Viata Sfintei Matuska Maria din Gatcina Stareta Bisericii din Catacombe - aducatoare de alinare

Ziua de praznuire 26 ianuarie

(a trecut la Domnul in 1930)

“Suferinta fierbinte, precum aurul in topitoare,

curata sufletul, ii da viata (stralucire), ii da tarie si il tempereaza”

(Sf. Iosif din Petrograd)

La vreo 30 de mile de Petrograd, este micul orasel Gatcina, foarte cunoscut de toti locuitorii Petrogradului pentru gradinile, parcurile si palatele salae. In acest oras, a trait inainte de Revolutie, o calugarita, Maria, cunoscuta nu doar de locuitorii din Gatcina, dar si de multi locuitori ai Petrogradului. Revolutia din 1917, a gasit-o pe Matuska Maria pe patul ei de suferinta. Dupa ce a suferit de encefalita (o inflamare a creierului), s-a imbolnavit de boala Parkinson. Intregul ei corp a devenit ca si cum ar fi fost inlantuit si nemiscat, fata ii era palida si precum o masca; putea sa vorbeasca, dar cu gura pe jumatate inchisa, printre dinti, pronuntand cuvintele rar si monoton. Era complet invalida si avea in permanenta nevoie de ajutor si ingrijire atenta. De obicei boala duce la dramatice schimbari psihologice (nervozitate, o obositoare incapatanare in repetarea de intrebari stereotipe, un egoism si egocentrism exagerat, manifestari de senilitate si alte manifestari asemanatoare), a caror rezultat de cele mai multe ori sfarseau prin internarea bolnavilor intr-un spital de psihiatrie. Dar, Maica Maria fiind complet invalida fizic, nu numai ca nu a degenerat psihic, dar a dezvaluit trasaturi extraordinare ale personalitatii si caracterului ei, care nu sunt caracteristice acestui tip de pacienti: a devenit extrem de blanda, umila, supusa, fara sa ceara nimic, concentrata in ea insasi, a devenit preocupata de rugaciunea neincetata, suportand greaua ei stare fara cel mai mic murmur. Ca si o recompensa a acestei stari de smerenie si rabdare, Domnul i-a trimis un dar : consolarea celor intristati. Multi oameni ciudati si necunoscuti aflati in suferinta, durere, depresie si deznadejde au inceput sa o viziteze si sa discute cu ea. Si fiecare care venea la ea, pleca mangaiat, simtind o iluminare a durerii lor, o linistire a suferintei , slabirea fricii, disparitia depresiei si a deznadejdii. Stirea despre aceasta maicuta extraordinara s-a raspandit cu mult peste marginile orasului Gatcina.

Matuska Maria locuia intr-o casuta mica de lemn, la marginea orasului, acolo unde am vizitat-o si eu in 1927. In timp ce asteptam sa fiu primit, am examinat numeroasele fotografii, in camera de primire si am remarcat doua: Mitropolitul Veniamin (al Petrogradului, noul Martir) si Mitropolitul Iosif (in curand avea sa devina conducatorul miscarii “Iosefite”). Mitropolitul Iosif a scris pe fotografia sa, Maicii Maria, o dedicatie emotionanta, citand din lucrarea sa “In imbratisarea Tatalui”, in timp ce Mitropolitul Veniamin i-a scris scurt: “Celei mai profound respectate luptatoare cu suferinta, Matuska Maria, care pe langa multi alti indurerati, m-a mangaiat si pe mine, un pacatos … ”.

Am avut marea ocazie sa fiu prezent la multe minuni de vindecare a sufleteor indurerate. Un tanar care avea din ce in ce mai mare deznadejde dupa arestul si exilul parintelui sau duhovnic, a plecat de la Matuska cu un zambet plin veselie, acceptand postul de diacon. Un tanar care suferea, a devenit stralucitor de vessel, […]. Un domn in varsta care suferea foarte mult, dupa moartea fiului sau, a plecat de la Matuska, increzator si incurajat. O femeie in varsta, care venise cu lacrimi, a plecat calma si stapana pe sine. Cand am intrat la ea, i-am spus Matuskai Maria, ca o puternica depresie ma apuca de multe ori, uneori putand sa dureze mai multe saptamani si ca nu stiu ce sa fac sa scap de ea.

