Romania ar putea lua exemplu de la greci in cazul independentei fata puternicii politici ai zilelor noastre

Din punct de vedere moral, grecii ne-au dat o lecție, nouă, românilor, care ne scăpăm pe noi de frică și cînd trage un pîrț spre București vreun terchea – berchea de la Bruxelles

Grecii au răspuns Nu la întrebarea dacă sunt de acord cu condițiile impuse de Creditorii internaționali în proporție de peste 61 % infirmînd previziunile potrivit cărora va fi un rezulta strîns.

Îmi încheiam comentariul anterior de pe cristoiublog.ro cu o profeție pesimistă:
„Din ceea ce văd, ca urmare a presiunii, a amenințărilor occidentale, a uriașei manipulări, grecii vor spune Da noilor sacrificii cerute de Creditorii internaționali.”

Rezultatul votului m-a infirmat.
Pe ce se baza profeția mea pesimistă?
Pe sesizarea uriașelor, incredibilelor presiuni cu iz de șantaj la care a fost supus poporul grec de către Marile Puteri pentru a vota Da.

S-a făcut totul pentru a-i speria pe greci și, prin asta, a-i îngenuchia. Și era cît pe-aici să se întîmple asta, dacă n-ar fi fost tinerii, care au dovedit că nu sunt ușor de speriat.
Împotriva grecilor s-au năpustit toate manipulările și diversiunile.
Presa occidentală s-a învoit bucuroasă să participe la această Operațiune.

S-a văzut încă odată că presa occidentală e independentă doar cînd vine vorba de planul intern al fiecărei țări.

Cînd vine vorba de planul extern, presa occidentală devine o slugă amărîtă a guvernelor occidentale.

Sincer să fiu n-am mai întîlnit o asemenea năpustire asupra unui popor pentru a-l face să voteze ce vor alții de la alegerile din Italia din 18 aprilie 1948, cînd CIA a apelat chiar și la Mafie pentru a impune

drept cîștigător Partidul Creștin Democrat.

Între noi fie vorba, ani în șir după aceea, CIA a făcut ca alegerile să fie cîștigate de creștin-democrați, creînd astfel baza unuia dintre cele mai mari corupții politice din Europa. Convinși că vor cîștiga oricum, pentru că sunt favoriții Americii, creștin-democrații n-au mai avut nici cea mai mică reținere în a se da în stambă.

Și cu toate acestea, grecii nu s-au lăsat intimidați.

Vă imaginați ce s-ar fi întîmplat la noi dacă am fi fost supuși nu la toate șantajele, presiunile, diversiunile și manipulările la care au fost supuși grecii, ci doar la o mică parte din ele?
Am fi votat condițiile impuse de Stăpînii Europei într-un procentaj de 200%.

Nu știu dacă grecii au făcut bine sau rău din punct de vedere economic.

Din punct de vedere moral, grecii ne-au dat o lecție, nouă. românilor, care ne scăpăm pe noi și cînd trage un pîrț spre București vreun terchea-berchea de la Bruxelles.

Am consacrat comentariul de pe cristoiublog.ro nu situației din Grecia, cum s-ar fi putut crede, ci turnesolului pe care-l reprezintă pentru politicienii noștri convocarea unui referendum de către premierul Alexis Tsipras pentru a afla dacă poporul grec e de acord sau nu cu măsurile de austeritate cerute de Creditorii internaționali, de Marile Puteri europene, sau mai precis de Germania.

E absolut necesară precizarea în legătură cu Germania, deoarece, așa cum s-a putut vedea, America a preferat să rămînă deoparte de dispută, fie și pentru că ambițiile Germaniei de a instaura în Europa stăpînirea unui al treilea Reich sub masca Uniunii Europene nu sunt prea pe placul Americii. Nici Franța, Italia, Spania, Anglia nu s-au omorît să amenințe poporul grec c-o să-l ia dracu dacă nu acceptă noul val de măsuri de austeritate.

