Săptămâna ecumenistă de „rugăciune” în Bihor și-a concentrat atenția spre Beius

Până în urmă cu câțiva ani, Beiușul era cea mai puternică zonă de rezistență ortodoxă din Bihor. Episcopia Ortodoxă a Oradiei încearcă să schimbe gândirea propriilor credincioși din Țara Beiușului, prin învățături și acțiuni ecumeniste la care își dă concursul și Episcopia Ortodoxă de Gyula prin reprezentanți trimiși la întruniri sincretiste, cum a fost și cea de luna trecută cu prilejul “octavei mondiale de rugăciune”.

    Săptămâna Mondială de „rugăciune” are un caracter sincretist și este o formă a manifestării globalismului în plan religios. Deși pare să aibă un caracter sacru, ea este produsul unei mișcări diplomatice în plan politico-religios. Marii teologi români ca pr. dr. Dumitru Stăniloaie spuneau că “ecumenismul este produsul masoneriei prin care se încearcă relativizarea credinței”.

    La întrunirile ecumeniste nu se discută chestiuni legate de învățătura de credință, deoarece acestea creează contradicții între reprezentanții cultelor prezente. De obicei, se rostesc cuvântări formaliste, prin care fiecare este atent să nu spună un cuvânt legat de dogme care să lezeze pe cei de alte confesiuni. Practic, totul este un teatru ieftin conform unor interese politicianiste internaționale, prin care se încearcă nivelarea religiilor. Este absurd ca acei ce s-au despărțit de Biserica primară și de dogmele lăsate de Sfinții Apostoli în Biserică, să pretindă că dețin adevărul de credință, din moment ce l-au schimbat prin inovații și reforme. Referindu-se la modul formal al mișcărilor ecumeniste la nivel mondial, părintele arhimandrit Cleopa Ilie de la Mănăstirea Sihăstria spunea: “Nu se pot uni religiile până ce mai întâi nu se unesc credințele, căci nu se poate o religie să se unească cu alta dacă credințele lor sunt diferite. Vor unii să unească religiile după mințile lor, dar nu așa trebuie făcut. Întâi să se unească credințele, să fie la toți o singură credință cum aveau Sfinții Apostoli”.  Părintele Iustin Pârvu de la mănăstirea Petru Vodă spune: “Unirea cu Roma e o chestiune de sinoade. Astfel de lucruri se discută în sinoade, nu la televizor, sau în ziare, unde ateii și toți nepricepuții își dau cu părerea. A uni ortodoxia cu catolicismul sau protestantismul, este ca și cum ai uni o portocală cu o lămâie sau cu o banană. În cazul acesta nu mai poate fi o învățătură curată, așa cum era inițial”.

    Pornind de la cuvintele părintelui Cleopa și ale părintelui Iustin, ecumeniștii spun să nu ne uităm la ce ne desparte, ci doar la ceea ce ne apropie. Asta ar însemna să lăsăm deoparte adevărul pentru care martirii (pe care îi cinstim și îi avem în calendare) și-au vărsat sângele de-a lungul istoriei. Părintele Eftimie Mitra, întemeietorul Schitului Huta de lângă Beiuș, în urma unei convorbiri telefonice ne-a spus că participanții la aceste întruniri vorbesc despre Dumnezeu, dar nu au o credință sinceră: “…indiferent de religia lor, aceștia sunt niște prefăcuți. Un om care are un crez și îl ascunde în fața altora, nu are coloană verticală. Credința acestora trece prin stomac și confort. Sunt preocupați de propria imagine, să-și facă relații și să fie plăcuți puternicilor zilei. Pentru aceasta găsesc expresii frumoase, chiar captivante, dar fără substrat real. Indiferent de religia lor, le place să stea în capul meselor și să îi cinstească lumea, nu au o cauză duhovnicească pentru care să lupte. Viața lor se limitează la material. Firesc, nu trebuie să existe tensiuni interconfesionale, e bine să existe un respect reciproc între cei de confesiuni diferite, dar să se evidențieze, în mod pașnic și civilizat Adevărul de credință. Dacă îi spui unuia dintre ei Adevărul și îl acesta îl respinge, înseamnă că nu vrea să-l cunoască și vine cu fel de fel de justificări. Astfel de oameni sunt asemenea fariseilor din Evanghelie, care caută cu vicleșug și diplomație să își argumenteze propriile rătăciri. Scopul este de a nivela religiile și de a-I face pe oameni să se obișnuiască cu acest sincretism astfel încât totul să li se pară normal și firesc. Din păcate nu există o definiție concretă a ecumenismului, ceea ce permite fiecăruia să îl interpreteze după împrejurări și bunul plac. Ecumenismul nu pornește de jos în sus, ci invers, de sus în jos, de la mondialiștii masoni, la omul simplu și necunoscător de teologie. Acești oameni simplii sunt ușor de manipulat. Cu regret ți-o spun, dar această manipulare se face tocmai prin păstorii lor”.

    În ultima perioadă, în Bihor a crescut numărul proceselor între ortodocși și greco-catolici pe motive de proprietăți, în special lăcașele de cult. Preoții greco-catolici se victimizează mereu că au făcut închisoare din cauza ortodocșilor, iar penticostalii susțin că sunt “frați” de credință cu ortodocșii. Pornind de la lozinca: “Toți avem același Dumnezeu” preoții greco-catolici invită pe “frații” ortodocși să frecventeze bisericile devenite catolice, iar penticostalii fac un intens prozelitism între credincioșii ortodocși. Aceasta sub care mișcare pacifistă să o înscriem domnilor?

    Săptămâna ecumenistă de “rugăciune” s-a desfășurat sub simbolul “dragostei” și al “unității” între creștini. S-au exprimat lozinci pacifiste cu caracter religios, s-au rostit discursuri și fiecare a transmis urări de bine celorlalți participanți.

La întrunire au participat: Ioan Ciobanu din partea Episcopiei Romano-Catolice din Oradea, Ștefan Reman - din partea parohiei reformate Beiuș, Adrian Țapoș - cultul penticostal. Din partea Episcopiei Greco-Catolice de Oradea (gazdele) au participat: Emil Giurcă, Sorin Roșca, Ioan Erdeli, Narcis Licuța, Iosif Slobodnic, Ioan Mada (protopop unit), iar din partea oficialităților locale, primarul și viceprimarul Beiușului si unii consilieri locali. A mai fost prezent și Gheorghe Bogdan deputat și membru în consiliul bisericesc al Eparhiei Ortodoxe a Oradiei.

    Din partea Episcopiei Ortodoxe au participat preoții Ioan Hințu, Ioan Pituț, Pășcuț Pituț (toți trei din Beiuș), invitat special fiind Origen Sabău protopopul ortodox de Debrecen. S-a evidențiat în mod special preotul român din Eparhia Ortodoxă de la Gyula. În ultima perioadă, Eparhia de Gyula este tot mai implicată în acțiuni ecumeniste alături de episcopia “soră” a Oradiei. La sfârșit s-a cântat priceasna “Dragi creștini din lumea întreagă”.

    Cei care vor să cunoască mai multe detalii despre adevărata față a ecumenismului le recomandăm să lectureze cărți legate de acest subiect. Ele pot fi găsite în pangarele unor mănăstiri din țară dintre care: Frăsinei, Putna, Petru Vodă, Sihăstria etc. A se vedea și “Ortodoxia și internaționalismul religios”, ed. Scara, o adunare de mărturii ale marilor teologi și duhovnici români referitor la mișcarea polico-religioasă numită ecumenism.

Marius Pop