ASTRADROM

Valentine's days - o sarbatoare păgână!

2012-02-13T00:00:00.001+02:00

Iată suntem în prag (ajun) de Valentine's days şi în loc să-i sărbătorim pe Sfinţii noştri din data de 14 februarie şi să le citim viaţa. facem tocmai invers!

Părinţii, atenţie !!! nu vă lăsaţi copiii să ia parte la o sărbătoare păgână căci şi voi alături de educatorii şi învăţătorii sunteţi păstori ai sufletelor acelor copilaşi şi veţi răspunde în faţa lui Dumnezeu şi veţi avea păcat!!! iar de veţi da dovadă de adevăraţi creştini mare Slavă veţi avea în împărăţia lui Dumnezeu. Amin!

Valentine's Day CICĂ este Ziua Îndrăgostiților în tradiția occidentală, care se sărbatorește pe data de 14 februarie.

În România, sărbătoarea tradițională pentru iubiți este Dragobete care este sărbătorit pe 24 februarie. Este numit după un personaj din folclorul românesc care se presupune că ar fi fiul Babei Dochia. Etimologic, o parte din numele de Dragobete poate fi găsit și în cuvântul romanesc dragoste.

România a început să sărbătorească și Valentine's day, deși deja avea prin Dragobete o sărbătoare tradițională. Aceasta a dus la un val de critici din partea mai multor grupuri, persoane reputate, instituții. Organizația naționalisă Noua Dreaptă condamnă sărbătorirea Valentine's day în România ca fiind o activitate superficială, comercialistă, un kitsch importat din Occident. ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_%C3%AEndr%C4%83gosti%C8%9Bilor)

Dar ca sa vedeti ca toate acestea sunt influente occidentale si doresc cu orice pret sa stearga ce e frumos si placut lui Dumnezeu citiţi in linkul de mai jos:

http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/01/halloween-joaca-de-a-diavolul-pr-tudor-ciocan-si-cristi-curte-la-sfatul-inteleptului-audio-despre-re-paganizarea-societatii-cum-trebuie-sa-ne-ajutam-copiii-sa-reziste-in-lume-si-sa-se-fereas/

Părintele Justin PÂRVU la vârsta de 93 de ani!

2012-02-10T13:19:00.010+02:00

La mulţi ani şi mântuire preacuviosului nostru Părinte JUSTIN!!!

din partea ASTRADROM Bihor!

http://www.youtube.com/watch?v=OJ3B56pdPms

a se vedea şi:

http://apologeticum.wordpress.com/2012/02/10/parintele-justin-parvu-implineste-binecuvantata-varsta-de-93-de-ani-intru-multi-ani-preacuvioase-parinte-staret/#more-15678

http://www.razbointrucuvant.ro/2012/02/10/parintele-iustin-parvu-93-de-ani-document-interviul-lui-sorin-dumitrescu-din-1997-video/

2012-02-05T13:56:00.000+02:00

16 AUGUST 2012 / 6 SEPT 2012

16.INTALNIRE IN GARA SUCEAVA LA ORA 16, TRAVERSARE GRANITA, CAZARE LA M.BANCENI 100KM
17.M.BANCENI - LAVRA POCEAEV 240KM
18.LAVRA POCEAEV(SF.IOV SI AMFILOHIE) - KIEV 350KM
19.KIEV( LAVRA PECERSKA) - CERNIGOV(SF.TEODOSIE, LAVRENTIE SI FILARET) - M.OPTINA (STARETII SI NOII MUCENICI) noaptea pe drum
20.M.OPTINA - CIMITIRUL KURILOVO(MORMANTUL SF. EVGHENIE RODIONOV) - MOSCOVA(SF.MATRONA, SF.PATRIARH TIHON, MORMANTUL PATRIARHULUI ALEXEI II, SF.PATRIARH ALEKSEI, CATEDRALA NASTERII DOMNULUI, PIATA KREMLINULUI, BISERICA VASILE BLAJENII, BISERICA FECIOAREI DIN KAZAN) 220KM
21.MOSCOVA
22.MOSCOVA - MUROM (2 MANASTIRI, O BISERICA MIR , SF.IULIANA LAZAREVSKAIA, SF.PETRU SI FEVRONIA,SF.CTIN,TEODOR SI MIHAIL) - M.DIVEEVO(SF.SERAFIM DE SAROV SI CELE 7 SFINTE INTREGI, CARAREA MAICII DOMNULUI, IZVORUL SFANTULUI) 470KM
23.M.DIVEEVO - M.ORANKI (AICI AU FOST UCISI 11.000 DE CALUGARI DE CATRE BOLSEVICI) 200KM
24.M.ORANKI - M.IVANOV(SF.VASILE SI ALEXIE) - IAROSLAV(SF.IGNATIE BRIANCIANINOV)
25.IAROSLAV - ROSTOV (SF.DIMITRIE, IACOB SI AVRAAMIE) - SERGHIEV POSAD 400KM
26.LAVRA SF.SERGHIE DIN RADONEJ (SF.SERGHIE, MAXIM GRECUL, FILARET AL MOSCOVEI, NICON, ALTE SFINTE MOASTE) - MOSCOVA - NOVGOROD noaptea pe drum 780KM
27.CATEDRALA DIN NOVGOROG (SF.EP.NIKITA, SF.ANA) - M.SVIRSCOE (SF.ALEXANDRU DIN SVIR) 290KM, noaptea pe drum
28.VAPOR SPRE INSULA MANASTIRE SOLOVAT -CAZARE IN MANASTIRE
29.SOLOVAT
30.SOLOVAT iesire dupa masa , noaptea drum spre portul Valaamului 500KM
31.INSULA MANASTIRE VALAAM iesire dupa masa, noaptea drum spre Sankt Petersburg 470KM
01.SANKT PETERSBURG(SF.IOAN DIN KRONSTADT, SF.XENIA, CATEDRALA SF.PETRU SI PAVEL , ALTE BISERICI,LAVRA SF.ALEXANDRU NEVSKI)
02.CATEDRALA DIN GATCINA(SF.MARIA DIN GATCINA) - VIRITA(SF.SERAFIM DIN VIRITA) - M.PSKOV 360KM
03.M.PSKOV(SF.MARCU, VASSA, CORNELIE, IONA) - drum de iesire din Rusia spre Ukraina, noaptea pe drum - CERNIGOV - KIEV 1200KM
04.KIEV(SF.IONA, TEOFIL NEBUN PT HRISTOS,ANASTASIA, ELENA,OLIMPIADA, DIMITRA)
05.KIEV - M.BANCENI - SUCEAVA 650KM

