai departe pentru că sunt multe alte
lucruri mai importante decât acesta...
Din public:
Iertați-mă,
sunt un credincios ortodox, ca să fim foarte
clari, era nevoie de acest răspuns.
Întrebare:
Este
bine să
trecem pe stil vechi din ortodoxia pe stil nou? Ne
mântuim
și
în
stil nou?
Pr. Sava:
Noi,
la Sfântul
Munte, ne conducem după vechiul calendar, calendar
pe stil vechi. Noul calendar are Harul Lui Dumnezeu. Și
noi avem comuniune cu cei de pe noul calendar. Spun aceasta
ca să
clarificăm, ca să
nu înțelegem
greșit.
În
mod corect ar fi trebuit ca noul calendar să
se schimbe, să
fi revenit cu toții
în
situația de dinainte de 1924. Dar, datorită faptului că
diferența de 13 zile nu este o temă dogmatică,
pentru că
nu a schimbat Pascalia, sau (adică) data de stabilire a
Paștelui,
a Învierii
Domnului (a rămas așa, n.n.). Deci, ar fi trebuit ca la un moment dat să
ne reîntoarcem
la vechiul calendar ca să nu existe
această diferență între noi. Și
ar fi trebuit ca și
oamenii care urmează vechiul calendar,
să
fi devenit una, să
se fi unit pentru că, practic, în
dogme, nu avem diferențe. Acest lucru
este ceea ce ar fi trebuit să facă Sinodul. Și
cu toate acestea a făcut cu totul și
cu totul dimpotrivă.
Întrebare:
Mai
mergem la slujbă
unde slujesc preoții
care susțin
Sinodul?
Pr. Sava:
Noi
vă
vom spune ce am spus și înainte de Sinod.
Și, în
realitate,
am trecut la fapte. Înainte de Sinod am spus următoarele: vom
aștepta
să
aibă
loc Sinodul. Studiasem,
desigur, textele, cunoșteam ce urma să
aibă
loc. După
ce a avut loc Sinodul,
am luat și
hotărârile.
Am urmat un plan în trei etape. Mai
întâi am
așteptat aceste
texte ale Sinodului,
să
vedem ce au votat. În
al doilea rând,
să-i
lăsăm
întâi
pe episcopi să
vorbească.
Nu puteam să
ieșim
noi înaintea
episcopilor. Am lăsat
deci episcopi, teologi, preoți, să
vorbească. Am scos și
noi un studiu al nostru ca să se realizeze o
analiză
a ceea ce s-a întâmplat
la Sinod. În
al treilea rând, am declarat la autoritatea noastră
eclesiastică
că
dacă
va fi acceptat acest Sinod eretic,
noi nu o să-l
urmăm. În Sfântul Munte, din
nefericire cele mai multe mănăstiri,
potrivit studiului pe care l-a făcut starețul
sfintei Mănăstiri
Stavronikita, găsesc
acest Sinod foarte corect. Precum și
mănăstirea
mea a declarat că
este de acord cu Sinodul
și
îl
găsește
ortodox. (în fapt este doar declarativ, probabil de frică, fiind forțați; în
altă parte părintele Sava argumentează că nimeni dintre cei care susțin sinodul
nu discută problemele teologice, hotărârile, pentru că își dau seama că sunt
greșite și nu au cum să le susțină, n.n.) Atunci am declarat că
noi oprim pomenirea patriarhului la slujbă și nu îl
urmăm. De aceea și dumneavoastră
veți
aștepta
ca Sinodul
Bisericii Române
să
ia o hotărâre: îl acceptă
sau nu-l acceptă.
Acest lucru de ce? Pentru că astfel, nu vor avea pentru ce să
vă acuze.
Pentru că
dacă
ați
fi întrerupt
pomenirea înainte
de hotărârea
lor,
ar spune că
ați
fost nesupuși,
neascultători,
că o luați
înaintea
episcopilor, că
nu-i respectați.
În
timp ce,
după
hotărârea
Sinodului
din România,
nu vor putea să
vă
spună
nimic (pot să spună orice, dar nu este justificat în fața lui Hristos și deci,
fără tărie, n.n.). Acesta este motivul pentru care
ei nu vor să informeze poporul. Pentru că
dacă
poporul va afla ce s-a întâmplat,
atunci se vor răscula și
nu v-a fi de acord cu Sinodul. Aceștia
cunosc că
poporul are puterea și că
vrem să
luăm
putere de la popor. Pe noi ne trimit să facem ascultare și,
firește,
vom face ascultare numai când ne vor da învățătura
ortodoxă.
Întrebare:
Mai
coboară Harul Duhului Sfânt
la sfintele slujbe în condițiile
semnării
noilor idei, norme, reguli la Sinodul din
Creta? Ce facem noi, simpli creștini
în
această
situație?
Pr. Sava:
Istoria
Bisericii ne dă
răspunsul.
Trebuie să
fim foarte atenți
în
aceste probleme pentru că sunt profund
teologice. Este de mari dimensiuni această problemă.
