SFÂNTA LUMINĂ

DE LA MORMÂNTUL DOMNULUI DE PE GOLGOTA

Baldachinul Sfantului Mormant vazut de la balconul interior a Bisericii Sfintei Invieri din Ierusalim

Venirea Sf. Lumini în mod suprafiresc la Mormântul Domnului de pe Golgota este o minune dumnezeiască necuprinsă de mintea noastră, care se repetă an de an, în Sâmbăta Mare, de aproape două mii de ani. Este cea mai mare minune din zilele noastre, văzută atât de credincioşi cât şi de necredincioşi. Este minunea care ne uimeşte şi care este trăită de zeci de mii de oameni la fiecare praznic al Învierii Domnului, dovadă că Hristos Mântuitorul nostru a înviat din morţi a treia zi, dăruind tuturor viaţă veşnică.

Se spune că despre venirea Sf. Lumini s-ar fi scris puţin, de acea din materialul informativ găsit şi din informaţiile ce le-am cules cu ocazia pelerinajului meu la Ierusalim în anul 2000, încerc să împărtăşesc cititorilor revistei noastre, din tainele acestei negrăite minuni dumnezeieşti. Nu s-a scris probabil pentru că la săvârşirea ei pot lua parte atât credincioşi cât şi necredincioşi şi ca atare, cine voieşte să vadă o mare minune a zilelor noastre, cine doreşte să se întărească mai mult în dreapta credinţă, să facă tot efortul posibil şi să meargă la Mormântul Domnului de Sf. Paşti şi va vedea , cu siguranţă, marea şi negrăita minune dumnezeiască. Sfânta Lumină se aprinde pe Mormântul Domnului Iisus în Sâmbăta Mare, în timpul Vecerniei Mari între orele 12,30-13,30. Biserica Sf. Mormânt este extinsă ca suprafaţă, după cum se poate vedea pe imaginea alăturată. Sub marea ei cupolă sunt mai multe altare, ortodoxe, catolice, armene, copte....Mormântul Domnului, din incinta marii biserici, are două încăperi: prima, un fel de antreu, numită Capela Îngerilor, iar a doua, mormântul propriu zis al Domnului Iisus, acoperit cu o placă de marmoră.

După ce în Vinerea Mare se reconstituie procesiunea de pe Drumul Crucii - deci se străbate din nou Golgota, în frunte fiind arhiereii, în veşminte de doliu, ducând pe mâini o cruce mare din lemn 1,5 m, în care se păstrează o parte din lemnul original al Crucii pe care a fost răstignit Iisus, citindu-se evangheliile Sf. Patimi. Ajungând sus pe Golgota Sf. Cruce se înfige în stânca Golgotei, pe locul unde a fost răstignit Mântuitorul (de reţinut că în acea gaură se află un disc de aur dăruit Bisericii Sf. Mormânt de către domnitorul român Şerban Cantacuzino)(1678-1688). Începând de la orele 19 vineri seara până în zorii zilei de sâmbătă orele 3, are loc una din cele mai mişcătoare şi unică procesiune a întregii creştinătăţi. Este vorba de Prohodul Domnului. La această procesiune iau parte de obicei peste 20 de arhierei, în frunte cu patriarhul Ierusalimului, în jur de 40-50 de diaconi şi ipodiaconi, sute de preoţi şi mii de pelerini.

După prohod urmează Utrenia, iar apoi se alege câte un delegat din partea fiecărei biserici oficiale: ortodoxă, catolică, armeană şi coptă, - care asistaţi de poliţia civilă - un arab, un turc şi un reprezentant al statului Israel, intră în incinta Sf. Mormânt şi verifică toate obiectele din interior şi lespedea Sf. Mormânt ca să nu fie vreo sursă de foc. Îl controlează corporal pe arhiereul grec, tot pentru a nu avea vreo sursă de foc. Acesta acoperă apoi placa Sf. Mormânt cu un strat gros de vată. Se sting apoi cele 40 de candele de aur din interiorul Sf. Mormânt. Se sigilează ambele uşi ale Sf. Mormânt cu sigilii de ceară pe benzi de pânză albă aşezate cruciş peste uşi. Fiecare delegaţie îşi pune parafa pe sigiliul bisericii sale. Un martor ocular, prezent acolo în 1974, mărturiseşte că a văzut cu ochii săi cum armata evreiască pune trei sigilii pe uşa Sf. Mormânt - evreieşte, englezeşte şi arăbeşte. Se sting apoi toate candelele din interiorul marii biserici a Sf. Mormânt. Numărul lor este mare, de peste 2000. Toată lumea se retrage în mare linişte şi pleacă acasă până la Vecernia Mare din Sâmbăta Mare.