PROGRAMUL POATE SUFERI MODIFICARI MINORE.
INFORMATII SI INSCRIERI LA TELEFON 0745045208, RODICA
PRET 900 EURO, INCLUDE INVITATIA, VIZA, ASIGURAREA MEDICALA, TRANSPORT CU AUTOCAR SI VAPOARE, CAZAREA. ESTE INCLUSA O MASA.
ACTE NECESARE: PASAPORT VALABIL PANA IN MARTIE 2013, XEROX DUPA CARTEA DE IDENTITATE, POZA TIP PASAPORT PANA IN 15 IULIE 2012.

Comemorarea Valeriu Gafencu - 11 februarie 2012

2012-02-02T11:59:00.000+02:00

Asociatia PREZENT va asteapta sambata 11 februarie 2012, ora 11:30 sa il comemoram pe Valeriu Gafencu si pe fostii detinuti politici cazuti in timpul detentiei in temnita din Targu Ocna printr-un parastas savarsit la Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena aflata in Cimitirul in care a fost ingropat trupul lui Valeriu si unde camarazii sai au ridicat o frumoasa Troita.
Mentionam ca anul acesta devansam comemorarea deoarece in data de 18 februarie va avea loc pomenirea mortilor cunoscuta popular cu numele de "mosii de iarna”.
Ca in fiecare an, manifestarea este sprijinita de familia lui Valeriu Gafencu si de fostii detinuti politici care au impratasit acelasi crez romanesc.

In functie de numarul doritorilor vom asigura transport cu microbuz/autocar din Bucuresti. In acest sens ii rugam pe cei interesati de transport sa ne anunte cat de curand posibil pentru a putea rezerva din timp mijlocul de transport potrivit. Pentru orice alte detalii nu ezitati sa ne contactati.

Astazi 24 ianuarie 2012 se implinesc 91 de ani de la nasterea lui Valeriu Gafencu.
Asociatia PREZENT!
Costel Condurache 0726 314475 - asociatiaprezent@yahoo.com

http://valeriugafencu.wordpress.com/

Episcopul Sofronie Drincec nu vrea sa discute dogmele ortodoxe in public

2012-01-28T02:38:00.017+02:00

In urma anchetei facute de ziaristul Florin Budea de la saptamanalul "Spinul Bihorean", Episcopia Oradiei sustine ca imaginile si comentariile aparute pe internet cu referire la insemnele oculte reprezentate in icoana Mantuitorului sunt diversiuni, iar "problemele de ordin dogmatic nu se discuta in piata". Sa intelegem ca dogmele Bisericii Ortodoxe sunt secrete?
Pictorul Gabriel Ursut sustine ca pictura este canonica si "toata aceasta compozitie a fost gandita de PS Sofronie Drincec". Alti pictori si canonisti ortodocsi sustin ca icoana nu este canonica.
In icoana de pe bedernita episcopului oradean se gasesc aceleasi insemne ca si pe icoana cu pricina.
Desi i s-a cerut o explicatie oficiala, PS Sofronie evita sa dea un raspuns public referitor la apartenenta sa la masonerie.
Accesand linkul de mai jos puteti gasi articolul din ziarul local oradean:
http://www.spinul.ro/ancheta.codul-lui-sofronie_1327565461.html

Bedernita PS Sofronie Drincec cu icoana Mantuitorului unde se observa ca mana cu care binecuvanteaza are aceeasi reprezentare necanonica.
Atat icoana de pe bedernita cat si icoana invierii au fost realizate de acelasi "artist".

Despre acest subiect vedeti si:
http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2012/01/pana-unde-vreti-sa-ajungeti.html

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/01/28/ps-sofronie-drincec-masoneria-si-scandalul-icoanei-satanice-pictura-bizara-comandata-de-episcopul-oradiei-legata-de-catedrala-mantuirii-neamului/

Pelerinaj la manastirile din Moldova

2012-01-27T21:48:00.000+02:00

Astradrom Bihor organizeaza pelerinaj in perioada 10-12 feb 2012 la manastirile: Petru Voda (binecuvantare de la pr Iustin Parvu si mormantul pr Gh. Calciu Dumitreasa), Neamt (inchinare la moastele Sf. Necunoscut si Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului), Secu (inchinare la Icoana MD care a fost taiata de turci si la moastele Sf Parintii Antim Gaina si Vichentie Malau), Shastria (mormantul pr Ilie Cleopa)

pret: 160 ron inclus transport, cazare si masa

Plecarea: 10 feb (vineri), ora 14:00 din Paracarea Centrul Civic

Informatii si inscrieri la numarul: 0744 282 735 - Anca Avram

Viata Sfintei Matuska Maria din Gatcina Stareta Bisericii din Catacombe - aducatoare de alinare

