VIDEO: Părintele Amfilohie Brânză despre sinodul din Creta. Schimbare de atitudine în privinţa luptei pentru neam şi ortodoxie.

Părintele Amfilohie Brânză – înţelepciune, trădare sau apostazie?

Motto: „Tăcerea este mormântul pe care îl săpăm neamului nostru” 

 (Arhimandrit Iustin Pârvu)

În ce priveşte sinodul din Creta, părintele Amfilohie joacă cartea Patriarhiei Ecumenice (si a Patriarhiei Române) prin care credincioşii, clericii, teologii, sunt îndemnaţi să nu vorbească despre documentele eretice semnate în Creta pe motivul că asta ar duce la dezbinare sau destrămări teritoriale ale ţării. Au fost şi naivi care au crezut astfel de poveşti diversioniste, dar şi alţii care au mers mai departe pe calea mărturisirii. Fiecare după cum i-a spus conştiinţa.

Ce spunea părintele Amfilohie când trăia părintele Iustin Pârvu:







Ce spune pr. Amfilohie, azi...
...la câţiva ani după plecarea dintre noi a părintelui Iustin Pârvu:

    Sloganul pro-Creta: „Să tăcem ca să nu ne dezbinăm” a fost creat de ecumenişti pentru a opri din mărturisire pe unii care s-au gândit să spună adevărul despre sinodul din Creta. Astfel s-au inventat teorii conspirative cu servicii secrete, interese străine ruseşti, schisme etc. Tot mai mulţi preoţi, cum e şi cazul părintelui Amfilohie de la Diaconeşti, aduc astfel de justificări pentru a-şi acoperi conştiinţa şi a ascunde adevăratul motiv pentru care au tăcut şi tac în continuare când vine vorba despre documentele semnate la sinodul din Creta.

    Dacă îţi este frică de urmări şi repercusiuni, e uşor să spui: „Să tăcem să nu iasă dezbinare” sau „Pe noi nu ne afectează”. Ne pare rău de schimbarea atitudinii părintelui Amfilohie, care s-a simţit tot mai mult după trecerea la cele veşnice a părintelui Iustin Pârvu. Asemenea lui şi monahul Filoteu Bălan, dar şi alţii. Mulţi aşa-zişi „ucenici” ai părintelui Iustin se foloseau de renumele marelui duhovnic pentru a-şi face popularitate, relaţii, imagine etc., dar când a venit momentul să mărturisească cu adevărat au găsit pretexte să tacă „de dragul unităţii”. Oare nu la astfel de atitudini se referea părintele Iustin când spunea: „În faţa inamicului mulţi se vor lepăda de cuvintele mele”? 

    Acum vedem limpede cu câtă durere, părintele Iustin spunea că „Tăcerea este mormântul pe care îl săpăm neamului nostru”. Această subminare a neamului care este făcută de cei ce caută pretexte să se eschiveze dând impresia că aduc soluţia „salvatoare” a acest neam pe care ei îl trădează prin sloganele lor menite să apere interesele globaliste. Este o minciună să susţinem că apărăm neamul, dar îndemnăm la renunţarea la luptă. Ce poate fi mai periculos decât această manipulare?

    Părintele Amfilohie foloseşte mereu expresia „Nu-i momentul divorţului!”. De unde a mai scoso? Ce poveşti cu schisme inventează părintele Amfilohie? Poate să ne dea un exemplu? Măcar un caz real? Cine a „divorţat” de Biserică din acest motiv? Faptul că ierarhii vor să scoată înafara Bisericii pe cei care se împotrivesc sinodului nu înseamnă că vor reuşi. Despre intenţia Patriarhiei Române de ai scoate din Biserică pe tradiţionalişti prin însuşi faptul că îi declară schismatici, părintele Amfilohie nu spune nimic. De ce? Pentru că ştie că ortodocşii tradiţionalişti nu vor să părăsească Biserica, chiar şi dacă ierarhii ecumenişti vor încerca să se scape de ei pentru a nu mai avea opoziţie. Tocmai asta încearcă părintele Amfilohie să facă. Să elimine orice opoziţie ortodoxă tradiţionalistă sub pretextul unei aşa-zise schisme care în realitate nu există.

    Părintele Amfilohie mai spune: „Pe ierarhi doar ierarhii îi pot judeca”. O altă diversiune, aparent canonică, prin care teologii şi clericii sunt îndemnaţi să nu „judece” pe cei care au semnat. Adică, cu alte cuvinte „Mai tăceţi voi că nu sunteţi ierarhi! Doar ierarhii au dreptul să-şi dea cu părerea!”. Se vede o clară intenţie de a-i „proteja” pe ierarhii semnatari ai documentelor eretice din Creta. Această „protecţie” favorizează aplicarea tacită în BOR a documentelor eretice din Creta. Cine şi de ce are acest interes? Amintim că în anul 2012 părintele avea o altă opinie. Atunci considera că frica ierarhilor BOR duce la pierderea noastră şi cauzează surminarea Bisericii. Când a fost sincer părintele Amfilohie? În 2012 sau în 2016?