Deci,
să
spun pe
scurt și
simplu, ca să
fie pe înțelesul
tuturor. Cunoaștem
că
pentru ca să
nu existe har
la un episcop sau un preot, trebuie să existe
caterisire. La papistași
există o teorie eretică: căderea automată
din har. Aceasta înseamnă
că
imediat cum cineva a săvârșit
un fapt eretic își
pierde și
harul.
La noi, la ortodocși, nu este valabil acest lucru. Se poate ca cei
care au semnat acele puncte ale Sinodului, dacă
nu se căiesc,
să
se situeze în
afara Bisericii
și
să-i
judece Dumnezeu pentru aceasta. Dar aceasta
trebuie să
o facă un sinod. Canonul al
XV-lea al Sfântului Fotie ne
spune exact ce trebuie să facem. Trebuie
să oprim pomenirea episcopului înainte
de pronunțarea
sinodului.
De ce menționează
acest lucru? Pentru că noi nu suntem
sinod, trebuie să
aibă
loc un
sinod care să-i
caterisească.
Obligația
pe care o avem noi este să nu avem comuniune
cu cei care au o concepție eretică.
Pentru că
așa
cum a spus Sfântul
Grigorie Palama, Biserica
Lui Hristos este a acelora care urmează Adevărul.
Nu
putem spune că
nu avem Sfinte Taine, dar acestea lucrează în două
feluri: pe cei vrednici îi
luminează și pe cei
nevrednici îi
întunecă.
Dar e bine să
nu intrăm
în
această
procedură,
să
vedem dacă
funcționează Sfintele Taine.
Noi cunoaștem
că înainte să
fie condamnați
de un sinod, cu cei care predică
eretic nu trebuie să avem nicio comuniune, și iată
că
avem și
un Sinod care consolidează erezia, și
să
mergem în
bisericile
care nu au nicio legătură
cu ereziile. Deci, să-i
sprijinim pe preoții
care nu-i pomenesc pe episcopii eretici la rugăciune.
În
acest punct au greșit susținătorii
calendarului pe rit vechi. Ei afirmă
că, calendarul
pe stil nou nu are sfinte taine. Se poate ca noul calendar să
aibă
lacune, să
aibă
greșeli. Vă explic cât mai simplu și
cu exemple ca să
fie pe înțelesul
tuturor. Am spus că noul calendar este condamnat de către un
sinod. Dar nu a existat sinod care să caterisescă
pe cei care au făcut
schisma în Biserică și pe cei care îl
urmează. Toate funcționează
sinodal în
Biserică și astfel cum există lege în
stat, de
pildă, se spune că omuciderea este o crimă, iar dacă cineva face o
crimă,
este criminal. Dar nu îl trimit dintr-o dată
la închisoare.
Trebuie să
fie judecat, să
fie condamnat și
apoi să
meargă în închisoare.
Cum să
meargă
direct la închisoare
fără
să
urmeze aceste etape? Legile nu lucrează singure.
Trebuie să
fie aplicate de către
un sinod.
Noi
nu ne vom ocupa cu ce au și cu ce nu au aceștia.
Se va ocupa sinodul de aceste probleme. Noi cunoaștem
că
nu trebuie să
avem împărtășire
cu ei, pentru că sunt eretici și trebuie să stăm
la distanță
de ei și
să
nu-i pomenim în
rugăciuni.
Să
facem rugăciuni
pentru ca Hristos să
dea soluția care trebuie. Pentru că
nu trebuie să
uităm
că
există
apoi situația
(posibilitatea, n.n.) să cădem
în
necredință.
Capul Bisericii
și
cel care îndrumă
este Hristos, nu noi. Chiar și sfinții
care au luptat pentru aceste probleme și-au dus lupta
lor, dar Dumnezeu a dat soluția. Prin urmare,
noi o să
facem ceea ce trebuie: nu vom avea împărtășire
cu ei, ne vom păstra
intactă
credința
noastră,
vom avea împărtășire
cu cei care nu sprijină Sinodul
și
să
fiți
siguri că
Dumnezeu va da soluția.
Organizator:
Vă
rog să-mi
dați
voie să
pun și
eu o întrebare
în
legătură
cu tema aceasta
pentru că
cei care știu
despre conferințe
au pus foarte, foarte multe întrebări
exact pe această
temă,
a lucrării
Harului
în
Biserică în ciuda acestei
erezii. Întrebarea
este… părinte, eu
vă
transmit doar o întrebare
auzită de
la alții:
dacă Harul continuă
să
lucreze în
Biserică
la cei care s-au
contaminat de această erezie, se
pot mântui
cei care rămân
în
comuniune cu episcopul eretic, adică cei care merg încă la bisericile unde se pomenesc ierarhii eretici? Pentru că
oamenii vor să știe dacă
mai merg la biserică, acolo unde se pomenește episcopul, sau merg numai la
cei care nu-l mai pomenesc? Cei care rămân
în
comuniune cu cei care sunt eretici se pot mântui
înainte
de pronunțarea
unui sinod care să-i
caterisescă
pe eretici?
