Credința nu se votează, dar se mărturisește
Cu o zi înainte de Referendum, nevoită să rezolv niște
probleme prin sat, întâlnesc o bătrânică, ce cu greu se străduia să își scoată
recolta din grădină. Împreună cu cei de față, ne-am gândit să-i dăm o mână de
ajutor și, din vorbă-n vorbă, o întrebăm dacă merge la vot, la Referendum. Spre
surprinderea noastră, bătrâna nu știa de niciun vot, cât despre Referendum –
nici nu auzise, că doar nu avem democrația Elveției, care a obișnuit cetățeanul
cu ideea de referendum, Elveția fiind țara în care aproape lunar se desfășoară
Referendumuri. Oricum ar fi fost, bătrâna nu voia să voteze, sătulă fiind de
politicianismul de azi. După ce i-am explicat că nu este un vot politic, acea
bătrână, prin răspunsul ei, ne-a revelat de fapt răspunsul la absenteismul la
vot, cel puțin al celor din Biserică și din mediul rural. Femeia, în simplitatea
ei, ne răspunde mirată: „Da’ ce, mamă? Am ajuns să ne votăm credința?
Credința nu se votează, credința o ai în suflet!”.