În Sâmbăta Mare pe la orele 11 începe slujba Vecerniei Mari. Procesiunea pentru vecernia începe de la sediul Patriarhiei Ortodoxe din Ierusalim, pe la orele 9 dimineaţa. Toţi slujitorii sunt îmbrăcaţi în odăjdii albe. Înainte merg patru "dragomani", civili greci, în ţinută specială, cu toiage metalice în mâini, petru a anunţa începerea procesiunii - apoi urmează doi diaconi care ţin pe mâini Sf. Cruce. Urmează apoi cortegiul sutelor de slujitori - arhierei, preoţi, diaconi, ipodiaconi, care străbat culoarul viu al miilor de închinători, ce umplu toate uliţele, curtea bisericii, biserica şi galeriile. Armata îi rânduieşte pe fiecare la locul lor după cult - ortodocşi, catolici, armeni, copţi şi celelalte. Se păstrează o ordine perfectă. Nu sunt admise surse de foc, nici aparate de fotografiat cu blitz. Credincioşii pelerini au în mâini câte un smoc (mănunchi) din 33 de lumânări, atâtea câţi ani a trăit Iisus pe pământ. Pe ele este imprimată icoana învierii Domnului.

Intră apoi în incinta bisericii ierarhii şi sutele de preoţi, iar pe la orele 12 intră patriarhul, desculţ şi cu capul descoperit, îmbrăcat într-un stihar alb din mătase şi cu mânecile largi. Patriarhul este controlat de armată, în faţa mulţimilor, ca să nu aibă la el vreo sursă de foc. Este îmbrăcat apoi de către episcopi în toate veşmintele de patriarh. Slujitorii în frunte cu patriarhul se opresc apoi în faţa Sf. Mormânt pecetluit. Apoi înconjoară Sf. Mormânt prin partea dreaptă, în sunetul clopotelor, cântând "Învierea Ta, Hristoase, Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi, pe pământ, ne învredniceşte cu inimă curată să Te slăvim". La a 3-a ocolire se cântă imnul de la vecernie, de la vohod "Lumină lină a sfintei slave". În acest timp patriarhul şi clericii se retrag în altarul Bisericii Ortodoxe de alături şi stând în aşteptare se dezbracă de omofor, de sacoş şi de mitră, rămânând numai în stiharul alb, cu epitrahil, mânecuţe şi brâu. Apoi este condus de doi diaconi şi eclesiarhul bisericii în faţa Sf. Mormânt. Aici, mai întâi, este controlat peste tot de poliţiştii necreştini, în prezenţa oficialilor armeni, catolici şi copţi, să nu aibă vreo sursă de foc Patriarhul desigilează apoi uşa Sf. Mormânt, prin ruperea peceţilor şi intră în prima încăpere, "Capela Îngerilor "însoţit, după tradiţie, de un arab musulman. Diaconii şi eclesiarhul rămân afară la uşă. Ceara de la cele 4 sigilii se adună într-o cupă de argint şi se duce la altar, unde se păstrează până la Paştile anului următor. Patriarhul intră apoi în a doua încăpere şi îngenunchează în faţa lespezii Mormântului şi se roagă fierbinte, cerând de la Dumnezeu Sfânta Lumină. În tot acest timp musulmanul supraveghează în Capela Îngerilor. În biserică se instalează o mare linişte. Emoţia minunii îi cuprind pe toţi. Arabii creştini sunt totuşi cei care fac mereu semne de implorare a Sf. Lumini. Ei se roagă strigând - "Doamne, trimite-ne din cer Lumină!". "Doamne, dă-ne Lumină!" - "Să vină Lumina!".

După 15-20 de minute de fierbinte rugăciuni, toţi cei de faţă observă o lumină puternică, ca o scânteie luminoasă de fulger coboară în zigzag prin cupola mare a Bisericii(uneori sub formă de glob de lumină, alteori ca un stâlp de lumină. Nu la fel în fiecare an). La această lumină nu prea te poţi uita că parcă te orbeşte. În Biserică se aud glasuri de emoţii în toate limbile. Scânteia dumnezeiască coboară deasupra Capelei Sf. Mormânt, ca un glob de lumină ce se sfărâmă în mici bucăţi. Apoi intră înăuntru ca o rază subţire de foc, coboară pe lespedea Mormântului şi aprinde vata de deasupra lespedei. Vata este încărcată de o rouă divină din timpul rugăciunii. Placa de marmoră de pe Mormântul Domnului transpiră în timpul rugăciunii. În această clipă Sf. Lumină a venit! Minunea s-a săvârşit! Mulţimile aşteaptă cu nerăbdare Sf. Lumină, cu mâinile întinse. Frunţile şi obrajii tuturor sunt transpirate de emoţia minunii! O mare bucurie şi trezire spirituală se săvârşeşte în inimile şi conştiinţele tuturor.