Am încercat să arăt că situația Greciei de azi nu se rezumă – așa cum trăncănesc politrucii și guriștii din presă – la refuzul de a accepta măsurile de austeritate. Grecii simpli n-au nici o vină că Guvernele anterioare au făcut datorii atît de mari încît darea lor înapoi în doi timpi și trei mișcări ar însemna o și mai mare strîngere a curelei, după ce, în ultimii cinci ani, au strîns-o de-a fost cît pe-aici să moară de atîta strîns.

Totuși, nu acesta a fost scopul comentariului meu.

Scopul comentariului meu a fost de a arăta că în poziția luată față de situația din Grecia se dezvăluie brusc adevăratul chip al politicienilor români, al celor care conduc țara asta de 25 de ani.

Am spus în comentariul anterior că acest chip e unul de slugi șmechere.

Comentariile dedicate rezultatelor Referendumului de către politrucii invitați prin studiourile televiziunilor de știri mă fac să fiu și mai dur, și să spun că vedem cu toții acum fața abjectă a politicianismului român.

Ce spun politicienii noștri, de la Traian Băsescu pînă la Ludovic Orban?

Că Alexis Tsipras e un iresponsabil, un aventurier, un derbedeu, pentru că a convocat un Referendum prin care a întrebat poporul grec dacă vrea să suporte măsuri de austeritate.

De ce e iresponsabil?

Pentru că un politician responsabil – zic politrucii noștri – ar fi impus poporului grec măsurile de austeritate cerute de Creditorii internațional fără să-l consulte prin Referendum!

Un popor – continuă politrucii români – nu trebuie consultat cînd se iau astfel de măsuri.
Un Popor, inclusiv poporul român, nu e responsabil cînd vine vorba de destinul său.
Noi, cei care suntem la putere sau vom fi la putere, știm mai bine decît Poporul ce-i bine și ce-i rău pentru Popor.

Ați recunoscut aici Sindromul Nicolae Ceaușescu?
Valul de măsuri de austeritate făcea Poporul român să bombăne.
Bine, bine, am înțeles că România trebuie să dea cea mai mare parte a venitului național investițiilor și nu consumului, pentru că generațiile de azi nu trebuie să bea și să mănînce pe rupte fără a lăsa ceva generațiilor viitoare, dar dacă sporesc aceste măsuri, generațiile azi nu vor mai avea nici ce să bea nici ce să mănînce pur și simplu.

La aceste obiecții, Nicolae Ceaușescu se grăbea să răspundă că El, Conducătorul, știe mai bine decît Poporul ce-i bine și ce-i rău pentru Popor.

Un al doilea sindrom manifest în reacția politrucilor noștri e cel al slugii scoase din sărite că alții cutează să nu fie slugă.

Nimeni nu spune că politicienii români ar trebui să atingă îndrăzneala lui Alexis Tsipras de a sfida Marile Puteri în numele Poporului grec prin refuzul de a accepta măsurile de austeritate.
Asta nu înseamnă că politicienii români n-ar putea spune și ei Nu din cînd în cînd Marilor Puteri, Comisiei Europene.

E suficient să citești titlurile înspăimîntate din ziare, gen România discutată în Parlamentul european, România criticată de Comisia europeană, pentru a înțelege cît de slugi am fost, suntem și vom fi.
România e membră cu drepturi egale a Uniunii Europene.

Teoretic, România se poate pronunța cu îndrăzneală asupra deciziilor Uniunii Europene nu numai în ce privește relația UE cu țara noastră, dar și în ceea ce privește toate problemele UE.
Îndrăznește vreun politruc român să afirme dreptul României de a avea un cuvînt de spus la Bruxelles?
Firește că nu.

Și atunci cînd cineva din UE cutează să fie și altceva decît slugă, slugile de la București sunt indignate:
Cum adică, a îndrăznit premierul grec, premierul unei țări mici, să-i sfideze pe Stăpînii noștri?!
Ce mai încolo și încoace, politicienii români au dovedit încă o dată că au suflete de valeți.

sursa: cristoiublog.ro

http://www.nasul.tv/cristoiu-din-punct-de-vedere-moral-grecii-ne-au-dat-o-lectie-noua-romanilor-care-ne-scapam-pe-noi-de-frica-si-cind-trage-un-pirt-spre-bucuresti-vreun-terchea-berchea-de-la-bruxelles/