Petitie: Sa sustinem împreună unitatea Bisericii Ortodoxe. Memoriu catre Sonodul BOR cu privire la problemele din Ucraina.

Problemele din Ucraina ne afectează și pe noi, ca mădulare ale Bisericii.

Petitie online puteti semna aici:

Petitiepentru sustinerea unitatii ortodoxiei 

 https://www.petitieonline.com/memoriu_catre_sinodul_bor_cu_privire_la_problemele_create_prin_aparitia_unei_structuri_autocefale_in_ucraina

Textul petitiei:

Preafericite Părinte Patriarh,
Înalt Preasfinţiţi Părinţi Mitropoliţi şi Arhiepiscopi,
Preasfinţiţi Părinţi Episcopi,  

    Credința noastră comună cu frații ortodocși din alte țări ne obligă să fim solidari cu ei și să dăm glas îngrijorării cu privire la soarta credincioșilor din Ucraina, care se văd dezbinați și puși la o grea încercare de ultimele decizii ale Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, care a intervenit în mod unilateral în viața Bisericii din această țară.

     Suntem conștienți că legătura frățească ce există între noi, creștinii, ne face să nu mai fim români, ruși, elini, ucraineni, sârbi, clerici sau mireni (cf. Col. 3, 11), ci una în Hristos (Gal. 3, 28). Nu doar că ne pasă de necazurile sau prosperitatea credinței fraților noștri, dar nu dorim să le aducem o povară în plus prin poziționarea noastră, ci mângâiere și ajutor spre mântuirea sufletelor. Veștile că bisericile ortodoxe aparținând diferitelor comunități le sunt luate de multe ori prin măsuri abuzive, chiar violente, că ierarhi precum Episcopul Ghedeon sunt expulzați abuziv din țară și că o nouă structură bisericească necanonică este impusă ne tulbură și ne întristează. Însă cel mai mult ne apasă gândul că și noi va trebui să fim de o parte sau alta din cele implicate în acest conflict, care tinde să se extindă la nivelul a toată Biserica Ortodoxă.

     Prin recunoașterea sau respingerea autocefaliei acordate de Patriarhia de Constantinopol unor structuri schismatice, întreaga noastră Patriarhie va susține sau nu acest demers ce conține multe puncte discutabile.

    De aceea vă rugăm să luați în calcul, în ședința Sinodului BOR din această primăvară, și aspectele pe care vi le semnalăm. Ca mădulare ale Bisericii noastre, toate deciziile sinodale ne privesc și sunt luate în numele tuturor credincioșilor, nu țin doar de ierarhia superioară. Cu atât mai mult cu cât aceste hotărâri vizează aspecte foarte sensibile ale unității întregii lumi ortodoxe, ne simțim datori să facem cunoscut punctul nostru de vedere pentru a fi luat în seamă.

    Două aspecte provoacă o îngrijorare majoră: (1) Cum a putut fi acordată autocefalie și, implicit, comuniune și recunoaștere deplină unor grupări schismatice a căror condamnare oficială era recunoscută la nivel pan-ortodox? și (2) Cât de conformă cu caracterul sobornicesc al Bisericii este pretenția de supremație afirmată răspicat de Patriarhia Ecumenică în Tomosul acordat ucrainenilor?

  1. Caracterul schismatic al structurilor bisericești conduse până de curând de Filaret Denișenko și Macarie Maletici decurge din caterisirile și apartenența la grupări para-bisericești. Deși nu este vorba de o schismă propriu-zisă, ci de o adunare paralelă, gravitatea este aceeași, anume ruptura de Biserică. Având în vedere că Ortodoxia, ca trup al lui Hristos, este comunitatea celor ce cred în El, împărtășirea cu unele grupări separate (schismatice) apare ca fiind un atentat la unitatea Bisericii și încălcarea rânduielii ei canonice. Toate detaliile ce țin de acest aspect sunt punctate foarte bine de Patriarhul Chiril al Moscovei în Scrisoarea deschisă trimisă Patriarhului Ecumenic Bartolomeu. Câteva din problemele spinoase care decurg din trecerea în legalitate a schismaticilor ucraineni sunt următoarele:

 - validarea ca ierarhi, fără un proces judicios și corect, a unor episcopi ce au hirotonii necanonice;

- desconsiderarea unei întregi Biserici canonice și trecerea ei în ilegalitate, urmată de persecuții și exproprieri masive, cu consecințe incalculabile;

- crearea unui precedent periculos pentru alte zone similare, cum ar fi Republica Macedonia, care își dorește la fel o Biserică independentă de cea Sârbă;

- încurajarea intruziunii politicului în viața Bisericii pentru a o aservi unor interese străine de menirea ei mântuitoare.

