Vă oferim, în cele ce urmează, un interviu cu părintele Valentin
Băltoi, pr. spiritual în cadrul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul
Gheorghe“ din Roman şi paroh la Icuşeşti, Neamţ, despre semnificaţia
mărţişorului şi a zilei de 8 martie pentru femeile creştine.
Preacucernice părinte, ce părere are Biserica
despre mărţişor?
Mărţişorul nu este un simbol religios şi în nici
un caz creştin, ci este specific credinţelor populare necreştine, fiind un
element al unui ritual de înnoire a timpului şi a anului. Până la a fi
exploatat economic, el avea o singură formă, cea a discului solar, era
confecţionat din argint şi legat de un şnur împletit din două fire de lână
colorată. Potrivit simbolisticii cromatice a anotimpurilor, şnurul era un
simbol al trecerii de la iarnă la primăvară, putând în acelaşi timp să
semnifice unitatea contrariilor sau împletirea inseparabilă a principiilor
masculin şi feminin. El avea rolul unui talisman magic solar menit să-i
împrumute purtătorului frumuseţe, iubire, puritate şi să-l apere de boală şi de
deochi. În funcţie de zona etnografică, era purtat până la o anumită sărbătoare
a primăverii sau înflorirea unui pom.
Obiceiul de a pune în piept mărţişoare s-a
perpetuat de-a lungul timpului, reuşind să convieţuiască cu practicile creştine
bimilenare. Cu toate acestea, semnificaţiile esenţiale ce însoţeau oferirea mărţişorului
s-au pierdut, rămânând doar prilejul de a oferi bucurie celor dragi. „Omul
mărţişorului“ avea conştiinţa apartenenţei la universul înconjurător, trăind în
acelaşi ritm cu el. De aceea ştia să-i descifreze semnele şi simţea nevoia
împrumutării atributelor sale. Omul modern nu mai poate simţi acest puls, în
faţa standului cu mărţişoare el nu alege încercând să se integreze unei
continuităţi magico-simbolice, ci alegerea lui este una de natură estetică sau
financiară, mărţişorul fiind o podoabă ce trebuie purtată într-un anumit
context. Biserica nu recomandă purtarea mărţişorului, dar tolerează această
tradiţie, având în vedere amploarea fenomenului şi atitudinea inofensivă a
manifestării.
Sfânta cruce nu poate fi aşezată oriunde şi nici
asociată cu orice. Dacă unui mărţişor i se ataşează o cruce, poate aceasta să-l
„încreştineze“?
Nu putem da sens creştin mărţişorului, ataşându-i
simboluri religioase, într-o încercare de „încreştinare“ a lui. Asocierea este
nefericită. Simbolurile creştine au o semnificaţie specifică şi exprimă în sine
realităţi ce nu au nevoie de îmbunătăţiri.
Este drept că sfânta cruce are darul de a sfinţi,
dar ea nu poate fi aşezată oriunde şi nici asociată cu orice, ci singurele
podoabe care o înfrumuseţează sunt cele duhovniceşti, izvorâte din propriile
eforturi spirituale. Să încercăm să nu ne folosim de surogate, care nu pot
decât să ne înstrăineze de autenticul duh creştin.
Reflectă ziua de 8 martie profilul femeii creştine
contemporane?
8 martie s-a impus ca Zi Internaţională a Femeii
sub influenţa socialismului american, în urma eforturilor de emancipare a
femeii. În statele fost comuniste, această sărbătoare e percepută ca „o
moştenire“ a comunismului, deoarece în acei ani ea a fost folosită în scop
propagandistic, pentru demonstrarea că numai în astfel de orânduiri femeia era
apreciată la adevărata ei valoare. Pentru comunişti, 8 martie era ziua unui
anumit tip de femeie - revoluţionară, eroină, muncitoare. În tradiţia populară
românească nu a existat o dată în care să fie serbată în toată ţara ziua
femeii.
Plecând de la aceste premise şi înţelegând
contextul istoric al naşterii şi impunerii ei la noi, am putea aprecia faptul
că această zi nu evaluează tocmai adevăratele calităţi ale feminităţii şi cu
atât mai puţin pe cele creştine. „Sărbătoarea“ promovează valorile
socio-politice pentru care a luptat şi luptă femeia modernă şi-i confirmă
egalitatea de drept cu bărbatul.
De departe, mult mai bine aleasă ca zi care să
reflecte profilul creştin al femeii contemporane este cea decisă de Sfântul
Sinod, Duminica Femeilor Mironosiţe - zi a femeii creştine. Viaţa sfântă a
femeilor mironosiţe, curajul de a înfrunta moartea, patosul credinţei,
atitudinea pioasă, demnitatea le-au făcut vrednice ca numele să le fie trecute
în Cartea vieţii, iar viaţa lor să fie paradigma vieţuirii creştine pentru
femeile de astăzi. Cinstirea acestei duminici, ca zi a femeii creştine, este o
recunoaştere a faptului că şi femeia de astăzi este purtătoare de mir, pe
care-l păstrează în candela sufletului său, aşteptând, asemenea fecioarelor
înţelepte, venirea lui Hristos.
Ca atare, această zi nu ar trebui „serbată“ de
femeile creştine?
Fiecare zi a vieţii noastre ar trebui să fie un
timp al regăsirii de sine şi al întâlnirii cu Dumnezeu.
Biserica acceptă sărbătorile oficiale, care au
caracter naţional sau internaţional, însă promovează pe cele care îşi găsesc
fundamentul în valorile autentic religioase. 8 martie face parte din categoria
acelor sărbători internaţionale ce trec de multe ori peste specificul cultural
şi religios al unui popor, în încercarea de a stabili punţi care să exprime
aceleaşi idealuri ale femeilor de pretutindeni.
Privind însă partea bună a lucrurilor, cred că 8
martie o poate ajuta pe femeia creştină să îşi conştientizeze mai mult rolul ei
în societate. Cum spuneam, este o zi care confirmă egalitatea drepturilor sale
socio-politice cu ale bărbatului, o zi a recunoaşterii vocaţiei sale de mamă, o
zi de bucurie, până la urmă, în care se poate exprima ataşamentul şi
recunoştinţa faţă de darurile feminităţii. Femeile creştine nu se pot sustrage
acestui eveniment al lunii martie, avându-se în vedere amploarea şi importanţa
acordată de societate, dar trebuie să poarte mereu în suflet modelul jertfei de
sine, al dragostei jertfelnice.
Dar despre Ziua îndrăgostiţilor ce ne puteţi spune?
Îşi are rostul în viaţa tinerilor?
De ce am avea nevoie de o zi specială în care să
ne arătăm intensitatea sentimentelor faţă de persoana iubită, ca şi cum acest
lucru ar trebui încuviinţat sau oficializat de cineva din exterior? Iubirea
este un sentiment intim, împărtăşit în mod tainic şi într-o atmosferă
specifică. De ce să fim tributari Occidentului şi la acest capitol? Valentineâs
Day este, înainte de toate, o activitate comercială care-şi revendică originea
într-o istorioară destul de nesigură, pusă pe seama unui sfânt din spaţiul
catolic. Pe de altă parte, Dragobetele, tânărul zeu al dragostei din panteonul
mitologiei româneşti, e varianta locală mai nou promovată a sărbătorii ce
protejează pe îndrăgostiţi şi dragostea lor.
Astfel de „sărbători“ sunt străine de duhul curat
şi echilibrat al Ortodoxiei, de curăţia specifică neamului românesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.