Lupta cu tine însuți: terapia de a învinge propriile surse de tulburare lăuntrică

Între chinul de a fi mare și fericirea de a fi mic sau: de ce omul modern nu are liniște sufletească!

Ascultarea - un dușman al omului modern, greu de învins într-o lume fără Dumnezeu. Duhul omului modern născut în lumea "civilizată" aduce sufletului o falsă liniște bazată pe traiul decent, dar fără o viețuire duhovnicească aceasta se spulberă la primul impas.

Omul modern manifestă respingere față de ceea ce înseamnă ascultare sau ține de ascultare. Aceasta deoarece dorește să fie liber, iar concepția sa privitoare la libertate exclude dimensiunea ascultării. Libertatea lui – lăuntrică sau exterioară – este, în viziunea lui, subminată de supunerea față de cineva mai mare decât el sau care a fost așezat deasupra lui.  Omul simte un război lăuntric pentru a îndepărta “jugul abuziv” al celuilalt așezat în jurul grumazului sufletului său. “Jos tirania!” strigă sau simte el. În această stare aflându-se, zilele îi sunt păgubite și somnul este neliniștit. Ar dori să zboare, dar are sentimentul că aripile-i sunt frânte, legate de superiorul lui. Și nu își găsește liniștea până nu zdrobește lanțul care-l sufocă. Însă această liniște este numai aparentă sau închipuită, pentru că atitudinea de răzvrătire, de nesupunere și de neascultare nu poate să-i ofere adevărata liniște sufletească.

Numai Harul lui Dumnezeu curăță mintea, îmbogățește sufletul și dăruiește adevărata și deplina cunoaștere. Sufletul, mintea, inima omului nu pot trăi cu adevărat fără hrana duhovnicească, după cum trupul nu poate supraviețui fără mâncare. Iar hrana duhovnicească este: rugăciunea particulară și rugăciunea euharistică, răbdarea necazurilor, ascultarea cu smerenie, fericirea de a fi mic.

Cuvânt despre ascultare al IPS Teofan, Mitropoliotul Moldovei si Bucovinei

din: “Cuvinte către tineri” nr. V/2012, pg. 30.