2012-01-26T11:24:00.005+02:00

Ziua de praznuire 26 ianuarie

(a trecut la Domnul in 1930)

“Suferinta fierbinte, precum aurul in topitoare,

curata sufletul, ii da viata (stralucire), ii da tarie si il tempereaza”

(Sf. Iosif din Petrograd)

La vreo 30 de mile de Petrograd, este micul orasel Gatcina, foarte cunoscut de toti locuitorii Petrogradului pentru gradinile, parcurile si palatele salae. In acest oras, a trait inainte de Revolutie, o calugarita, Maria, cunoscuta nu doar de locuitorii din Gatcina, dar si de multi locuitori ai Petrogradului. Revolutia din 1917, a gasit-o pe Matuska Maria pe patul ei de suferinta. Dupa ce a suferit de encefalita (o inflamare a creierului), s-a imbolnavit de boala Parkinson. Intregul ei corp a devenit ca si cum ar fi fost inlantuit si nemiscat, fata ii era palida si precum o masca; putea sa vorbeasca, dar cu gura pe jumatate inchisa, printre dinti, pronuntand cuvintele rar si monoton. Era complet invalida si avea in permanenta nevoie de ajutor si ingrijire atenta. De obicei boala duce la dramatice schimbari psihologice (nervozitate, o obositoare incapatanare in repetarea de intrebari stereotipe, un egoism si egocentrism exagerat, manifestari de senilitate si alte manifestari asemanatoare), a caror rezultat de cele mai multe ori sfarseau prin internarea bolnavilor intr-un spital de psihiatrie. Dar, Maica Maria fiind complet invalida fizic, nu numai ca nu a degenerat psihic, dar a dezvaluit trasaturi extraordinare ale personalitatii si caracterului ei, care nu sunt caracteristice acestui tip de pacienti: a devenit extrem de blanda, umila, supusa, fara sa ceara nimic, concentrata in ea insasi, a devenit preocupata de rugaciunea neincetata, suportand greaua ei stare fara cel mai mic murmur. Ca si o recompensa a acestei stari de smerenie si rabdare, Domnul i-a trimis un dar : consolarea celor intristati. Multi oameni ciudati si necunoscuti aflati in suferinta, durere, depresie si deznadejde au inceput sa o viziteze si sa discute cu ea. Si fiecare care venea la ea, pleca mangaiat, simtind o iluminare a durerii lor, o linistire a suferintei , slabirea fricii, disparitia depresiei si a deznadejdii. Stirea despre aceasta maicuta extraordinara s-a raspandit cu mult peste marginile orasului Gatcina.

Matuska Maria locuia intr-o casuta mica de lemn, la marginea orasului, acolo unde am vizitat-o si eu in 1927. In timp ce asteptam sa fiu primit, am examinat numeroasele fotografii, in camera de primire si am remarcat doua: Mitropolitul Veniamin (al Petrogradului, noul Martir) si Mitropolitul Iosif (in curand avea sa devina conducatorul miscarii “Iosefite”). Mitropolitul Iosif a scris pe fotografia sa, Maicii Maria, o dedicatie emotionanta, citand din lucrarea sa “In imbratisarea Tatalui”, in timp ce Mitropolitul Veniamin i-a scris scurt: “Celei mai profound respectate luptatoare cu suferinta, Matuska Maria, care pe langa multi alti indurerati, m-a mangaiat si pe mine, un pacatos … ”.

Am avut marea ocazie sa fiu prezent la multe minuni de vindecare a sufleteor indurerate. Un tanar care avea din ce in ce mai mare deznadejde dupa arestul si exilul parintelui sau duhovnic, a plecat de la Matuska cu un zambet plin veselie, acceptand postul de diacon. Un tanar care suferea, a devenit stralucitor de vessel, […]. Un domn in varsta care suferea foarte mult, dupa moartea fiului sau, a plecat de la Matuska, increzator si incurajat. O femeie in varsta, care venise cu lacrimi, a plecat calma si stapana pe sine. Cand am intrat la ea, i-am spus Matuskai Maria, ca o puternica depresie ma apuca de multe ori, uneori putand sa dureze mai multe saptamani si ca nu stiu ce sa fac sa scap de ea.

“Deprimarea este o cruce duhovniceasca, mi-a spus mie. Ea se da spre a-l ajuta pe pacatosul ce nu stie cum sa se pocaiasca, adica cel ce dupa pocainta cade din nou in pacatele de mai inainte….Si deci numai doua leacuri pot tamadui aceasta suferinta a sufletului, care uneori e nespus de grea. Fie inveti sa te pocaiesti si sa aduci prinos roadele pocaintei; fie porti aceasta cruce duhovniceasca, adica deprimarea ta cu smerenie, blandete, rabdare si mare recunostinta catre Domnul, aducandu-ti aminte ca purtarea crucii acesteia este socotita de Domnul ca roada a pocaintei… Si de fapt, ce mare mangaiere ai cand iti dai seama ca descurajarea ta este nerecunoscuta roada a pocaintei, o inconstienta autopedepsire pentru lipsa roadelor ce ti se cer… De la gandul acesta trebuie sa ajungem la zdrobire, si apoi treptat deprimarea se risipeste si se zamislesc adevaratele roade ale pocaintei…“

Aceste cuvinte ale Matuskai au fost ca si cum cineva efectiv mi-ar fi facut o operatie pe sufletul meu si a inlaturat o tumora duhovniceasca… Si am plecat un cu totul alt om.