  2. Toată această instabilitate este alimentată și susținută de intervenția Patriarhiei Ecumenice, care nu doar că a încălcat granițele jurisdicționale ale altei Patriarhii, ci emite pretenții de întâietate și dominație asupra restului Bisericilor Locale, fără a se limita la un primat onorific, oferit de primul loc din diptice. Din păcate, în loc să imprime o stabilitate prin tonul pe care îl dă, Constantinopolul răstoarnă chiar și propriile decizii anterioare. Astfel, și-a readus sub autoritatea sa unilateral teritoriul Ucrainei și a anulat fără nici o motivare caterisirile și excomunicările schismaticilor. La acestea se adaugă acordarea autocefaliei fără consultarea prealabilă a celorlalte Biserici Locale. Practic, au fost încălcate toate principiile funcționării sobornicești a Bisericii. La ce ne putem aștepta mai departe? Oare avem vreo garanție că aceste abuzuri se vor opri aici? Primatul papal a condus până la declararea infailibilității lui; este de așteptat ca și Patriarhul Ecumenic va urma același drum deja condamnat ca erezie, lucru ce stârnește o adâncă îngrijorare.

    În orice caz, acceptarea unei întâietăți de neconceput a Constantinopolului ar decurge din recunoașterea Tomosului de autocefalie, care conține câteva formulări în acest sens[1]:

 - „…«Preasfânta Biserică din Ucraina», care are drept scaun al ei orașul istoric Kiev, neputând să așeze episcopi sau să întemeieze altare peste hotare, cele deja subordonate trecând de acum înainte, după rânduială, la Tronul Ecumenic, care are competență asupra Diasporei”;

- „fiind păstrat încă și dreptul de apel în recurs al tuturor arhiereilor și al celorlalți clerici la Patriarhul Ecumenic, care deține responsabilitatea canonică de a lua decizii irevocabile asupra judecăților față de episcopi și restul clericilor din Bisericile Locale, conform cu sfintele canoane 9 și 17 ale Sinodului Ecumenic al IV-lea din Calcedon”;

- „declarăm în plus la cele de mai sus că Biserica Autocefală din Ucraina cunoaște drept cap al ei Preasfântul Tron Ecumenic Apostolic și Patriarhal, după cum fac și ceilalți Patriarhi și Întâistătători”;

- „de la care (de la Patriarhia Ecumenică) va primi Sfântul Mir ca o declarare a unității duhovnicești cu ea”;

- „acestea fiind astfel considerate, judecate și vestite cu bucurie vouă de către Centrul venerabil al Ortodoxiei”.

    Oricât de desăvârșită ar fi Patriarhia de Constantinopol, lumea ortodoxă nu poate depinde de un centru pământesc pentru că are un Conducător și Cap desăvârșit de neînlocuit, Domnul Iisus Hristos. Tocmai în aceasta constă caracterul sobornicesc al Bisericii, că toți membrii ei sunt egali în fața lui Dumnezeu și lucrează în înțelegere unii cu alții și sprijin reciproc. Primatul real al vreunei Patriarhii, nu onorific, așa cum este stipulat de canoane, ar duce la răvășirea Ortodoxiei și a tuturor rânduielilor sfinte primite prin tradiția noastră bimilenară. Am merge pe urmele papei. Dimpotrivă, în gândirea ortodoxă, după cum prevede canonul 3 al Sinodului II Ecumenic, ordinea prescrisă de diptice (lista Patriarhiilor și Bisericilor autocefale) este una onorifică. Iar din cuprinsul canonului 6 al Sinodului I Ecumenic rezultă limpede că fiecare Patriarhie își are un teritoriu bine delimitat, peste care nu poate trece.