Pr. Sava:
Din
câte
exemple avem în
tradiția
noastră
bisericească,
pentru că
noi am spus că
vorbim numai în
duhul Sfinților Părinți și potrivit tradiției
Bisericii
noastre, în
istoria Bisericii
avem sute de exemple care
s-au îndepărtat,
nu au mai avut comuniune cu ereticii, înainte să
fie condamnați.
De ce? Pentru că
erezia ne desparte de Dumnezeu. Erezia este de la diavol. Putem
noi să
fim și
cu Hristos și
cu diavolul? Nu
se poate. De aceea și sfinții
când
observau că
cineva este eretic sau că predică
eretic încercau
să-l
sfătuiască
că
e pe un drum greșit
și,
după
unul sau două
sfaturi, potrivit apostolului Pavel, se opreau, nu mai aveau nimic de împărtășit
cu ei, pentru următoarele
motive. Mai
întâi,
să
nu aibă
comuniune cu diavolul. În
al doilea rând,
să
poată
ceilalți
să înțeleagă
că
se află
pe un drum greșit, pentru
că
dacă
avem contact cu ei vor spune: suntem în bune relații,
suntem pe o cale bună. Așa
cum face și
patriarhul
de la Constantinopol. În loc să
le spună
ereticilor, plecati
de aici cât
mai departe, în
schimb îi
condamnă
la o erezie veșnică.
Și
un al treilea punct foarte important, să
nu se răspândească
erezia la restul creștinilor. Erezia este ca o tumoare
canceroasă
asupra creștinilor,
de aceea trebuie să o înlăturăm
din corpul Bisericii, ca să nu îmbolnăvească și restul
trupului. De aceea și întrerupem
comuniunea ca să
nu existe pericolul îmbolnăvirii.
Întrebare:
Deci, oamenii
întreabă
următorul
lucru: mai mergem la preoții care pomenesc
în
continuare pe episcopii care au semnat, da sau nu? Scurt, scurt…
Pr. Efrem:
A spus-o clar, a spus că nu! Decât
dacă
vrei să
te îmbolnăvești.
Din public:
La
noi toți
pomenesc, toți
preoții
pomenesc! Unde să
se ducă
oamenii?
Pr.Sava:
Există și preoți
care nu pomenesc.
Pr. Efrem:
Aduceți-l
înapoi
pe părintele
Elefterie. Acum,
pentru că a venit vorba, vreau să
vă
spun ceva despre el. A fost cândva stareț în Mănăstirea
Secu. Pentru că
a fost atât
de bun încât
nu mai punea mâna
și
pe nuielușă
să-și
învețe
copiii, iar copiii s-au obrăznicit,
așa
cum stiți
fiecare, pentru că
sunteți
părinți,
s-a retras din stăreție
și
a venit aici, la Roman. Îl aveți
aici de,
cred că, în jur de 30 de
ani. După
cum a spus și
părintele
Sava, nu este valabilă caterisirea lui; oprirea lui, de
fapt, că
nu-i caterisit. Deci, nu este valabilă
oprirea părintelui
de la slujire.
Părintele
poate să
slujească,
deci,
să-și
facă
treaba
pentru care a fost hirotonit. Numai că nu are unde. Nu
știm
dacă
vrea sau nu, întrebați-l.
Din public:
Părintele
a spus așa:
până la sinodul care se
va face, al nostru, cel din România,
se va supune lor, va face ascultare.
Pr. Sava:
Noi desigur
că
mergem cu Hristos; de aceea facem ceea ce facem. Îi
veți
sprijini pe preoții
care nu pomenesc. Noi am spus să facem o
iconomie pe tema pomenirii, ca (până când, n.n.) să
fie informat poporul. De aceea am spus să așteptăm
sinodul, și din Romania, respectiv din Grecia,
ca să
avem timp să
informăm
poporul. Aceeași
informare pe care a avut-o poporul român, de ea s-a
bucurat și
poporul grec. Oriunde ne-am dus în Grecia, ne-au
chemat în
multe locuri, am întâmpinat
piedici. Nu vor episcopii să se afle hotărârile
de la Sinod. De aceea sunteți înștiințați
dumneavoastră,
să
nu urmăm Sinodul.
Noi suntem primii care am întrerupt această
comunicare (pomenire), dar vom aștepta decizia
definitivă
ca să
fie pregătit
și
restul poporului credincios, să fie informat,
de aceea o facem, numai
pentru acest motiv o facem.
Nu-i
va lăsa
Dumnezeu pe acești
oameni care vor să
fie informați,
cum sunteți
dumneavoastră.
N-o să-i
lase așa.
Avem un Dumnezeu viu. De aceea este nevoie să
ne aflăm
continuu în
rugăciune,
să
nu uităm
acest lucru. Știm
ce vom face, nu vom avea comuniune cu ecumeniștii,
dar este nevoie de rugăciune, este nevoie să
avem iubire față
de Hristos și
față
de semenii noștri.
Pe ecumeniști
nu trebuie să-i
înfruntăm
ca fiind dușmanii
noștri,
ci ca pe niște
frați
care sunt pe un drum greșit, adică
care s-au rătăcit. Aceasta
vrea Hristos. Și
pe noi ne hărțuiesc, pentru
că
această
luptă începe acum și
vom avea drum (lung) de străbătut
în
fața
noastră.
