Parintele Justin a insistat mult pentru canonizarea
sfintilor din inchisorile comuniste. Azi, mesajul sau trebuie sa rasune mai
mult ca oricand. Urmasii sai, clerici sau mireni, din actuala obste sau din
afara ei, trebuie sa insiste, cu aceeasi tarie, pentru canonizarea acestor
sfinti marturisitori. Doar in felul acesta lucrarea parintelui Justin isi
gaseste finalizarea mult dorita.
„Tacerea este mormantul pe care il sapam neamului nostru” (Arhimandrit Justin Parvu)
Această teamă a lor în a-i slăvi pe mucenicii
din închisorile comuniste arată cât de slabi și neputincioși sunt. Până la ora aceasta se tem ca nu cumva să
învieze. Aveți piatră? Aveți stânci? Puneți pe mormântul lor și îi
păziți cu străji puternice, ca să nu se mai audă în veac de existența lor.
Dar în ciuda tuturor eforturilor lor de a sta împotriva sângelui mucenicesc,
vor rămânene putincioși în fața adevărului, iar nedreptățile săvârșite asupra
neamului nostru se vor întoarce asupra neamului și familiilor lor. Ororile
săvârșite de acești agenți ai ateismului, ai satanei, apasă pe conștiințele lor
și ale familiilor lor, încât putem spune că sunt niște oameni maltratați
moralicește.
Vina de altfel o
purtăm și noi pentru că am fost surzi la
durerile și strigătele mucenicilor din închisori, după cum surzi suntem și
azi, încât nici preotul nu pomenește nimic în parohia lor de existența acestor
martiri și sfințenia lor. Preotul de azi e surd și la strigătul omului sărac,
care nu mai are bani nici de o bucată de pâine, pentru că statul român l-a
înglodat în biruri și datorii.
De aceea martirii nu se plâng. Martirii se proslăvesc. Lor ne rugăm să
mijlocească pentru noi în fața Tronului ceresc.
Așa se proslăvesc
la noi sfinții mucenici: prin batjocură, prin prigoană, prin trudă și prin
suferință. Nu poate dăinui un neam fără eroi, fără sfinți. Și noi să fim atenți
la educația copiilor pe care o facem, ca să fie în spiritul neamului din care
facem parte. Ce e neamul? Neamul este
tatăl meu, fratele meu, mama mea, vecinul meu, comuna mea, județul meu și toate
la un loc formează neamul. Toată jertfa aceasta întrunită formează neamul. Formați copiii în duhul acesta creștin, să
poată dărui, nu numai să ia!
Iar faptul că la
noi nu sunt canonizați este lesne de
înțeles. Dacă ar
recunoaște sfințenia lor, ar însemna să recunoască toată baza lor de minciuni,
se prăbușesc cu totul. Ei
supraviețuiesc numai prin minciuna aceasta permanentă.
Dar prin
martirii Bisericii trăiește Ortodoxia și va trăi. Cu cât sunt mai mult denigrați și osândiți și după moarte, cu atât mai
mult ei vor rămâne mai vii în fața poporului nostru. Ei
sunt oricum canonizați nu numai prin evlavia poporului român, ci și a altor
popoare ortodoxe.
Sfântul sau
martirul este eroul neamurilor. Nu ne interesează pe noi coloratura lui
politică. El nu este omul mărginit – în România, ori în Spania, ori în Franța –
el este omul care depășește granițele valorilor. E interesant că avem sfinți
din secolele XIV, XVI, XVII dar de ce să nu ne scoatem în evidență și
mărturiile actuale, mai recente? Sigur e mare lucru să canonizăm pe Varlaam
Mitropolitul, dar de ce ceilalți să stea nebăgați în seamă? Poate toată sărăcia
și mizeria în care trăim noi astăzi, lucru pentru care ne urăsc celelalte
popoare, este tocmai pentru că trecem cu indiferență pe lângă trupurile martirilor
români. Până și catolicii își canonizează mai repede sfinții. Asta
nu împrumută ecumeniștii noștri? Când vrem să canonizăm un sfânt, pe noi trebuie
să ne intereseze dacă harul lui Dumnezeu a lucrat sau nu în acel suflet. Nu! Pe
noi ne interesează mai întâi de ce culoare politică a fost, dacă ne convine
nouă sau nu. De exemplu, despre Părintele Ilie Lăcătușu - ce putem spune despre el? E sfânt sau nu?
Dar dacă este legionar, atunci nu mai e sfânt! Păi, unde mai e adevărul? Acești tineri au murit pentru un adevăr
creștin și național, a fost cu adevărat o mișcare de regenerare a
Creștinismului nostru Ortodox. Dar aceeași mafie din trecut este în prezent și
va fi și în viitor. Să se prezinte acum partidele politice și să spună câți
sacrificați au din rândul tineretului lor? Ducem lipsă de jertfă în plan
politic. Nu
riscă nimeni nimic, toți se protejează.
De asta nici poporul nu-i iubește.
Mitropolitul Varlaam n-a fost
deloc în afara vieții politice, a fost foarte implicat în viața societății
românești. Biserica a fost prezentă întotdeauna în viața politică; n-a fost
niciodată o conferință a unui guvern în care să nu fie și reprezentantul
Bisericii. Ultimul cuvânt, să știți, era dintotdeauna din partea Bisericii –
„Promulgăm legea cu condamnarea la moarte sau nu promulgăm?”... erau foarte
atenți să vadă ce spune Biserica. Dar când a fost vorba să execute pe Codreanu
și pe toată elita asta a creștinilor ortodocși, toată lumea a fost de acord – trebuie
executat, pentru că tulbură nația. Cea mai mare greșeală care s-a făcut în Ortodoxia noastră a
fost că politicul a arestat toată atitudinea Bisericii, adică Biserica s-a
integrat “perfect” vieții politice,
după cum au fost vremurile.
Și ce fapte mai mari de
canonizare cer decât se văd la un Virgil
Maxim, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Părintele Calciu...? Dar ei nu pot
promova acești sfinți, pentru că nu-și pun ei pielea la saramură.
(Text preluat din cartea: „Din învățăturile și minunile părintelui
Justin”, Fundația Justin Pârvu, Petru-Vodă, septembrie 2013, p.65)
Iertare,cititi si dati mai departe,e urgent!!! Aici: http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro/articole/244-experimentul-norvegian-cum-se-distrug-familia-si-copilaria-pe-altarul-diversitatii-sexuale.html#sus Domnul Iisus si Maicuta Sa Preacurata sa ne apere si sa ne mantuiasca pe noi!!! Gabriela
RăspundețiȘtergereDoamne ajuta,Parinte,va multumim ca ne aduceti lumina in suflete si curaj,noua,celor care cautam DREPTATEA si ADEVARUL! Asa sa ne ajute Dumnezeu! Gabriela
RăspundețiȘtergere