    Am scris aceste rânduri pentru a face cunoscute neliniștile noastre atât față de frații noștri de credință din Ucraina, cât și față de viitorul Bisericii. Avem nădejdea și ne rugăm ca problemele cu care se confruntă lumea ortodoxă își vor găsi o rezolvare după voia cea sfântă a lui Dumnezeu, Care ne-a chemat pe toți la unitate și pace în El, nu în felul amăgitor al acestei lumi.

  Ca fii ai Bisericii, vă încredințăm de tot respectul și prețuirea cu care suntem îndatorați,

ieromonah Eftimie Mitra,

împreună cu toți care au sprijinit acest demers și cei de un cuget ortodox.

  Mentiune: Prin acest apel nu dorim să ne implicam in nici o alta problemă (de nuanțănaționalistă, politică etc.) decat cea bisericească si teologică, fără alte conotații sau interpretari.

[1] Textul în greacă, engleză și ucraineană: https://www.patriarchate.org/announcements/-/asset_publisher/MF6geT6kmaDE/content/patriarchikos-kai-synodikos-tomos-choregeseos-autokephalou-ekklesiastikou-kathestotos-eis-ten-en-oukraniai-orthodoxon-ekklesian?_101_INSTANCE_MF6geT6kmaDE_languageId=el_GR.

Petitia poate fi semnata aici: https://www.petitieonline.com/memoriu_catre_sinodul_bor_cu_privire_la_problemele_create_prin_aparitia_unei_structuri_autocefale_in_ucraina

*********************************************

Alte mentiuni ale autorului petitiei, preluate de pe contul sau de facebook:

- Referitor la schisma din Ucraina cred ca unele lucruri trebuiesc intelese din punct de vedere canonic, nu politic.
- Nimeni nu s-ar fi impotrivit daca "ierarhul" numit in Ucraina de catre Patriarhia Ecumenica ar fi fost hirotonit canonic. Poate ar fi facut exceptie doar Patriarhia Moscovei.
- Se vede clar ca e jocul masoneriei. Scopul este de a dezbina Ortodoxia.
- Sustinerea Vaticanului si a ambasadei SUA din Ucraina fata de schismatici spune multe, pentru cine vrea sa vada realitatea.
- Faptul ca schismaticii ucraineni accepta homosexualitatea arata ca nu au duhul ortodoxiei. Cine are interesul sa introduca in Biserica Ortodoxa acceptarea homosexualitatii?
- Cei care acum sustin pe schismatici, in urma cu putin timp i-au contestat. De ce s-au intors impotriva propriilor decizii care erau canonice?
- etc...
Sursa: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1975680779404243&set=a.1388147361490924&type=3&theater

Nu ne intereseaza răfuielile politice dintre SUA si Rusia, aici discutam despre un aspect canonic al Bisericii. Dacă Patriarhia Ecumenică ar fi instalat un ierarh canonic in fruntea noii structuri, lucrurile ar fi avut un alt curs. Problema indulgentei față de păcatul sodomiei (a noii structuri autocefale) precum si sustinerea acestora de catre cultul greco-catolic din Ucraina este un alt semn care trezeste suspiciuni in privinta "misiunii" pe care această structură schismatică paralelă o are în cadrul Bisericii Ortodoxe.

O mare problemă este modul de intrare in posesie asupra lăcașurilor de cult. Autocefalii nu își construiesc propriile biserici, ci le confiscă abuziv pe cele ale Bisericii Ucrainene canonice, prin forță, santaj, violemță etc. De exemplu un preot de lângă Mukacevo a fost bătut noaptea pe stradă pentru că nu a vrut să treacă la autocefali, unui alt preot i-a fost răpit copilul, alți preoți au fost amenințeți că familiile lor vor fi in mare pericol dacă nu vor trece la autocefali. Ce să mai spun de violențele la care politia asistă doar ca spectator etc. Sunt lucruri care arată ce duh au grupările schismatice susținute de statul ucrainean și Patriarhia Ecumenică. Evident, dacă acest tăvălug al prigoanelor va inceta, depinde și de noi, de români, de hotărârea pe care o va lua Biserica noastră. Cu atât mai mult că românii din Ucraina nu vor să accepte trecerea la formațiunea schismatică susținută de Patriarhul Bartolomeu de la Constantinopol.

Sursa: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1982143425424645&id=100008870208449