Ecumenismul decretat oficial in Creta este aplicabil in toate tarile participante. Sansa reparării lucrurilor poate fi la nivelul Sinoadelor Locale ale fiecărei Biserici Ortodoxe Autocefale.

     Sinodul din Creta a stârnit reacţii în toate ţările ortodoxe. Tot mai mulţi clerici şi credincioşi din ţările ortodoxe iau atitudine împotriva deciziilor validate prin semnătură ale unor ierarhi participanţi. Părintele Eftimie atrage atenţia asupra intereselor ce stau în spatele acestui “sinod”, considerând totodată că şansa reparării lucrurilor poate fi la nivelul Sinoadelor Locale ale fiecărei Biserici Ortodoxe Autocefale.

A se vedea si marturia mitropolitului Hierotheos Vlachos despre ce a facut delegatia Romaniei in Creta:

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/08/ce-facut-delegatia-bisericii-romane-in.html

Schiţă de idei extrase din predica părintelui Eftimie Mitra despre “Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) şi rolul întrunirii ecumeniste din Creta sub forma unui sinod pan-ortodox”:

- A cam ajuns cuţitul la os.

- Cei care au conceput ecumenismul, au avut grijă să nu facă şi o definiţie a lui, tocmai pentru a lăsa loc confuziilor,  tocmai pentru a lăsa loc interpretărilor, tocmai pentru a-i putea însela si păcăli mai uşor pe oameni...

- Scopul ecumenismului este globalizarea religiilor... spre îndreptarea către o nouă religie a viitorului în care Hristos este scos din ecuaţie.

- Prima etapă este cea a unităţii crestinilor sub numele iubirii. O mare iubire care ni se ofera în plan religios este asemănătoare şi în acelaşi duh cu iubirea care ni se oferă în plan politic...

- Consiliul Mondial al Bisericilor este format din mai multe secte, care au între ele doctrine diferite, credinţe diferite, dar totuşi, în numele “iubirii si a pacii mondiale”, se întrunesc, stabilesc, iau decizii, iar Biserica Ortodoxă a intrat si ea in acest consiliu mondial ecumenist al bisericilor, incepand cu patriarhul Atenagoras de la Constantinopol. Aceasta a fost prima etapă a căderii unor ierarhi. Nu a Bisericii, că Biserica nu cade niciodată, ci doar a unor ierarhi din Biserică.

- Acest Consiliu mondial a început să vorbească ca si cum el ar fi “biserica adevarată”, ca si cum ortodoxia ar fi una dintre multele secte ale lumii acesteia. Învăţătura lui Hristos este luată ca pe o simplă filosofie şi nu ca o credinţă.

- Vrei sau nu, trebuie să te supui normelor internationale care sunt făcute de oameni patimaşi, dornici de putere şi de glorie, nu de oameni duhovnicesti si nu de sfinti.

- Credinţa[1] Bisericii Mondiale (a CMB) este o credinţă sincretistă, o credinta care nu exista, care este amestecul unor alte credinte. E o credinţă falsă, este o minciună.

- Acest Consiliu Mondial, vine cu diplomaţie şi se izbeşte de un zid. Acest zid este: “marii nostri duhovnici”, “Sfintii Parinţi”. Zidul acesta este Adevarul mărturisit de către Sfinţii Parinţi în Biserica Ortodoxă si pe care duhovnicii nostri ni-l scot la lumină. Acest zid este părintele Cleopa Ilie (de la Sihăstria), Iustin Pârvu (de la Petru Vodă), Arsenie Papacioc (de la Techirghiol), Daniil Sandu Tudor, sunt Sfintii din închisorile comuniste, sunt oamenii care l-au pus pe Dumnezeu mai presus decât orice.

- Începutul implicării Bisericii Ortodoxe în mişcarea ecumenică a avut loc odată cu ridicarea anatemelor de către Atenagoras, patriarhul de la Constantinopol.

- S-a creat un laxism si apropiere către erezie, către schisma[2]. S-a facut o dragoste falsă cu păcatul, o dragoste care nu-i de la Dumnezu, o dragoste cu erezia si cu cei ce s-au rupt de Biserică, fără să-i atragă, pe ei, înapoi la dreapta credinţă, fără să-i atragă pe ei la Hristos, ci cedând cedare după cedare, pe etape stabilite şi programate din timp.

- O a doua etapă este organizarea unui sinod pan-ortodox care să schimbe canoanele Bisericii, care să le modifice. Această etapă este etapa lui Bartolomeu de la Constantinopol, un patriarh eretic care indrăzneste să schimbe învăţătura Bisericii pentru că aşa consideră el de cuviinţă sau poate că, pentru că aşa i s-a impus.