Cei care vor să
rămână
credincioși
credinței
ortodoxe trebuie să fie pregătiți
să
primească
agresiuni. Ne vor spune lucruri urâte, ne vor acuza
ca suntem schismatici, eretici, că suntem înșelați,
rătăciți…
De aceea va trebui să fim înarmați
cu rugăciunea și să
avem comuniune între
noi, să
ne sprijinim unul pe altul. Sunt foarte clare lucrurile, nu vom urma drumurile
ereziei.
Pr. Efrem:
Vreau
să
completez și
eu ceva pe lângă
ce a spus părintele
Sava. Să
nu creadă
cineva că
poate să aibă dragoste față de aproapele și să ne comportăm
cu ecumeniștii
fără
dragoste. Mai
întâi
pentru aceștia
ne vom ruga, pentru că oricare dintre
noi ne-am dori ca episcopii noștri să
se întoarcă și să
fie lângă
noi în
mărturisirea
cuvântului
Adevărului.
Însă
noi să
nu facem,
cum spun și
Sfinții
Părinți, ca și câinele, să mergem și
să mușcăm
piatra ca și
câinele, fără
să
ne uitam la cel care a aruncat-o. Cel care aruncă
piatra este întotdeauna
dracul. Nu trebuie să ne oprim la aceasta.
Trebuie să
ne întoarcem
asupra celui care a aruncat-o și numai cu rugăciune și cu dragoste.
Pr. Sava:
Să
răspund
la întrebarea
doamnei: unde
o să
ne împărtășim?!
Am spus că
o să încercăm
să
găsim
preoți
care nu
pomenesc pe patriarh și pe episcopi. Mulți
vor spune că nu
există
din aceștia.
Se vor găsi.
Dar,
Sfântul
Atanasie cel Mare a scris despre creștini următoarele:
dacă
episcopii și
preoții,
ei înșiși ochii Bisericii, nu mai văd
bine, atunci este interesul nostru să nu mergem în
biserici, să
ne adunăm
singuri, în
casele noastre și
să
ne facem rugăciunile.
Aceasta
n-o spun eu! O spune Sfântul Atanasie cel Mare. De ce?
Pentru că
atunci exista priogoană în
Biserică.
Pe vremea statului comunist ce se întâmpla?
Dacă Biserica intră într-o perioadă
de persecuții
vor fi aceleași
probleme pe care le vom întâmpina.
În Germania, un cunoscut al meu,
profesor grec la o școală
din
Germania, căsătorit, cu 5 copii și
nu are unde să
meargă
să
se împărtășească.
Copiii lui plâng
și
el plânge... Vă dați
seama? Îmi spune: Unde
să
mă
duc, părinte?
Nu pot să
mă
duc nicăieri
să
mă împărtășesc
pentru că
toți
în
Germania
sunt ecumeniști.
Acolo, în
bisericile din occident, sunt acceptați protestanții și ereticii la Sfânta Împărtășanie.
Dar vă
informez, Harul pe care îl are acest om, nu îl au oameni care
se împărtășesc
în
fiecare zi! Este important să ne împărtășim
pentru că
fără împărtășire
nu ne mântuim.
Dar mai important este să-l mărturisim
pe Hristos.
Și dacă
nu ne împărtășim, din
pricina mărturisirii
noastre, în
afară
de faptul că
Dumnezeu va găsi
un mod ca noi să
ne împărtășim,
ne va socoti Dumnezeu ca mărturisire,
pentru că
important este să arătăm
iubirea noastră
către
Hristos. Întemnițații
din închisori
pentru iubirea Lui Hristos, nu se
împărtășau,
dar ei au devenit sfinți. Acolo o să
ajungem noi. Noi ne vom urma credința, oricâte
probleme vor apărea
în
calea noastră și Hristos care ține sub
supraveghere Biserica,
va găsi
o solutie pentru noi. Poate va trebui să parcurgem mulți
kilometri până
să
găsim
preoți
la care să
ne spovedim. Este una dintre dificultățile pe care le
vom întâmpina,
dar dacă
noi rămânem
fideli hotărârii
noastre, Harul Lui Dumnezeu va fi bogat asupra
noastră. Această
mărturisire
pe care o s-o facem o să ne purifice, o să
ne curețe.
Mărturisirea
curată
de păcat,
să
nu uităm
acest lucru.
Din public:
Dacă Harul lucrează
la preoții
ecumeniști,
oamenii vor să știe dacă
pot să
meargă
la biserică
la ei. Dacă
lucrează
Harul până
la caterisire, normal că oamenii vor să
meargă
la biserică.
Se feresc
de boala lor, dar vine Crăciunul, unde se
duc oamenii aceștia?
La care biserică?
În
Atos? În
Grecia, unde să
se ducă?
Deci,
problema este că
oamenii trebuie să
meargă
la biserică și să informeze
preotul continuu. Altfel
oamenii n-or să
mai meargă
la biserică,
iar aceasta este cea mai
mare greșală.