Prin 1930 Matuska Maria a fost arestata. A fost acuzata ca facand propaganda contrarevolutionara si ca facand parte dintr-o organizatie contrarevolutionara. De asemenea a fost arestat si fratele ei. “Organizatia” era compusa din doar 2 oameni. Iar propaganda impotriva comunismului a fost darul ei pentru a se mangaia in suferinta. Cei care au fost de fata in timpul aresatarii, descriu un infricosator film plin batjocorire si o violenta plina de cruzime aplicata unui suferind paralizat si incapabil sa faca vreo miscare fizica. “Crima politico-religioasa” a Matuscai Maria a fost adancita si de refuzul ei de a-l recunoaste pe Mitropolitul Serghei, dupa faimoasa Declaratie din 1927, care a condus la o schisma in Biserica Rusa .

Sarmana suferinda a fost tarata de brate, care i-au fost legate la spate, pe podea si pe pamant, din patul ei pana la camion de catre doi Chekisti. Impingand corpul ei mult suferind si paralizat, acestia au aruncat-o in camion si au dus-o. Fratele ei a fost dus intr-un alt camion, asa numit “Corbul negru”, (o limuzina neagra folosita special pentru a transporta victimele arestate in intunericul cel mai adanc; a fost descrisa de Soljenitan in volumul I din cartea “Arhipelagul Gulag”). Admiratorii ei compatimitori ai lui Matuska au inceput sa-i aduca in inchisoare modeste pachete. Acestea au fost acceptate timp de o luna. Apoi intr-o zi nu au mai acceptat pachetele si au spus scurt: “A murit in spital”. (De obicei pacientii neajutorati erau ucisi). Corpul nu le-a fost dat.

Fratele ei, un domn slab, mic si rafinat, care a cautat dupa Matuska cu mult sacrificiu de sine si primea vizitatori, dupa 9 luni de cercetari a primit 5 ani de inchisoare intr-un lagar de concentrare din Siberia.

[din “Sfintii Bisericii Ruse din Catacombe”, publicata de Fratia Sf. Herman din Alaska, Platina, California, 1982]

Rugaciune catre Sfanta Mucenita Maria din Gatchina

O prea Cuvioasa Sfanta Mucenita Maria, lauda ingerilor si a noilor mucenici si marturisitori slava, priveste-ne pe noi pacatosii care te rugam, ca o calda aparatoare si smerita rugatoare in fata lui Dumnezeu, Celui, care, cu rugaciune, post, credinta, rabdare te-ai aratat. Tu avand lumina credintei in Hristos, darul inaintevederii si al facerii de minuni, roaga-l pe Domnul sa primeasca lacrimile si cainta noastra, sa ne daruiasca noua (N) iertarea pacatelor, dragoste nefatarnica de aproapele, tarie in credinta, trezvie si viata bineplacuta lui Dumnezeu.

O prea Cuvioasa Maica, ajuta-ne pe noi, cei ce cinstim sfanta pomenirea ta si roaga-L pe Domnul ca pentru rugaciunile tale sa ne daruiasca pace sufleteasca si vindecare in boli.

Roaga prea Cuvioasa Sfanta Mucenita pe milostivul Dumnezeu, Facatorul nostru, sa ne fereasca de rautatile ce vin asupra noastra, sa traim in curatie si in binecuvantare, slavind pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfintei poate fi gasit accesand linkul: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2011/12/acatistul-preacuvioasei-mucenite-maria.html

Pelerinaj in Serbia, Grecia, Muntenegru si Bulgaria

2012-01-23T13:48:00.001+02:00

22 IUNIE - 4 IULIE 2012
NE INCHINAM LA MOASTELE SI MORMINTELE CUVIOSILOR SI SFINTILOR:
IUSTIN POPOVICI
NICOLAE VELIMIROVICI AL SERBIEI
SIMEON,TATA SF.SAVA AL SERBIEI
ANASTASIA, MAMA SF.SAVA
SIMEON ,FRATELE SF.SAVA
PATRIARHUL PAVLE AL SARBILOR
IMPARATEASA TEODORA DIN CORFU
SPIRIDON DIN CORFU
GHERASIM DIN KEFALONIA
APOSTOLUL ANDREI
PATAPIE EGIPTEANUL
NECTARIE DIN EGINA
NICOLAE PLANAS DIN ATENA
EFREM CEL NOU AL GRECIEI
PARTENIE DIN LAMPSAKOS
CUVIOSUL DAVID DIN EVIA
IOAN RUSUL
GRIGORE PALAMA
DIMITRIE IZVORATORUL DE MIR
ARSENIE CAPADOCIANUL
PAISIE AGHIORITUL
KIRIK SI IULITA
IOAN DIN RILA AL BULGARIEI
VASILE DIN OSTROG AL MUNTENEGRENILOR
VLADOSLAV AL SERBIEI
NESTOR NOUL MUCENIC
PLECAREA DIN ORADEA SAU TIMISOARA.
INCLUDE TRANSPORTUL TERESTRU SI MARITIM, CAZAREA, INTRARI OBIECTIVE.
NU INCLUDE MASA.
PRET INFORMATIV MAXIM 500 EURO.
GRUP DE MAXIM 20 PERSOANE.
INSCRIERI SI INFORMATII LA TELEFOANELE 0745045208 SAU 0723557810, RODICA

Pana unde vreti sa ajungeti, preasfintiilor voastre?

2012-01-21T13:21:00.012+02:00

Comunicat de presa

ASTRADROM a luat la cunostinta despre pictura necanonica care s-a pictat in antecamera Episcopiei din Oradea la indemnul si sub coordonarea episcopului Sofronie Drincec pentru Catedrala Mantuirii Neamului. Consideram ca Episcopia Ortodoxa a Oradiei si Bihorului este datoare cu explicatii in fata credinciosilor. Cu atat mai mult cu cat exista, in cadrul episcopiei, o comisie care verifica in parohii si manastiri daca picturile sau arhitectura lacasului respectiv indeplinesc conditiile canonice. Ce spun domnii din aceasta comisie? Ce spun domnii din consistoriul eparhial? Sfantul Sinod nu are nimic de obiectat?

