Exarhul Manastirilor din Bihor pus in fata unor acuzatii penale impreuna cu calugari din manastirea Izbuc

Marţi, 03 aprilie 2012, un grup de clerici din zona Beiuşului avându-i coordonatori pe protopopul Beiuşului, pr. Ioan Nat Balint, şi exarhul, Mihail Bujor Tărău, au făcut o "vizită canonică" la locul de pe Piatra Petranilor unde s-a început ridicarea unei cruci şi al unui paraclis. PS Sofronie a fost informat de construirea acelei cruci pentru care a dat binecuvântarea, dar pentru paraclis a refuzat sa acorde acceptul său, nejustificându-şi răspunsul (referitor la acest aspect ASTRADROM are unele menţiuni pe care le va face publice în viitor). Alături de protopop şi exarh au fost prezenţi şi alţi preoţi din împrejurimi, dar care spun că "nu suntem împotriva cu ce se face acolo, dar nu vrem sa ne punem rău nici cu mai marii noştri"

Proiectul ridicării Crucii de pe Piatra Petranilor a fost iniţiat de asociaţia culturală "Vârf de piatră seacă" care este şi proprietarul terenului, prin concesiune. În cele ce urmează vom da publicităţii o scrisoare primită la sediul ASTRADROM din partea secretarului asociaţiei sus amintite, Dacian Bradea:

Preasfințite Părinte Episcop,

Deși ultima săptămână din Postul Paștelui presupune un anumit subiect de meditație, îmi iau libertatea de-a vă propune un altul. Închipuiți-vă că niște necunoscuți ar da buzna în casa mamei PS voastre și, după două ore de acuze și batjocură, ar pleca subtilizând premiile de excelență pe care le-ați obținut în clasele primare. Un fapt asemănător, de această dată real, s-a petrecut cu bătrânul călugăr care trăiește de anul trecut pe Piatra Petranilor. În data de 4 aprilie, un grup de zece călugări și preoți, avându-l în frunte pe părintele exarh Mihail Bujor Tărău (staret al manastirii Izbuc - n.n.), a venit în perimetrul concesionat Asociației culturale Vârf de Piatră Seacă pentru construirea acelei cruci metalice despre care știți deja. După plecarea lor, bătrânul acesta de vârsta mamei PS voastre plângea ca un copil, acuzând lipsa unui antimis și a unei cruci cu pietre prețioase și lanț de aur, vestigii ale celor 79 de ani petrecuți în mănăstire. O cruce și un antimis - o bucată de metal și o bucată de pânză, ambele încăpute în buzunarele celor care au venit să-i vorbească în mod mincinos despre Iisus Christos. Lacrimi - dezamăgirea unui bătrân ai cărui ani de slujire monahală dublează anii de viață ai PS voastre. Prețioase sau nu, mărgăritarele părintelui Visarion au ajuns în buzunarele acelor călugări.

Întrucât părintele exarh s-a arătat interesat de ceea ce se face în acel loc, pretinzând că nu știe nimic de adresa nostră din decembrie anul trecut (actul în cauză a fost expediat în data de 12 decembrie 2011 și suntem în posesia unei confirmări de primire a lui pe data de 14 decembrie. Acolo vă erau reamintite discuțiile din anii precedenți legate de înălțarea acestei cruci, înființarea unei tipografii și fondarea unui azil de bătrâni), am recurs la această modalitate de comunicare pentru a exclude apariția unei alte disfuncționalități. Mă voi limita, în continuare, la nararea faptelor acelei zile, fiind dispus să dau ulterior lămuriri legate de situația acestei asociații culturale la care funcționez ca secretar.

Dicuția cu părintele exarh, Mihail Tarau, a durat câteva minute, după care l-am poftit să vadă anexele construcției. În acel moment am observat doi dintre călugării care-l însoțiseră ieșeau din paraclisul improvizat pentru nevoile călugărului despre care știți deja din pomenita adresă. Răspunsul sfidător pe care mi l-au dat a fost doar începutul unui spectacol de factură medievală care a presupus răsfoirea cărților de cult, verificarea veșmintelor liturgice și lansarea unui interogatoriu ale cărui întrebări nu mai aveau legătură cu canoanele bisericești sau cu legile bunului simț: -Are călugărul flotant? Aveți autorizație de construcție? spunea un călugăr care a refuzat să-și decline identitatea și care, la cererea insistentă de a părăsi încăperea, a rămas așezat, perturbând discuția care se purta între călugărul locului, părintele arhimandrit Visarion, apărut între timp, și părintele exarh.

Întrucât aceste lucruri pot fi greu de imaginat, dacă vă exprimați dorința, vă putem pune la dispoziție o înregistrare audio, în format digital, a acelor momente. Făcând abstracție de intervențiile obraznice ale călugărului-inchizitor și de greutatea de-a articula a părintelui Visarion, care a intrat în cel de-al optzeci și cincilea an de viață, cei prezenți au avut ocazia să participe la reînchegarea biografiei celui care și-a început primenirea la șase ani în mănăstire și a continuat pe treptele monahismului până spre vârsta aceasta comparabilă cu a patriarhilor biblici. Țara Sfântă, Ierusalimul și Egiptul se înșirau alături de mănăstiri cunoscute din țara nostră, smulgând admirația și stima declarată a părintelui exarh. Un veșmânt țesut cu fir de aur, primit în dar în 1947 de la P.F. Nicodim Munteanu, cel de-al doilea patriarh al României (născut în Pipirig și consătean cu părintele Visarion) se alătura slujirii de arhimandrit primită de la PS Valerian al Oradei (pe care l-a îngrijit până în ultimele clipe).

Către sfârșitul întrevederii, părintele Visarion a reintrat în paraclis, de unde s-a întors răvășit, afirmând că lipsește un antimis (fără moaște, deci inutilizabil pentru liturghie). Toată lumea a negat că l-ar fi luat, deși doar părintele exarh Mihail și doi dintre călugări au intrat în altar. Întrevederea s-a încheiat cu sărutul frățesc de care a avut parte părintele Visarion de la vizitatori, dar imediat după plecarea acestora, părintele a început să plângă, afirmând că-i lipsește și o cruce cu lanț de aur, pregătită pentru îngropăciune. Zilele care s-au scurs de-atunci nu i-au potolit durerea, luând în calcul și întocmirea unei plângeri penale. Deocamdată însă, așteaptă rezultatul intervenției PS voastre și speră să fie înapoiate obiectele sustrase din locul său de închinare.

Pentru ca lucrurile să fie clare, precizez că preoții mireni participanți, cu sau fără voia lor, la această descindere sunt desupra oricăror bănuieli; au fost și sunt în continuare bineveniți în acest loc. Călugării însoțitori ai părintelui exarh, cei care coborând din mașini se declarau nemulțumiți că aici e proprietate personală, în cunoștință de cauză deci, au acționat în acest mod potrivit altor locuri și timpuri.

Înaintea sărbătorilor pascale facem apel la înțelepciunea PS voastre, rugându-ne și rugându-vă să readuceți pacea în acest colț de rai al Țării Beiușului.

Dacian Bradea

Detalii despre iniţiativa ridicarii acestei cruci gasiti accesand linkul: http://www.crisana.ro/stiri/social-15/cea-mai-mare-cruce-din-bihor-va-fi-ridicata-in-tara-beiusului-76715.html#rate_article

Articol preluat in presa locala: http://www.crisana.ro/stiri/eveniment-14/doi-calugari-de-la-izbuc-si-exarhul-manastirilor-din-bihor-acuzati-de-furt-122227.html#show_comment