ieromonah Eftimie Mitra |
Prin sinodul din Creta se încearcă
dezbinarea neamului românesc şi o falsă raportare faţă de învăţătura Bisericii
Ortodoxe.
Părintele Eftimie Mitra
oferă un răspuns celor care ne îndeamnă la compromisuri şi minciună. Reeducarea
următoarelor generaţii în consensul globalist naşte un „nou” ortodox al
secolului XXI, rupt de adevărata învăţătură a Bisericii Ortodoxe, care va înlocui
Soboarele Sfinţilor Părinţi cu hotărâri ale ierarhilor ecumenişti.
După cum s-a dovedit destul de
clar, sinodul din Creta este primul sinod care deschide porţi largi spre erezia
ecumenistă. Ecumenismul, fiind produsul în plan religios al globalismului, nu
are cum să fie benefic unităţii vreunui neam, deci nici al neamului românesc.
Părinţii Iustin Pârvu, Arsenie Papacioc, Cleopa Ilie, Adrian Făgeţeanu,
Gheorghe Calciu Dumitreasa, Dumitru Stăniloae şi alţi mari duhovnici ai
neamului nostru, au fost o stavilă de neclintit în faţa acestui ecumenism
distrugător de credinţă şi neam.
Unii adepţi ai sinodului din
Creta susţin că trebuie să fim uniţi în convingerile ecumeniste pentru a ne
păstra unitatea naţională, ceea ce este un fals, o minciună, o diversiune prin
care aceştia încearcă să ne păcălească să acceptăm compromisul pe care ei
înşişi deja l-au acceptat. Mai dureros este când vedem că aceşti propovăduitori
ai compromisului se folosesc de imaginea pe care şi-au creat-o stând în preajma
marilor duhovnici ai neamului nostru, unii tocmai în preajma părintelui Iustin
Pârvu. Ştim cu toţii care este atitudinea părintelui Iustin faţă de ecumenism
şi globalism, faţă de compromis şi trădare, etc., indiferent sub ce formă ar fi
acestea. Vedem în vieţile Sfinţilor Mucenici care a fost atitudinea lor faţă de
minciună şi erezie, faţă de cei care încercau sub diferite forme dezbinarea
neamului şi a Bisericii. Vedem în vieţile Sfinţilor din închisorile comuniste
care a fost atitudinea lor când li s-a pus în vedere să accepte compromisul.
Aceştia sunt reperele noastre, ei ne sunt călăuze vii pe care conştiinţa ne
îndeamnă să le urmăm.
Sinodul din Creta ne oferă o altă
formă a ortodoxiei şi, implicit, o altă raportare faţă de valorile autentice
ale neamului românesc. Dacă îl vom accepta, generaţiile viitoare se vor raporta
la sinodul din Creta ca la un organ oficial al Bisericii Ortodoxe, fără să ţină
seama de Soboarele autentice. În felul acesta ne vom despărţi de adevăratele
valori naţionale şi de adevăratele învăţături ale ortodoxiei, iar urmaşii
noştri vor adopta noile ideologii globaliste pe care le vor considera ca fiind
adevărate. Astfel se va naşte noul român, rupt de valorile sale autentice, şi
noul ortodox, rupt de învăţătura autentică a Sfinţilor Părinţi şi a Soboarelor
Ecumenice. „Noul” ortodox al veacului XXI, mult diferit de învăţătura Bisericii
Ortodoxe, este produsul unei false educaţii religioase oferite de şcolile
teologice şi instituţii bisericeşti supuse sistemului lumesc cu tendinţe
globaliste. Generaţiile tinere, cărora deja li s-a prezentat o falsă ortodoxie,
vor vedea în sinodul din Creta o sursă de referinţă ce va înlocui Soboarele
Ecumenice autentice pe care le vor considera învechite, fundamentaliste,
înapoiate etc. Această schimbare în gândire se urmăreşte de către cei care vor
să ne convingă să asimilăm sinodul din Creta.
A spune că trebuie să acceptăm
erezia (prin îndepărtarea de adevăratele valori ale neamului nostru şi de
adevărata ortodoxie, de dragul acceptării „valorilor” oferite de Noua Ordine
Mondială, doar pentru că aşa se impune politic), este o trădare ruşinoasă a tot
ce poate fi românesc şi ortodox. Totodată este şi o batjocură umilitoare la
adresa sfinţilor şi martirilor neamului şi ai Bisericii pe care îi avem în
sinaxare. Când vorbim despre sinaxare
trebuie să fim conştienţi că aici sunt incluşi şi cei din secolul trecut care
au suferit în închisorile comuniste. Pentru ce au murit aceştia? Pentru ce au
suferit ei? Pentru ce s-au jertfit? Pentru ca noi azi să ne lepădăm de neam şi
Biserică folosind slogane manipulatoare: „Dacă
vom mărturisii adevărul, puternicii zilei ne vor desfiinţa” sau „De semnăturile din Creta depindea unitatea
politică a României” sau „Dacă vom
spune adevărul ne vom scinda” etc.? Cu ce ne deosebim de manipulatorii din
perioada comunistă când noi spunem în faţa oamenilor că sinodul din Creta este
bun doar de dragul de a nu ne face duşmani pe cei ce vor să ne distrugă neamul
şi Biserica? Nu suntem prin aceasta trădători?
Nu acesta este exemplul oferit de
înaintaşii noştri. Sfinţii din închisorile comuniste au mers la jertfă, nu la
compromis. Părintele Iustin Pârvu a condamnat semnarea documentelor compromiţătoare
de la Balamand, Sandezie, Ravena, Busan etc., nu le-a ignorat găsind pretexte
puerile, aşa cum se încearcă azi de către agenţii globalismului, cu sau fără
sutană.
Iată cum, cei ce încearcă să ne
convingă să abandonăm lupta de mărturisire a adevărului despre acest
pseudosinod, ne îndeamnă implicit să renunţăm la valorile autentice ale
neamului şi la adevărata învăţătură ortodoxă. Prin ascunderea acestor adevăruri,
nu facem altceva decât să-i minţim pe urmaşii noştri, oferindu-le valori false
ale neamului şi ale ortodoxiei. Prin aceasta îi unim cu demonicul globalism
despărţindu-i de Adevăr.
Important este să fim conştienţi
că unindu-ne cu ecumenismul şi globalismul, ne despărţim de adevăratele valori
autentice româneşti şi de adevărata învăţătură de credinţă a Părinţilor noştri.
Fiecare alege ce îi spune conştiinţa, fiecare mărturiseşte ce simte, sau ce i
se impune...
Ieromonah Eftimie Mitra
Dacă părintele Amfilohie Brânză se raportează ”geopolitic” la viața Bisericii, îndemnând la trădarea Ortodoxiei prin lașitate și lipsa mărturisirii, prin acuze de filorusism și alte trăznăi inventate, iată că părintele Eftimie Mitra arată că noi suntem ACUM în fața unei mari alegeri: apărarea credinței moșilor și strămoșilor noștri sau trădarea ei din proeuropenism și închinare în fața globalismului.
RăspundețiȘtergereACUM se dă bătălia pentru sufletele noastre. Iar cei care le pot apăra cel mai bine suntem NOI ÎNȘINE, refuzând blasfemiile cretane la adresa lui Hristos Însuși și a Bisericii Lui, Sfânta noastră Ortodoxie.
Cu frățească dragoste, pr. Ciprian Staicu.