Pictorul care a pictat acea pictura necanonica nu are nimic de spus?

Orice episcop cu respect fata de sufletele pe care le pastoreste, are obligatia de a le calauzi in viata duhovniceasca dupa invatatura Bisericii Ortodoxe si a Sfintilor Parinti.

Consideram ca orice abatere canonica a unui ierarh, afecteaza buna randuiala a credinciosilor din eparhia pe care o pastoreste.

De asemenea, ASTRADROM considera ca, abaterile canonice ale PS Sofronie de la Oradea nu zidesc, ci chiar dimpotriva, creaza tulburare in randul clerului si a credinciosilor, fiind si o lipsa de respect fata de tot ce au zidit duhovniceste in eparhia Oradiei episcopii predecesori.

departament presa,
Cezara Filip

Detalii:

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2012/01/episcopul-sofronie-al-oradiei-intrat-in.html

Episcopul Sofronie al Oradiei a intrat în masonerie?

2012-01-16T21:52:00.017+02:00

Încă de la instalarea sa la Oradea, se vorbea pe la colţuri că face parte dintr-o lojă masonică, ceea ce l-ar fi ajutat să ocupe această funcţie. Se mai spune că ar fi folosit un teatru perfid în care juca rolul de tradiţionalist iar după ce a fost ales de Sf. Sinod şi-a dat "arama pe faţă".
Tot pe la colţuri se vorbea că plănuieşte să devină mitropolit al Banatului, iar PS Paisie să îl înlocuiască la Oradea. De când a devenit episcop la Oradea, a fost implicat în mai multe scandaluri cu clericii care aveau alte opinii decât ale sale iar luxul şi aroganţa sunt la ordinea zilei.
Unii preoţi din eparhia sa îl acuză de trădare şi însuşire de câştig în urma retrocedărilor bunurilor bisericeşti către alte culte.
A săvârşit slujba aghiasmei mari, pe malul Crişului Repede, cu un episcop eretic iar ca temă de doctorat a ales promovarea releţiilor ecumeniste cu monofiziţii.
Acum a pictat la catedrala eparhială o icoană cu reprezentări masonice. Atât icoana cu Învierea Mântuitorului din linkul de mai jos, cât şi faptele, dovedesc "crezul" şi "trăirea" ortodoxă a "călugărului atipic", după cum spunea despre sine episcopul din Bihor.

Pentru detalii accesaţi linkul de mai jos:
http://saccsiv.wordpress.com/2012/01/16/mantuitorul-face-semnul-satanic-in-pictura-murala-de-la-catedrala-mantuirii-neamului-ideea-a-fost-a-ps-sofronie-cel-apropiat-de-monofiziti-si-care-a-sfintit-agheasma-mare-impreuna-cu-catolicii/#comment-113890

Pentru a vedea o comparaţie mai clară accesaţi aici.

Despre episcopi eretici, masoni:

http://www.youtube.com/watch?v=tfJpbnfNgq0

75 ani de la martiriul lui Ionel Mota si Vasile Marin comemorat la Orăştie

2012-01-13T23:00:00.008+02:00

“Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Se clătina aşezarea creştină a lumii! Puteam noi să stăm nepăsători?... Eu aşa am înţeles datoria vieţii mele. Am iubit pe Hristos şi am mers fericit la moarte pentru el” (Ionel Moţa – fragment din testamentul către părinţi)

În 13 ianuarie 2012 organele de ordine au apărut la comemorare în momentul în care s-a pomenit numele fiului oraşului Ionel Mota şi s-a arborat drapelul legionar.

În catedrala ctitorită de tatăl martirului s-a săvârşit o slujbă de pomenire în amintirea mucenicilor Moţa şi Marin.

Ionel Moţa s-a născut în 5 iulie 1902, la Orăştie, într-o familie cu dublă descendenţă preoţească şi cu tradiţie în lupta naţională, iar în 13 ianuarie 1937 (când a fost ucis) avea 35 de ani. A studiat la Sorbona (Paris - Franţa), la Universitatea din Cluj, obţinând titlul de doctor în drept la Grenoble (Franţa). Ionel Moţa este o personalitate importantă a municipiului Orăştie iar, oficialităţile locale îl ignoră obstrucţionând orice amintire a acestuia mai ales a luptei sale de neatârnare faţă de marile puteri ale lumii, în mod special comunismul.

Locuitorii din Orăştie au participat în seara de 13 ianuarie anul acesta, în catedrala “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, la un parastas săvârşit întru pomenirea martirilor neamului. Printre aceştia au fost pomeniţi nominal Ionel, Vasile şi Corneliu. În încheierea slujbelor de pomenire a luat cuvântul ieroschimonahul Nectarie Apostol de la mănăstirea Măgureni care a vorbit despre cele partu scrisori testament lăsate de Ionel Moţa cât şi despre mucenicie văzută din perspective Sfinţilor Părinţi: “Mucenicia lui Ionel Moţa este asemenea celor pe care îi cinstim în sinaxare”. A mai luat cuvântul şi profesorul Ionică Mircea care a subliniat că: “Zidirea catedralei oraşului Orăştie de către protopopul Ioan Moţa, tatăl lui Ionel, s-a făcut nu numai cu contribuţia comunităţii locale – singură nu ar fi reuşit – ci şi cu contribuţia celor care au vrut ca jertfa lui Ionel Moţa să lase şi semnul unei ctitorii materiale”.