Dacă
Harul lucrează în biserică
până
la caterisire, cum să spună oamenilor
să
nu meargă în biserică?
Aceasta
este problema oamenilor.
Pr. Sava:
Harul
lui Dumnezeu nu este magie! Dacă
se găsește
vreun om într-un
loc unde nu este o biserică ortodoxă și sunt numai
protestanți,
o să
se ducă
acolo?
Din public:
Nu,
dar nu este cazul acesta în
țară!
Pr. Sava:
Problema
nu este dacă
să
mergi,
sau nu la biserică, acum
suntem într-o
perioadă
când
există
erezie în
jurul nostru. Nu putem merge la biserică din moment ce
ei sunt de acord cu hotărârile
Sinodului. Există
o infecție
cu erezia lor. Dacă ne împărtășim și suntem în comuniune cu
cei care accepta Sinodul,
ne îmbolnăvim,
ne infectăm
și
noi. Aceasta trebuie să înțelegeți.
De aceea și
trebuie să întrerupem
pomenirea la rugăciune.
Din public:
Dar
sunt preoți
care nu sunt de acord cu Creta, dar le e frică
să
oprească
pomenirea. La aceia trebuie să mergem la slujbă.
Pr. Sava:
Să
nu se teamă,
trebuie să întrerupă
pomenirea, să
le spuneți
că
cei fricoși
nu se mântuiesc.
Din public:
Da,
dar dacă
ei nu vor, ce facem?
Pr. Sava:
Dacă
nu vor,
se vor aduna laolaltă cu ereziile. Noi nu încercăm
să
convingem pe cineva. Ne-ați chemat aici ca
să
vă
spunem ce s-a întâmplat
la Sinod și
vă
spunem ce trebuie să facem cu toții.
Trebuie să
fim atenți
pentru că
foarte ușor
putem cădea
în
extreme. Nu trebuie să ajungem nici într-un
capăt,
nici în
celălalt.
Sfinții
Părinți
ce spun? Înainte
să
aibă
loc un sinod, care
să-i
caterisească pe eretici, trebuie să întrerupem orice
comuniune cu ei. Aceasta spun. Noi nu
putem spune ceva diferit de acest lucru. Se vor crea probleme. Ajutați-i pe preoții
care se opun Sinodului să prindă
puteri și
să
nu-i
mai pomenească pe ierarhii care au semnat, sprijiniți-i!
Din public:
De
aceea trebuie să
mergem la acei preoți, la Slujbele lor.
Pr. Sava:
La
acești
preoți,
acum, să
mergeți.
Să
mergeți
la astfel de preoți
și
nu la ecumeniști.
Dar și
acești
preoți
vor trebui să
ia o hotărâre
ce să
facă.
De ei depinde.
Organizator:
Aș
vrea să vă întreb câți
dintre preoții
pe care i-am frecventat după Sinod,
câți
dintre preoții
la care am mers după Sinod
și-au
schimbat hotărârea?
Eu cred că
foarte mulți
deja s-au statornicit în apărarea
Sinodului.
Ați
văzut
aici o pleiadă de preoți care a plecat...
Din public:
Dar
să
vă
spun ce se întâmplă
la Mânăstirea Petru Vodă. Preoții
de acolo nu sunt de acord cu Creta, dar îl pomenesc pe
mitropolit de
frică,
dar încet,
încet,
mergând
acolo și
vorbind unul cu altul, unii și-au mai revenit
și
acum au dat un comunicat în care sunt împotriva
ecumenismului, a
CMB-ului, dar,
în
același
timp, vor să
fie pomenit în
continuare IPS Teofan. Deci, ceva, ceva, au
mișcat.
Adică,
nu cred că
Duhul Sfânt
nu mai vine la Petru Vodă numai pentru
faptul că
e pomenit Teofan, deși ei sunt împotriva
Sinodului din Creta.
Organizator:
Da,
dar și
comunicatul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei
spunea că
se pune în
discuție
dacă
mai mergem,
sau nu la Creta...,
la Consiliul Mondial al Bisericilor..., dar aceasta
nu înseamnă
că
s-a schimbat ceva.
Pr. Sava:
Hristos
vrea de la noi fapte! Spune: „Mărturisiți
în
fața
oamenilor”. Este foarte important acest lucru. Și
eu aș
fi putut să
spun că
nu sunt de acord cu Papa, dar să fac slujba, să
slujesc cu el. Importanță, nu are ceea ce
credem noi. Importanță, are ceea ce au
făcut
sfinții.
Sfinții
nu au avut comuniune cu ereticii. Ceea ce îi interesau
erau ideile eretice și nu aveau nici o comuniune cu
acestea. Nu spuneau: Eu gândesc
corect și
alții
sunt greșiți
pentru că
cineva nu i-a caterisit. E foarte clar, comuniune cu aceștia
nu trebuie să
avem și
cine îi
pomenește,
chiar dacă
el are o gândire
sănătoasă,
în
esență
este de acord cu ei. Sfântul Teodor Studitul, într-o
scrisoare pe care a scris-o pentru stareț, i-a spus următoarele:
„De
ce nu te înlătură
din mânăstire!?”