“Deprimarea este o cruce duhovniceasca, mi-a spus mie. Ea se da spre a-l ajuta pe pacatosul ce nu stie cum sa se pocaiasca, adica cel ce dupa pocainta cade din nou in pacatele de mai inainte….Si deci numai doua leacuri pot tamadui aceasta suferinta a sufletului, care uneori e nespus de grea. Fie inveti sa te pocaiesti si sa aduci prinos roadele pocaintei; fie porti aceasta cruce duhovniceasca, adica deprimarea ta cu smerenie, blandete, rabdare si mare recunostinta catre Domnul, aducandu-ti aminte ca purtarea crucii acesteia este socotita de Domnul ca roada a pocaintei… Si de fapt, ce mare mangaiere ai cand iti dai seama ca descurajarea ta este nerecunoscuta roada a pocaintei, o inconstienta autopedepsire pentru lipsa roadelor ce ti se cer… De la gandul acesta trebuie sa ajungem la zdrobire, si apoi treptat deprimarea se risipeste si se zamislesc adevaratele roade ale pocaintei…“

Aceste cuvinte ale Matuskai au fost ca si cum cineva efectiv mi-ar fi facut o operatie pe sufletul meu si a inlaturat o tumora duhovniceasca… Si am plecat un cu totul alt om.

Prin 1930 Matuska Maria a fost arestata. A fost acuzata ca facand propaganda contrarevolutionara si ca facand parte dintr-o organizatie contrarevolutionara. De asemenea a fost arestat si fratele ei. “Organizatia” era compusa din doar 2 oameni. Iar propaganda impotriva comunismului a fost darul ei pentru a se mangaia in suferinta. Cei care au fost de fata in timpul aresatarii, descriu un infricosator film plin batjocorire si o violenta plina de cruzime aplicata unui suferind paralizat si incapabil sa faca vreo miscare fizica. “Crima politico-religioasa” a Matuscai Maria a fost adancita si de refuzul ei de a-l recunoaste pe Mitropolitul Serghei, dupa faimoasa Declaratie din 1927, care a condus la o schisma in Biserica Rusa .

Sarmana suferinda a fost tarata de brate, care i-au fost legate la spate, pe podea si pe pamant, din patul ei pana la camion de catre doi Chekisti. Impingand corpul ei mult suferind si paralizat, acestia au aruncat-o in camion si au dus-o. Fratele ei a fost dus intr-un alt camion, asa numit “Corbul negru”, (o limuzina neagra folosita special pentru a transporta victimele arestate in intunericul cel mai adanc; a fost descrisa de Soljenitan in volumul I din cartea “Arhipelagul Gulag”). Admiratorii ei compatimitori ai lui Matuska au inceput sa-i aduca in inchisoare modeste pachete. Acestea au fost acceptate timp de o luna. Apoi intr-o zi nu au mai acceptat pachetele si au spus scurt: “A murit in spital”. (De obicei pacientii neajutorati erau ucisi). Corpul nu le-a fost dat.

Fratele ei, un domn slab, mic si rafinat, care a cautat dupa Matuska cu mult sacrificiu de sine si primea vizitatori, dupa 9 luni de cercetari a primit 5 ani de inchisoare intr-un lagar de concentrare din Siberia.

[din “Sfintii Bisericii Ruse din Catacombe”, publicata de Fratia Sf. Herman din Alaska, Platina, California, 1982]

Rugaciune catre Sfanta Mucenita Maria din Gatchina

O prea Cuvioasa Sfanta Mucenita Maria, lauda ingerilor si a noilor mucenici si marturisitori slava, priveste-ne pe noi pacatosii care te rugam, ca o calda aparatoare si smerita rugatoare in fata lui Dumnezeu, Celui, care, cu rugaciune, post, credinta, rabdare te-ai aratat. Tu avand lumina credintei in Hristos, darul inaintevederii si al facerii de minuni, roaga-l pe Domnul sa primeasca lacrimile si cainta noastra, sa ne daruiasca noua (N) iertarea pacatelor, dragoste nefatarnica de aproapele, tarie in credinta, trezvie si viata bineplacuta lui Dumnezeu.

O prea Cuvioasa Maica, ajuta-ne pe noi, cei ce cinstim sfanta pomenirea ta si roaga-L pe Domnul ca pentru rugaciunile tale sa ne daruiasca pace sufleteasca si vindecare in boli.

Roaga prea Cuvioasa Sfanta Mucenita pe milostivul Dumnezeu, Facatorul nostru, sa ne fereasca de rautatile ce vin asupra noastra, sa traim in curatie si in binecuvantare, slavind pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfintei poate fi gasit accesand linkul: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2011/12/acatistul-preacuvioasei-mucenite-maria.html