La troiţa de lângă biserica a fost aşezat un portret al martirului în faţa căruia ardea o candelă. O parte din participanţii la comemorare au pus coroane de flori, iar un tânăr îmbrăcat în straie naţionale a stat toată ziua lângă troiţă. La puţin timp după arborarea drapelului legionar (în plină “democraţie”) au apărut organele de ordine ale municipiului care au atras atenţia că: “Acest drapel poate provoca tulburări şi riscă să aducă atingere liniştii publice”.

În anul 2004, primarul Iosif Beniamin Blaga (PDL) a dat dispoziţie să dispară de pe troiţă numele fiului Orăştiei: Ionel Moţa. În contradicţie cu atitudinea primarului PDL-ist, Mircea Eliade spunea despre cei doi martiri: “Destinul i-a ales pe ei ca să mărturisească; să arate celorlalţi seninătatea pe care ţi-o dă credinţa, sensul creştin şi eroic pe care îl capătă viaţa atunci când eşti gata, în orice clipă, să renunţi la ea”.

Corina Nuţu

http://www.napocanews.ro/2010/01/martirii-anticomunisti-statul-spaniol-le-a-ridicat-un-monument-de-proportii-primaria-din-orastie-le-a-profanat-troita.html

http://razvan-codrescu.blogspot.com/2012/01/cu-stingul-in-dreapta.html

http://apologeticum.wordpress.com/2012/01/13/ion-mota-si-vasile-marin-primii-martiri-ai-miscarii-legionare-75-de-ani-de-la-jertfa-lor-muceniceasca/

Gheronda Efrem, între prigoană şi mărturisire

2012-01-07T11:35:00.010+02:00

„Eu le-am dat cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume” (Ioan 17,14)

Vestea arestării stareţului Efrem de la Mănăstirea Vatoped, din Sfântul Munte, s-a răspândit cu repeziciune în întreaga lume. Foarte mulţi monahi şi monahii din România îl pomenesc în rugăciune. Asemenea sfinţilor care au pătimit în închisori, gheronda se roagă azi cu mai multă râvnă Celui pentru care suferă decât o făcea în libertate.
Este ştiut că, gheronda Efrem a avut tăria duhovnicească de a se împotrivi ereziei ecumeniste, îndosarierii electronice şi altor accţiuni antiortodoxe şi antisociale ale UE, fiind şi unul dintre cei ce au susţinut o misiune ortodoxă în afara graniţelor Greciei, atrăgând asupra sa nemulţumirile puternicilor vremii. Nu ne-ar mira ca astfel de evenimente să se întâmple şi cu alţi mari duhovnici ai ortodoxiei contemporane.
Arestarea stareţului Efrem seamănă, prin felul în care s-a petrecut, cu arestarea Domnului Iisus Hristos, când mulţime multă de soldaţi înarmaţi au venit să prindă un Om blând care îşi aştepta prigonirea cu demnitate. Avva Efrem, asemenea Mântuitorului, a cerut ucenicilor săi să nu riposteze, îndemnându-i la rugăciune şi primind orice nedreptate cu curaj şi tărie duhovnicească.
Gheronda Efrem nu aparţine lumii acesteia, nu are modul de gândire şi de vieţuire pe care îl au stăpânitorii acestei lumi. De aceea unii conducători ai statului grec îl consideră un „infractor”. Oamenii cu frică de Dumnezeu şi dragoste de Biserică ştiu că este o poartă către Cer, un rugător adevărat pentru mântuirea omenirii.
Să ne rugăm cu toţii Domnului, pentru gheronda Efrem şi obştea manăstirii Vatoped, să le dăruiască putere pentru a trece peste aceste clipe de grea încercare la care sunt supuşi. Toţi sfinţii care au pătimit în închisori să le fie călăuză, iar Sfinţii Români să mijlocească pentru toţi înaintea Mântuitorului Iisus Hristos. Amin.

Ieromonah Eftimie Mitra,
Maica stareţă Nicolaida Vaida
cu obştea schitului Sfinţii Români
29 decembrie 2011, Grădiştea de Munte

sursa: Razboi intru cuvant.ro

Vedeti si: http://www.razbointrucuvant.ro/2012/01/04/staretul-efrem-in-romania-conferinta-de-la-bucuresti-2000-si-video-mesaj-din-sfantul-munte-nu-va-pierdeti-curajul-duhul-sfant-nu-iese-la-pensie/

O minune a Sfintei Paraschiva de Boboteaza

2012-01-05T16:42:00.008+02:00

“Am fost acasă la doamna Olga pentru a o împărtăşi. Deoarece starea sanataţii şi vârsta înaintată nu îi permitea să vină la biserica din parohie pentru a se închina la icoana Kazanskaya care a lăcrimat la Huta am decis să duc icoana acasă la dânsa. Văzând icoana Kazanskaya a mi-a spus ca şi dânsa are acasă o icoană care cu mulţi ani în urmă a lăcrimat. Iniţial crezuse că e o icoană a Maicii Domnului dar când am văzut-o am constatat că e icoana Sfintei Paraschiva” (pr. Florin Puşcaş, Oradea)

Icoana Sfintei Cuvioase Parascheva care a lăcrimat la Sulina

Această sfântă icoană a Cuvioasei Parascheva a fost cinstită ca şi icoană a Maicii Domnului într-o familie de drept credincioşi din Sulina. În anul 1928 în urma unei mari încercări icoana a plâns. Era în luna ianuarie a anului 1928, de Praznicul Bobotezei, pe când Dunărea era îngheţată; s-au făcut copci în apa îngheţată a Dunării pentru ca preotul să arunce Sfânta Cruce în apă. Cinci tineri au sărit în apa îngheţată pentru a prinde crucea, printre ei şi tânărul Alexandru Cuzulov, proaspăt întors din armată, un înotător foarte bun. Apa îngheţată a Dunării “l-a tăiat”, a cerut de două ori ajutor iar mai apoi a fost acoperit de apele îngheţate ale Dunării. Mama lui Alexandru a început să plângă, să se tânguiască; trupul lui Alexandru a fost căutat cu scafandri, însă a fost de negăsit. Ajunsă acasă mama lui Alexandru a aprins candela icoanei Cuvioasei Parscheva, crezută a fi a Maicii Domnului şi s-a rugat: “Maica Domnului, dă-mi copilul! Dă-mi copilul ca să ţi-l pot da înapoi!”. Vroia să-l prohodească după rânduiala creştinească.