Atunci pe toți care mărturiseau
credința
îi
exilau. „Tu spui că mărturisești
ortodox, dar, în
esență,
ai comuniune cu ei. De aceea ești trădător
și
de aceea Hristos nu v-a fi de acord cu tine, nu te va primi.” Vedeți
câtă
exactitate aveau în
gândire
sfinții?
Nu putem să
spunem că
mergem și
cu Hristos și
cu diavolul.
Întrebare:
Omul
doar în
clădirea
bisericii face parte din Trupul lui Hristos sau
și
la servici, acasă, la piață, sau în
pustie? În
ce situații
omul nu mai face parte din Biserică,
Trupul lui Hristos?
Pr. Sava:
Foarte frumoasă întrebare.
Precum am spus în
cuvântare,
în
Biserica
lui Hristos sunt toți cei care merg cu Adevărul. De
aceea nu se vor mântui
toți
cei care s-au botezat, pentru că este nevoie și
de o credință
dreaptă,
corectă,
și
o viață
corectă.
Acestea două
se află în legătură.
Arată-mi
credința
ta după
faptele tale. Așadar,
cei care sunt în
clădirea
Bisericii,
pot să
se afle în afara Bisericii lui Hristos. De aceea și
nouă
va trebui să
ne pese să
avem unitate adevărată
cu Hristos. Ce înseamnă
aceasta?
Să
avem o unire organică cu Hristos, să
simțim
prezența
lui
Hristos, să
avem contact, legătură în rugăciunile
noastre cu El. Și
să încercăm Să-L
iubim cu toată
ființa
noastră,
cu toată
puterea noastră.
Și,
deasemenea, pe semenul nostru.
De aceea este nevoie și de luptă
pentru credință.
Dar nu trebuie să
ne aflăm
în
afara luptei noastre. Fără
lupta noastră
personală
nu putem să
ducem la bun sfârșit
lupta pentru credință.
Întrebare:
Cum
să
facem noi, mirenii, să ne împotrivim
acestui Sinod
fără
să
fim considerați
schismatici?
Pr. Sava:
O
să
ne numească
schismatici. Ne
vor spune și
rătăciți, și în
afara Bisericii, și că
dezbinăm
Biserica.
Acestea ni le vor spune, nu se poate să
nu ni le spună. Noi,
ca să
rămânem
în
Biserică și să
nu fim schismatici, va trebui să
procedăm
la întreruperea
pomenirii și
să
rămânem
până în acel punct. Să
nu trecem la alte sinoade, sau biserici,
deoarece și
noi, ca și
aghioriți,
facem acest lucru. Noi
ne supunem Patriarhiei Constantinopolului. În
această
clipă
Patriarhul este eretic. Aceasta nu înseamnă
că
noi o să
plecăm
de acolo de unde suntem. Noi o să pretindem ca el
să
plece, pentru că este eretic. Și acest sens,
această
importanță
o are întreruperea
pomenirii.
Acest
lucru trebuie să-l
înțelegem
și
să-l
spunem și
la alții.
Când
nu-l pomenim pe episcop, nu îl primim, nu
suntem de acod cu el. Îl scoatem în
afara Bisericii.
Pentru că
nu este ortodox. Ceea ce spun episcopii este cu totul greșit,
că
cine nu-l pomenește
este în
afara Bisericii.
De aceea și
al 15-lea
canon spune că, cine
nu pomenește
pe episcop din motive de credință
acesta trebuie să
aibă
cinste de mărturisitor,
pentru că
el oprește
pomenirea unui pseudo-episcop. Deci, al 15-lea
canon spune că
nu se permite oprirea pomenirii numai când episcopul este dovedit
eretic și
vă
vom citi acest canon.
Canonul
15: Cele rânduite
pentru prezbiteri, episcopi și mitropoliți
cu mult mai vârtos
pentru patriarhi se potrivesc. Drept aceea, dacă
vreun presbiter, sau episcop, sau mitropolit ar îndrăzni
a se depărta
de împărtășirea
cea către
patriarhul
său
și
n-ar pomeni numele lui precum este hotărât
și
rânduit
întru
dumnezeiasca mistagogie, ci mai înainte de
sinodiceasca înfățișare
și
de îndeplinita
lui osândire,
ar face schismă,
aceasta a hotărât
sfântul
sinod,
cu totul a fi străin
de toată ierarhia, adica preoția,
dacă
numai se va vădi
că
a nelegiuit acest lucru și mai ales s-au
pecetluit și
s-au hotărât
acestea pentru cei ce cu pricinuire deoarecare vinovăție
se depărtează
de ai lor întâișezători
și
fac schismă și rup unirea Bisericii.
Căci
cei se se despart pe sine de împărtășirea
cea către
întâiul-șezător
al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele
sinoade,
sau de Sfinții
Părinți,
de acela, adică,
care eresul public îl propovăduia
și
cu capul descoperit îl învăța,
unii ca aceștia
nu numai că
canoniceștii
certări
nu sunt supuși,
îngrădindu-se
pe sine și
despre împărtășirea
numitului episcop, mai înainte de sinodiceasca cercetare,
ci și
de cinstea cea cuvenită celor drepți
slăvitori
se vor învrednici.