- Patriarhul propune că dacă unii ierarhi încalcă legile Bisericii, trebuie sa schimbăm canoanele pentru ca sa fie ei în legalitate .

- Patriarhul aduce jigniri Sfinţilor Parinţi când spune că trebuie să aducă modificări prin care sa inunde canoanele cu dragoste. E ca şi cum ai spune că Sfinţii Parinţi nu au avut dragoste, ca si cum ai spune că Sfinţii Parinţi au fost înşelaţi şi venim noi mai deştepţi să schimbăm ceea ce ei au învăţat.

- Argumentul adus de ecumenişti în numele dragostei este un argument fals asemenea politicienilor care spun ca vor pace în ţară, dar ei atacă alte ţări.

- Când vorbim de unire trebuie sa ne gândim că trebuie să fim în acelaşi duh cu cei cu care ne unim, să fim în aceeaşi credinţă, în aceeaşi mărturisire pe care au avut-o Sfinţii Apostoli.

- Biserica este mai mult decât o instituţie divino-umană. Biserica este învăţătura de credinţă a lui Hristos.

- Daca ai schimbat o mică învăţătură de credinţă ai schimbat toată credinţa.

- Pentru că dogmele devin o piedică în calea ecumeniştilor, aceştia s-au gândit să aducă lozinci ca “biserici surori”, “să vedem doar ce ne uneste, nu si ce ne desparte”, fel si fel de lozinci care nu sunt altceva decat spălarea creierilor.

- Patriarhia de Constantinopol are doar 300 de credincioşi. Sunt nişte generali fără armată, dar ei comandă în toată Biserica Ortodoxă.

- Bizanţul îl reprezintă întreaga Grecie în care sunt mulţi episcopi şi teologi, pleroma Bisericii, care nu acceptă această erezie şi această impunere oficială a ecumenismului, cum este cea din Creta.

- Sinoadele, în istorie, erau convocate atunci cand apărea o erezie, o problemă foarte gravă, de a apăra Biserica de erezii şi de schisme, nu de a crea erezii si schisme, nu de a lăsa loc confuziilor şi de a crea etape urmatoarelor erezii care vor să se impună.

- Aceste subiecte, erezii care ar fi fost bine să se fi discutat acolo, erau mult mai necesare. Putea să se discute frumos despre masonerie care este o problema foarte importantă la nivel mondial, dar nu s-a discutat despre asta. Putea sa se discute despre spiritism, ezoterism, adventism, papism, multe alte lucruri care atacă Biserica şi învăţătura Bisericii, dar nu s-a discutat despre asta în Creta.

- În Creta s-a discutat despre cum sa punem “pumnul în gură” la episcopi si la preoti atunci cand vor striga în gura mare ca îi doare ceea ce s-a stabilit acolo, prin articolul 22 (din documentul 6) în care îi osândeşte pe cei care se împotrivesc, sub pretextul ca acestia ar face schismă, ar rupe Biserica. Practic ei sunt cei care s-au rupt de Biserică, s-au rupt de ceea ce au învăţat Sfinţii Parinţi, s-au rupt de tot ce a învăţat Biserica de 2000 de ani încoace.

- Este bine sa ştim anumite lucruri care la noi în ţară se ascund. La noi în ţară se încearcă să se treacă sub tăcere pentru ca să fie “pace si liniste”.

- În Creta, pentru a se impune anumite legi, s-au folosit metode nu doar necrestinesti, ci chiar inumane.

- Prin intermediul unor oameni de buna credinţă, mesajele ierarhilor greci au ajuns şi în Romania, ca să aflăm şi noi adevărul despre ce s-a întamplat acolo.

- Pe mitropolitul Hierotheos Vlachos îl pot compara cu ceea ce a fost cândva un mare sfânt al Bisericii Ortodoxe, Marcu Eugenicul, care a participat la un sinod tâlhăresc asemănător cu cel din Creta, la Ferrara-Florenta.

- La prima vedere, delegaţia României a facut un lucru foarte bun. S-a dus acolo cu o învăţătură de credinţă autentic ortodoxă, dar la un moment dat au cedat şi ei. Au semnat şi ei documentele finale... S-au întors acasă cu documentele semnate. Nouă ni s-a spus ca totul a fost bine, dar după aceea am văzut; şi după ce am văzut documentele traduse în limba română, am aflat că n-a fost aşa bine precum ni s-a prezentat. (Ulterior a aparut traducerea in română a mărturiei IPS Hierotheos în care se prezintă mai amănunţit activitatea delegaţiei române. Vezi link-ul de mai sus –n. red.)

- Situaţia din Grecia, cumva, a determinat şi situatia din Romania. Pentru că în Grecia există o mare opoziţie a pleromei Bisericii (populaţia, împreună cu preoţi, episcopi, teologi...). Acest lucru a început să se mişte şi în România[3]. Foarte mulţi, mai ales în Moldova, au luat atitudine împotriva acestui lucru.

