O jertfă asumată pentru Adevăr

Caterisirea preotului Ciprian Ioan Staicu nu este validă. Prin această nedreptate sfinţia sa a devenit prima victimă a unui sistem ierarhic dictatorial din România.

    Nu e un secret că părintele Ciprian Staicu a fost caterisit de un ierarh care propovăduieşte erezia ecumenistă. Nu e secret nici că părintele Ciprian a aplicat corect canonul 15 de la Sinodul din Constantinopol, din anul 861, prin care a oprit pomenirea ierarhului ecumenist. Nu e un secret nici că PS Andrei Moldovan, de Harghita şi Covasna, a afirmat public că susţine erezia ecumenistă şi oficializarea acesteia în România prin decizia Sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe Române din octombrie 2016. Nu e un secret nici că prin această decizie ierarhia BOR adoptă documentele controversate de la „Sinodul” din Kolimbari (insula Creta). Nu e un secret nici că părintele Ciprian a fost judecat cu uşile închise fără a avea dreptul să ia măcar un martor cu el. Nu e un secret nimic în lumea asta şi totuşi „legile junglei” se aplică atunci când vinovaţii nu pot aduce argumente şi se simt cu musca pe căciulă, mai ales că ei sunt cei care au în mână puterea de decizie.

    Aşa s-a întâmplat şi la Miercurea Ciuc, în 10 ianuarie 2017, când, preotul mărturisitor Ciprian Staicu a fost victima unui proces în care sentinţa se ştia cu mult înainte de a începe „judecata”. Cine au fost „judecătorii” şi cine au fost „acuzaţii”? Sunt lucruri care deja se ştiu, nici asta nu este un secret. Ceea ce se doreşte să rămână un secret sunt compromisurile făcute de delegaţia BOR în Creta prin care se recunoaşte, la nivel panortodox, în mod oficial, apartenenţa Bisericii Ortodoxe la platforma protestantă numită „Consiliul Mondial al Bisericilor”. Sinodul a fost un eşec teologic; nici asta nu este un secret. De ce nu s-a reuşit? Pentru că au existat ierarhi ca IPS Ierotheos Vlachos, IPS Serafim de Pireu, IPS Ieremia de Gordina, IPS Atanasie de Limasol şi alţii care au refuzat să semneze documentele controversate chiar în timpul acelui aşa-zia „Sinod”. Se ştie că 20% dintre ierarhii participanţi la „Sinodul” din Creta au refuzat să semneze, deşi asupra unora dintre ei s-au făcut presiuni pentru a-şi asuma acordul faţă de textele respective. Ce să mai spunem de faptul că delegaţia Serbiei nu a semnat în proporţie de 75% şi, împotriva voinţei majorităţii ierarhilor sârbi, patriarhul lor a semnat documentul ecumenist. Să înţelegem că prin „Sinodul” din Creta se încalcă principiul sobornicităţii? Trei Biserici Locale au respins acest Sinod şi altele urmează să se pronunţe. S-a scris şi s-a mai aflat despre aceste abuzuri şi erori teologice, iar cine e sincer şi doreşte să vadă adevărul îl acceptă fără a căuta pretexte. Din păcate PS Andrei Moldovan acceptă fenomenul eretic „Creta” cu multă uşurinţă. De ce? Iar pentru a ascunde adevărul îl elimină din opoziţie pe preotul Ciprian care, prin atitudinea sa, a atras atenţia asupra acestor nereguli. Acesta este motivul caterisirii, restul sunt pretexte.

    Prin faptele sale, părintele Ciprian, dă dovadă de un echilibru bine definit faţă de cele două extreme erezia şi schisma, împotriva cărora luptă mai departe fără a-l deranja că este defăimat, calomniat, nedreptăţit şi marginalizat. Aceasta reiese şi din documentul intitulat "Expresia constiintei noastre", fiind unul dintre semnatari.

Documentul poate fi văzut aici: http://prieteniisfantuluiefrem.ro/wp-content/uploads/2016/11/comunicat-16.11.2016.pdf

    Părintele Ciprian şi-a asumat această jertfă în mod conştient fără a cere cuiva să i se alăture sau a reproşa cuiva că nu-i împărtăşeşte opiniile. Din momentul în care a decis să aplice canonul 15 a ştiut că vor fi şi repercusiuni, ceea ce nu l-a speriat. Lovitura „caterisirii” a primit-o cu pace sufletească, în timp ce, „judecătorii” săi au rămas în tulburarea lor. Nici loviturile primite pe la spate din partea unor „confrati” nu l-au dărâmat. E dispus să-şi continue drumul pe care ş-i l-a ales ascultându-şi conştiinţa, fără remuşcări şi fără să judece pe nimeni. Asta spune multe căci, prin atitudinea părintelui Ciprian se vede împăcarea sa cu propria conştiinţă.

    Situaţia este asemănătoare cu perioada în care patriarhul de Constantinopol Nestorie se afla în erezie. Deşi acesta îi caterisea pe preoţii care i se opuneau, sancţiunile sale nu erau valide. Din acest motiv, Sfinţii Părinţi de la Sinodul III Ecumenic, au hotărât prin canonul al treilea ca preoţii caterisiţi de acest ierarh eretic să slujească fără a ţine seama de deciziile acestuia. Dacă conştiinţa părintelui Ciprian îi va spune să slujească în continuare, o poate face fără remuşcări, deoarece motivul caterisirii nu este canonic. Mai mult decât atât, prin această nedreptate, părintele Ciprian devine prima victimă a unui sistem dictatorial ce s-a închegat la nivelul ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române.

    Situaţia este cât se poate de clară, rămâne să vedem rezultatele, sau mai bine zis, consecinţele...

Ieromonah Eftimie Mitra

Sursa: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1628294714142853&id=100008870208449