Patriarhul adună cu mâinile vata aprinsă ce are o flacără galben-verzuie. Lumina este imaterială, poţi să dai cu ea pe faţă în primele minute şi ea nu te arde. Aceasta, cred, este lumina cu care Hristos S-a coborât la iad, cum spune Isaia prorocul "Cei ce şedeau în întuneric au văzut lumină mare...".Patriarhul pune vata în două cupe de aur cu orificii şi iese în Capela Îngerilor. Aici aprinde două buchete mari de câte 33 de lumânări, în prezenţa musulmanului, iar cupele le dă celor doi diaconi ortodocşi. Aceştia duc o cupă la Sf. Altar, iar a doua la Biserica Sf. Împăraţi Constantin şi Elena de la Patriarhie. Apoi patriarhul iese în faţa Sf. Mormânt cu cele două buchete de lumânări aprinse şi strigă de 3 ori - "Veniţi de luaţi lumină!". Minunea se continuă. În clipa când patriarhul iese din Sf. Mormânt se aprind singure candelele de deasupra intrării în Sf. Mormânt, la fel şi lumânările din sfetnice şi toate candelele din Altarul Bisericii Mari, sub privirile uimite ale tuturor celor prezenţi. În cel mult trei minute se aprind felinarele şi buchetele de lumânări ale tuturor celor prezenţi. Întreaga Biserică parcă este o flacără vie. Mulţi se ating de flacără cu faţa, cu mâinile, cu hainele, pentru binecuvântare, fără a se arde. Abia după câteva minute flacăra arde în mod normal.

Acum vin la patriarh armenii, catolicii şi copţii şi iau lumină, ducând-o la altarele lor, unde o păstrează tot anul. Cei cu felinare o duc la casele lor, ba o duc în ţările lor cu avioanele ce aşteaptă pe aeroport, astfel reuşesc, ca în noaptea învierii să aibă lumină de la Sf. Mormânt la slujba de la miezul nopţii.

Martorul nostru ne mai destăinuie un lucru foarte important. Faptul că, clopotul cel mare de la Mormântul Domnului, din aur, îl plânge pe Mântuitorul în Vinerea Mare pentru că a murit. El se trage singur, rar şi a jale. Boceşte a jale spun grecii, iar în noaptea învierii, tot singur se trage, repede şi cu veselie, vestind marea bucurie a Învierii, acoperindu-le pe toate celelalte clopote. Am reţinut că praznicul învierii de la Ierusalim te face să uiţi că mai eşti pe pământ, că te înalţă cu sufletul în sferele cele mai înalte ale spiritualităţii. În Ierusalim, la magazine, se găsesc un fel de căldăruşe cu sită deasupra şi cu fitil, pline cu untdelemn de măsline, ca un fel de candele. Acestea se aprind cu Sf, Lumină şi pot fi duse oriunde doreşti. În felul acesta a ajuns Sf. Lumină la Mănăstirea Sihăstria şi candelele acestei Sf. Mănăstiri ard din 1974 cu Sf. Lumină de la Mormântul Domnului, după cum spune acelaşi martor.

Când am ajuns noi în faţa Sfântului Mormânt în anul 2000, ghidul nostru, un profesor evreu ne-a arătat candelele de la intrarea în Capela Îngerilor, spunându-ne: „Acestea sunt candelele ce se aprind cu lumină din cer la Paştile dumneavoastră”. Momentul , ca şi multe altele ne-au impresionat profund. Cântam cu toţii: „Hristos a înviat!” cu lacrimi în ochi.

Din materialul informativ am reţinut că Sf. Lumină se aprinde numai la Paştile Ortodoxe şi că ar fi încercat şi catolicii, dar n-au primit-o, dovadă incontestabilă că ortodoxii păstrează dreapta credinţă apostolică. Este cea mai puternică dovadă care mărturiseşte că Ortodoxia este credinţa cea adevărată. Deşi au adoptat calendarul gregorian, ortodocşii n-au acceptat schimbarea datei serbări Sf. Paşti. Catolicii au schimbat data Paştelui după noul calendar. Data serbării Sf. Paşti a fost stabilită odată, de către toţi la primul sinod ecumenic de la Niceea, din 325, de către cei 318 episcopi prezenţi, sub inspiraţia Duhului Sfânt. Data este în prima duminică după lună plină, după echinocţiul de primăvară. Dacă, însă, coincide cu Paştile evreieşti, noi amânăm data cu o săptămână. Paştile lor au o cu totul altă semnificaţie. Noi prăznuim la Paşti Învierea Domnului, în care ei nu cred, de aceea L-au şi răstignit.

Se cuvine să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru această mare minune a Învierii Fiului Său rugându-l să aducă în sufletele noastre Lumina Învierii şi la acest praznic al Sf. Paşti ale anului 2005.

Cateva imagini in care se observa starea duhovniceasca a momentului venirii Sfintei Lumini se pot vedea accesand linkurile de mai jos:

Link 1 http://www.youtube.com/watch?v=Ly6mlbDQAtI

Link 2 http://www.youtube.com/watch?v=DT31wfQD1NQ

HRISTOS A ÎNVIAT !

pr. prof. Teodor ŢENŢ