Vedeti si: http://deinteres.org/news/parintele_amfilohie_branza_de_ce_tac_ierarhii/2014-09-19-172

    Contrar a ceea ce spune pr Amfilohie, Canonul 75 apostolic nu deosebeşte între mireni şi clerici, ca martori ai abaterilor episcopului, erezia fiind o chestiune de credinţă, nu administrativă sau morală. Acuzele de erezie, spun Sfinţii Apostoli, pot fi aduse episcopului care a încălcat credinţa chiar şi dacă martorii sunt laici: «La mărturia cea împotriva episcopului, eretic să nu se primească, dar nici credincios numai unul, că pe gura a doi sau a trei martori va sta tot graiul.»

    Amintim în acest context cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur care spune: “Trebuie a asculta de învăţători şi de preoţi, şi a nu-i judeca, chiar de ar avea o viaţă urâtă; dacă însă credinţa le e greşită, atunci nu trebuie doar să nu-i ascultăm, ci şi să fugim de ei, şi să-i judecăm. Căci Dumnezeu prin toţi lucrează pentru mântuirea poporului, iar producerea jertfei aceeaşi este, fie că are viaţă curată sau necurată”[1]

    Părintele Iustin Pârvu, condamnă pe cei care privesc Biserica Ortodoxă ca pe un ONG, făcând din ea o simplă instituţie clericalistă, unde patriarhul este stăpân peste episcopi şi credincioşi. Astfel, vorbind despre sinodul din Creta, în anul 2013, spunea:

   „Acest sinod care se pregăteşte nu are scopuri şi intenţii bune. Dacă ar avea un scop bun ar ţine cont de celelalte Sinoade Ecumenice statornicite de Sfinţii Părinţi şi care au rostit anateme împotriva celor ce nu le vor respecta. În numele cărui Sfânt şi al cărui duh, vin ei acum să schimbe ceva din dogmele Bisericii? Şi cine să schimbe? Nişte oameni erodaţi în nedreptate? Duhul Sfânt grăieşte prin gurile purtătorilor de Dumnezeu, nu ale purtătorilor de interese omeneşti. Cum au ei îndrăzneala să modifice hotărârile Sfinţilor Părinţi?”[2]

    Deoarece ecumeniştii au ajuns să neglijeze învăţăturile care stau la temelia Bisericii, prezentând globalismul în plan religios ca pe o lucrare a unităţii creştine, părintele Iustin mai spunea:

   „Ecumenismul este un mare fals, ei vorbesc în numele unei iubiri în afara lui Hristos, care te exclude din Adevăr. Dacă ecumeniştii ar iubi cu adevărat lumea, nu ar dezmoşteni adevărul de valoarea şi bogăţia spirituală a tradiţiei Bisericii, a Sfinţilor Părinţi. Dezmoştenesc creştinismul de frumuseţea harică. De la ei s-a dus Dumnezeu, rămâne doar egoul lor. «Nu, noi nu avem nevoie de Tine, noi conducem lumea, noi le dăm pâinea, noi dăm fericirea pe acest pământ. Iisus trebuie să fie din nou arestat ca să nu deranjeze mersul nostru». Eliminarea lui Dumnezeu din lume şi din sufletul omului, pe orice cale – acesta este scopul ecumenismului, pe care l-a combătut şi Sfântul Iustin Popovici. Ecumenismul şi globalismul reprezintă avangarda vremurilor apocaliptice.”[3]

   În încheiere amintim că părintele Iustin, vorbind despre teama preoţilor de a mărturisi Adevărul despre sinodul din Creta, spunea că: "Preotii de azi care tac, se vor convinge ei inşişi de aceste pericole şi se vor îndrepta." 

Vezi şi: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/08/parintele-iustin-parvu-prevazut-ca-in.html

prof. Cristian Marc

---

[1] Omilia II, din Tâlcuiri la Epistola a doua catre Timotei, Tit, Filimon ale Sf. Apostol Pavel, SFANTUL IOAN GURA DE AUR, EDITURA NEMIRA 2005
[2] “Părintele Iustin Pârvu. Biserica şi noile erezii”, ed. „Fundaţia Justin Pârvu”, iunie 2016, pg. 55.

[3] idem, pg. 53.