Că
nu au osândit
episcopi, ci minciuno-episcopi și minciuno-învățători și
nu cu schismă
au rupt unirea Bisericii,
ci s-au silit a izbăvi Biserica
de schisme și
de împărțiri.
Pr. Sava:
Există și alte canoane în
Biserică
care sprijină
acest canon. Nu este numai acest canon, este și
canonul 31 apostolic și altele care nu le menționăm
acum. De aceea sunt
foarte clare lucrurile. Aceste canoane le
este teamă
episcopilor ca să
le menționeze. Pentru că sunt potrivnice lor.
Întrebare:
A
accepta denumirea istorică a unor
confesiuni creștine
înseamnă
a o recunoaște
drept “biserică”?
Pr. Sava:
Da;
este răspunsul
la această întrebare. Pentru
că în Crez, în
Simbolul Credinței,
mărturisim
o
Biserică,
unică. Termenul de
biserică, este
important. Biserica lui Hristos este una, botezul este unul. Acest Sinod v-am explicat pentru care motiv este
considerat eretic. Această întrebare ne dă
ocazia să
vă
explicăm
ce vrea să
reușească Sinodul.
Episcopii și,
îndeosebi,
Patriarhul Constantinopolului, în urmă
cu zece decenii, au recunoscut că
protestanții
au Har. Pentru
ei aceasta înseamna
că
ei, protestanții, reprezintă
tot biserica lui Dumnezeu, lui Hristos. Acum ei vin cu cuvintele lor să
fortifice Sinodul,
să-l
consolideze.(vin să fortifice și să oficializeze erezia, n.n.) Adică,
ceea ce au spus,
să și oficializeze. De aceea ar fi trebuit să
aibă
loc întreruperea
pomenirii cu ani în
urmă,
ca să
fie întreruptă
erezia, de la început.
Acum erezia a
înaintat
și
a infectat toată Biserica, episcopii,
preoții,
călugării,
Sfântul
Munte.
În Sfântul
Munte în
urmă
cu 8 ani erau… foarte diferite lucrurile atunci. A înaintat
această
infecție.
De asta ar fi trebuit să aibă
loc această întrerupere a
pomenirii la începutul
eresului. Întrucât
acum se urmărește
să
aibă
loc unirea Bisericii cu ereticii. Au făcut
acest Sinod
să
oficializeze ereziile lor, cu sinod de acum încolo.
De aceea se aflau acolo papistașii, să
controleze, să
supravegheze,
dacă
au făcut
exact cum s-au înțeles,
cum le-au spus. Deoarece, după acest Sinod,
vor încerca
să
unească
toate religiile. Acest lucru îl spunem la
fiecare cuvântare
pentru lume.
Am
spus că
noua ordine mondială a lucrurilor se mișcă
pe trei axe: vor să realizeze o economie mondială,
o guvernare mondială și
o religie mondială.
Dar,
ca să
reușească
să
realizeze o religie mondială, universală și să-l
aducă
pe conducătorul
lor, pe Antihrist, vor trebui să dărâme
credința
ortodoxă.
Pentru că aceasta este ceea ce îi deranjează, Ortodoxia,
Adevărul. Dacă
o să
iasă
din joc Ortodoxia
atunci o să-și
facă
ușor
treaba lor. Deci,
care a fost cel mai ușor mod ca să
dizolve Ortodoxia?
Să
o unească
cu ereziile și
să
pierdem Harul Lui Dumnezeu. Foarte simplu. Ca
să
poată,
după
aceea, după
ce se vor uni toți
creștinii,
să
unească și toate
religiile.
Ce
a făcut
Patriarhul în
urmă
cu 15 zile? S-au adunat toate religiile la Assisi, în
Italia, poate fi văzut acest lucru pe internet, și
toți, împreună,
au aprins candela tuturor religiilor. De ce? Pentru că
acum drumul a fost așezat, deschis. Noi trebuie să
ne opunem acestor planuri, să le recunoaștem,
ca să
putem să
ne opunem, să
ne răzvrătim.
De aceea trebuie să fiți
informați.
Acesta a fost scopul Sinodului din Creta. De aceea au
vrut să
se facă
votarea repede, pentru că au pus numai 10
episcopi cu dreptul să
voteze, pentru că
astfel a fost regulamentul și de aceea au
spus că
acceptăm,
acest cuvânt
apotehomaste în
limba greacă înseamnă recunoaștere. Nu este un
lucru simplu, ci un pur ecumenism. Folosesc șiretlicurile
diavolului. Un adevăr și
o minciună împreună
cu el. Pentru
că,
nu ați
studiat textele,
este foarte greu să le citești. Există și confuzie.
Dar acest lucru s-a observat, scapă
un adevăr
și
o minciună.