A plâns şi s-a rugat cu durere. Într-o dimineaţă, a doua sau a treia zi, când mama dădea să se închine în faţa icoanei, aceasta era toată udă de lacrimile izvorâte din ochii Sfintei. A luat icoana în braţe, a alergat la preot şi i-a spus:

“- Părinte, acolo mi-l găsiţi unde s-a înecat!

- Dar ce spui femeie?

- Uite... mi-a plâns icoana noaptea, cu mine şi a spus: acolo să-l căutaţi unde s-a înecat.”

Trupul lui Alexandru a fost găsit întocmai cum vestise Sfânta.

În Sulina, se poate vedea monumentul ridicat în memoria tânărului Alexandru Cuzulov.

Astăzi, icoana se află în Oradea, la nepoata de soră a lui Alexandru şi este păstrată cu multă cinste şi evlavie ca un odor de preţ. Aceasta fiind ocrotitoarea familiei în pribegia din timpul celui de-al doilea Război Mondial.

Pentru rugăciunile Sfintei Cuvioase Parascheva, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

AMDOR - Praznicul Bobotezei 2012

Accesand linkul de mai jos se poate asculta un scurt fragment din convorbirea preotului Florian Puscas cu detinatoarea icoanei in varsta de 83 ani: http://www.trilulilu.ro/maribo/1f89b67d39e8e0

Gheronda Efrem primeste prigoana cu pace in suflet

2011-12-29T20:47:00.023+02:00

In spatele arestarii staretului Efrem se ascund interese politico-masonice.

Toti cei care doriti sa va exprimati in mod concret sprijinul pentru staretul Efrem din Sfantul Munte, un mare rugator pentru noi toti, o puteti face accesand linkul:

http://freegerontaefraim.com/ro

Tipariti scrisoarea de pe site, impreuna cu mai multe tabele, si duceti-o la preotul din parohia dumneavoastra pentru a o citi si a strange cat mai multe semnaturi in aceste zile.

E foarte important sa-l sprijinim pe staretul Efrem prin atitudinea noastra, dar va recomandam sa il sustinem si prin rugaciune.
Arestarea staretului de la Vatoped, tocmai in preajma Nasterii Mantuitorului, dovedeste cine se afla in spatele acestor actiuni: diavolul.
Sfintii mucenici din inchisorile comuniste sa il intareasca si sa il insoteasca pe noul mucenic Efrem de la Vatoped.

Erezia de la Balamand a fost acceptată prin hotărâre sinodală doar de BOR

2011-12-20T08:45:00.006+02:00

Bazându-se pe hotărârile adoptate de sinodul BOR unii ierarhi români au săvârşit erezii smintitoare trădând jerfele de aproape două mii de ani ale martirilor care au murit pentru dreapta credinţă şi pe care Biserica Ortodoxă îi cinsteşte cu zi de prăznuire în calendar.

În urma smintelilor făcute de doi ierarhi din vestul ţării (Oradea şi Timişoara), din iniţiativa IPS Bartolomeu Anania, Sinodul BOR a interzis orice comuniune prin slujbe cu ereticii şi schismaticii. După trecerea la cele veşnice a mitropolitului de la Cluj, această hotărâre a fost dată uitării de către înaltele feţe bisericeşti din România.

În iunie 1993 în localitatea Balamand din Liban a avut loc o consfătuire între catolici şi ortodocşi în care partea ortodoxă a făcut câteva concesii foarte grave. Printre aceste concesii sunt şi recunoaşterea reciprocă a Tainelor, dar şi a ideii eretice de biserici surori. Ulterior concesiile şi ereziile acceptate acolo au fost combătute de mulţi teologi greci. Acestora s-a alăturat şi chinotita Sfântului Munte Athos.

Şase Biserici Ortodoxe locale nu şi-au trimis reprezentanţii, iar unele au boicotat aceasta întrunire. Au participat reprezentanţi a nouă Biserici Ortodoxe locale. În cele din urmă, documentul semnat la Balamand, nu a fost acceptat de niciun sinod al vreunei Biserici Ortodoxe locale care a trimis reprezentanţi, mai puţin Biserica Romaniei. Prima dată, documentul a fost condamnat sinodal de catre Biserica Greciei.

Acest document a stârnit multe tulburări în lumea teologică ortodoxă. Bazându-se pe acest acord adoptat doar de sinodul BOR, unii ierarhi din România au căzut în erezie. Este cunoscut cazul celor doi ierarhi Sofronie de la Oradea şi Nicolae de la Banat. Nu de mult IPS Andrei Andreicuţ a săvârşit o sfeştanie cu un episcop catolic la Cluj iar, IPS Serafim Joantă al Germaniei a căzut într-o altă erezie afirmând că, după părerea sa, Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe sunt foarte apropiate de cele ale Bisericii Catolice.