- Sperăm că în sinodul din septembrie care va fi la Bucureşti, Biserica Română să revină la forma iniţială, cea adevărat ortodoxă şi să rămână cu ea definitiv.

- La toate aceste probleme teologice, ecumenistii nu au nici un răspuns. Singurul lor răspuns este “ăia sunt cu mândria în cap”, “sunt fanatici”, “putea fi şi mai rău” sau tot felul de expresii care sa ne distragă atenţia de la subiectul esenţial al problemei, la un subiect de polemici şi de lucruri care practic nu-şi au rostul.

- Şi Rusia a vrut să participe initial la acest sinod. Dar acolo s-a intamplat un miracol. Episcopul Longhin de Bănceni a înterupt în mod canonic pomenirea cu patriarhul Chiril. Mai multi stareti de manastiri si preoti din Moldova, au oprit si ei pomenirea patriarhului Chiril. Acest lucru s-a întins în toată Ucraina şi în toată Rusia. Mulţi stareti si preoti, au oprit pomenirea patriarhului Chiril, iar el in ultima săptămână, s-a răzgândit să nu mai meargă în Creta pentru că deja aproape întreaga Biserică a Rusiei începuse să se nemulţumească de prezenţa Rusiei acolo. Şi aşa Biserica Rusiei nu s-a mai dus.

- Toate problemele au şi o rezolvare. Soluţia este ieşirea din Consiliul Mondial al Bisericilor. Pleroma Bisericii sa nu accepte deciziile luate în Creta.

- Să luăm aminte la ceea ce spunea Ştefan cel Mare: “Să luptăm pentru neatârnarea ţării”, iar noi, la rândul nostru: “Să luptăm pentru neatârnarea Bisericii”.

- Aşa vom reuşi să apărăm Biserica de schisme, de eresuri, iar cei care au gresit să-şi îndrepte greşelile, că toţi greşim, şi poate şi noi dacă eram în locul lor am fi greşit. Nu trebuie să-i acuzăm, să-i condamnăm, să-i arătăm cu degetul. Trebuie doar să le atragem atenţia, să le spunem că nu suntem proşti şi am aflat ce s-a întamplat acolo (în Creta). Dacă vor avea frică de Dumnezeu şi bunăvoinţă, îşi vor repara greşala, dacă nu, atunci vom vedea ce vom face.

- Catolicii fac prozelitism în România. Ne iau bisericile. Îi târăsc pe preoţii nostri prin tribunale pentru a le lua bisericile, iar în faţa presei spun: “Ce ne iubim noi si ce ne pupam intre noi”.

- Greco-catolicii mi-au spus ca renunţă la proces, dar să ne rugam împreună şi să fie şi presa de faţă. Iată falsitatea, iată viclenia. Bine înteles ca am refuzat. Cam în asta constă ceea ce vedem noi la televizor, în presa sistemului, pentru ca presa este aservita acestui sistem. Toată diversiunea şi manipularea se face ca să trăim noi cu impresia ca ecumenismul este bun. Lucrarea diavolului niciodata nu poate să fie bună.

Nota redacţiei ASTRADROM:

Inregistrarea audio si transcrierea fragmentelor: prof. Valentina Bunicău;

Prelucrare: ing. Nicolae Mascaş;

     * Părintele Eftimie ne-a dat acordul publicării acestei înregistrării exprimându-şi dorinţa de a alătura şi textul IPS Hierotheos Vlachos în care se prezintă amanunţit ce a făcut delegaţia României în Creta. Link-ul a fos aşezat sub înregistrare. (Marius Pop – responsabil redacţie).

Despre acest subiect, părintele Eftimie a mai scris si:

“De la Atenagoras la Bartolomeu, pe calea apostaziei.”

Vezi aici: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/08/de-la-athenagora-la-bartolomeu-pe-calea.html

---

[1] Se promovează sincretismul, deşi, in regulamentul CMB se specifica ca nu se intervine in dogmele confesiunilor participante.

[2] Schismă – cu sensul de schisme, schismatici (cei ce s-au rupt de Biserică).

[3] Unii clerici, din eparhiile ierarhilor care au semnat în Creta, au întrerupt pomenirea în mod canonic cu aceştia, iar alţii au protestat în scris şi verbal. Cu toate ca se lanseaza zvonul ca, cei ce nu-i pomenesc pe ierarhii care au semnat, ar fi rupti de Biserica, mentionam ca nici unul dintre cei care au intrerupt pomenirea nu au trecut la alt cult, nu s-au despartit de Biserica Ortodoxa, asa cum se vehiculeaza. (V. Bunicau)