Dumneavoastră
vă
vor spune: Ortodoxia este singura Biserică,
dar
mai jos vor
spune că și
celelalte erezii sunt biserici. Și, desigur, la acest Sinod nu este deloc menționat cuvântul erezie,
nici măcar o dată! Și
cum să
zică,
să
spună
că
sunt eretici papistașii,
reprezentanții
papei, din
moment ce ei iau bani de la ei?
Întrebare:
Ce
ne recomandați,
să
mergem la biserică,
sau să
ne rugăm
acasă?
Pr. Sava:
Am
spus-o o dată și o s-o repetăm.
Dăm
un ultim termen și
Bisericii României și a Greciei.
Constrângeți-i
pe episcopii dumneavoastră să
nu accepte, să
nu recunoască Sinodul. Dați-le
încă
o șansă,
la Sinodul local care va avea loc, să
îl
respingă pe cel din Creta. Altfel, dacă
or să-l
ratifice, să
le spuneți: Noi nu vă
vom urma și
nu vom
merge în
bisericile în care se pomenesc episcopii care recunosc Sinodul
ca fiind ortodox. Pentru că
acesta ne schimbă
credința.
Acest lucru îl
vom face.
Întrebare:
Mai
marii lumii nu ne vor lăsa în
pace, nu ne vor îngădui
să
ne urmăm
cu adevărat
credința
noastră
ortodoxă.
Ce vom putea face în continuare?
Pr. Sava:
Cu
adevărat
credința
noastră
se angajează într-un mare război
și
războiul
se va intensifica, va fi și mai mare. De
aceea v-am spus că
trebuie să
fim foarte atenți
să
urmăm
pașii
Sfinților.
Să
nu facem greșeli
în
ceea ce privește
schisma. Va
trebui să
facem exact acest lucru: Vom întrerupe
comuniunea cu aceștia
care acceptă Sinodul și
care povățuiesc
potrivit învățăturilor
eretice. Atunci,
noi nu procedăm
la a face o schismă, ci
precum spune și canonul, păzim
Biserica
de schisme. În
esență Biserica nu se
dezbină,
nu se separă, pur și
simplu se rup din trupul ei ereticii. Noi rămânem
acolo unde suntem. Noi ne aflăm în
Biserică.
Episcopii, preoții,
călugării
și
laicii care cred diferit de credința ortodoxă,
ei ies în
afara Bisericii.
Pe noi ne interesează să
rămânem
în
interiorul, în
sânul
Bisericii,
oricare ar fi prețul.
De aceea va trebui să ne întărim
duhovnicește,
să
dobândim
cunoaștere
a ceea ce trebuie să facem, să
cunoaștem
dușmanii
și
ereziile, astfel încât
să
putem să
le înfruntăm.
Dar cu o premiză
de bază: Așa
cum încredințăm
viața
noastră
lui Hristos, așa
trebuie să
avem încredere
că
Biserica Lui n-o va părăsi
Dumnezeu. Am
spus că
ceea ce facem,
facem cu iubire și
pașnic.
Desigur vor exista mulți care să
încerce
să
le strice.
Să
facem și
o încheiere. Cu
adevărat
trecem printr-o perioadă grea care, din păcate,
nu va uni oamenii să audă
Adevărul.
În
timp ce toate religiile și toți
ereticii au dreptul la cuvânt, vor să
interzică
ortodocșilor
să
mărturisească
credința
lor. Și pentru aceasta ies și legi, așa cum s-a întâmplat în
Statele Unite, în urmă cu mulți ani, cine spune că deține adevărul, acesta va
fi condamnat. Noi mărturisim
că
vrem să
păstrăm
credința
noastră
ortodoxă,
că
nu vrem să
urmăm
dogme
noi. O să
respingem orice învățături
noi ne impun, fără
manifestări
fanatice, fără
să
lovim oamenii, dar este de datoria noastră și
este porunca lui Hristos să mărturisim
credința noastră. Să-i
imităm deci, pe Sfinții noștri
mărturisitori
și
martiri. Pe
aceștia
pe care îi
cinstim, astfel încât,
Dumnezeu să
ne învrednicească,
cu ajutorul Maicii Domnului, să ajungem la capătul
drumului nostru și
să
murim ortodocși.
Aceasta v-o doresc, dumneavoastră,
tuturor și
vă
cerem, umil, rugăciunile. Să vă rugați
împreună
cu noi deoarece și
noi ne vom ruga pentru dumneavoastră, pentru că
rugăciunea
are o mare putere. Dumnezeu să ne învrednicească
cu Raiul prin mijlocirea Sfinților și
cu rugăciunile
Sfinților
și
a Maicii Domnului. Amin.
Organizator:
Mulțumim
bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit
să
fim în
seara aceasta aici. Mulțumim
părintelui
Sava, părintelui
Efrem, părintelui
Nicodim, doamnei
traducător. Vă mulțumesc
și
dumneavoastră
pentru că
ați
participat la această întâlnire.
Conferința
se încheie
cu binecuvântare
și
rugăciune.
S-a anuntat pe feisbuc, ca azi, in Duminica Ortodoxiei, Pr Teodor Zisis a oprit pomenirea patriarhului cazut in erezie.
RăspundețiȘtergere