În afirmaţiile sale, IPS Serafim îi contrazice pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, pe marii noştri teologi şi pe Patriarhii Răsăriteni. Decât să ne lăsăm înşelaţi de falsele învăţături ale “blândului” ierarh român din Germania preferăm să ascultăm de “aprigii” Sfinţi Părinţi care şi-au dat viaţa pentru păstrarea neschimbată a învăţăturii Bisericii Ortodoxe mărturisită şi de Patriarhii Răsăritului.

În mai 1848 patriarhii ortodocşi ai răsăritului au condamnat în unanimitate eresurile catoliceşti mărturisind că tainele acestora nu sunt valide. Azi, prin documentul semnat la Balamand, mărturisirea de credinţă a Sfinţilor Părinţi a fost ignorată cu dispreţ de către cei ce ar fi trebuit să o apere cu tărie. Noi de cine să ascultăm? De Sfinţii Părinţi sau de diplomaţia politico-religioasă a ierarhilor care au semnat şi aprobat cele scrise în acel document?

Expresia de “Biserici surori” folosită în cercurile ecumeniste dă impresia că ambele au putere egală de mântuire ceea ce este fals, contrazice toată învăţătura de credinţă a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe. În acest sens, teologul român de talie internaţională, părintele Dumitru Stăniloae, spune că “Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă nu sunt două surori. Nu există decât un cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decât un singur trup, adică o singură Biserică. Deci noţiunea de Biserici surori este improprie” (în “Omagiu memoriei părintelui Dumitru Stăniloae”, Ed. Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1994, pg. 93).

Şi iarăşi ne întrebăm de cine să ascultăm? De cei ce au semnat astfel de documente sau de Sfinţii lui Dumnezeu?

prof. Mihai Cosma, licenţiat în teologie

Vedeţi şi:

Documentul de la Balamand propriu-zis (în limba română): http://www.danionvasile.ro/blog/2010/06/07/documentul-de-la-balamand-%E2%80%93-1993/

O prezentare pe scurt a documentului: http://eresulcatolic.50webs.com/balamand.html

Sfântul Munte Athos despre erezia de la Balamand (pozitia chinotitei): http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/10/01/sfanta-chinotita-a-sfantului-munte-athos-impotriva-acordului-de-la-balamand-si-a-ereziei-bisericilor-surori/

Pozitia teologului grec Ioannis Romanidis: http://www.danionvasile.ro/blog/2010/06/07/romanidi/

Mitropolitul Ieroteos Vlahos despre compromisurile ecumenistilor: http://acvila30.wordpress.com/2011/10/14/mitropolitul-ierotheos-vlahos-denunta-traseele-subterane-ale-ecumenistilor/

Parintele Iustin Parvu despre eresul de la Balamand: http://apologeticum.wordpress.com/2011/10/24/parintele-justin-despre-acordul-de-la-balamand-noi-nu-ascultam-de-furi-ci-de-glasul-bisericii-care-vorbeste-prin-sfintii-parinti/

Acatistul preacuvioasei Muceniţe Maria Gatcinskaia

2011-12-09T02:30:00.002+02:00

Condacul 1

Preacuvioasă Muceniţă, aleasa lui Hristos, le-ai apărut locuitorilor drepţi din Gatcina prin faptele tale bune şi prin smerenie. Şi astăzi, te preamărim, ne amintim cu dragoste de tine, fiind cinstită în faţa lui Dumnezeu şi ne ocroteşti, îţi cântăm fără încetare cu inima înduioşată:

Bucură-te Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Icosul 1

Îngerii lui Dumnezeu s-au bucurat încă de la naşterea ta, pentru că te-ai rugat fără încetare şi ai fost respectată pentru că ai oferit daruri sufleteşti asemenea lor, cinstind puterea lui Dumnezeu. În perioada ateistă, ai luptat pentru adevărul lui Hristos în biserica de pe pământ şi ţi-ai păstrat credinţa neclintită. Iar noi, privind chipul tău, îţi cântăm aşa:

Bucură-te, urmaşă purtătoare de evlavie creştină.

Bucură-te, că ai dat dovadă de blândeţe îngerească.

Bucură-te, că ai găsit mângâierea cerească.

Bucură-te, că ai transformat durerea pământească în bucurie.

Bucură-te, că inima și-a alinat suferinţa.

Bucură-te, că ţi-ai dedicat viaţa lui Dumnezeu.

Bucură-te, sol al iubirii lui Dumnezeu.

Bucură-te, flacără nestinsă a credinţei ortodoxe.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul al 2-lea

Corurile de cântăreţi nu vor putea să îţi slăvească faptele bune aşa cum se cuvine, Preacuvioasă Mamă, pentru că ai fost lovită de o boală cumplită când erai tânără şi L-ai urmat neobosită pe Hristos şi ai stat în chilia ta în toate zilele vieţii tale, cântându-i Puterii lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 2-lea

Trupul tău a fost secerat de o boală grea şi cu îngăduinţa lui Dumnezeu, nu a fost adus în viaţa ta rodul faptelor pământeşti care duc la pierzanie, ci rodul veşnic al harului duhovnicesc. Ai avut mare încredere în Dumnezeu, de aceea noi îţi vom cânta cu slavă următoarele:

Bucură-te, că ai urmat voia lui Dumnezeu cu blândeţe şi smerenie.

Bucură-te, că datorită martiriului tău ai fost înzestrată cu har divin.

Bucură-te, că ţi-ai îndreptat privirea în toate zilele vieţii tale spre Hristos cel răstignit pe cruce.

Bucură-te, că ţi-ai purtat crucea în urma lui.

Bucură-te, că te-ai apropiat de Dumnezeu prin liniştea rugăciunilor.

Bucură-te, că te-ai rugat la Dumnezeu pentru toată lumea.

Bucură-te, că îi ajuţi pe cei ce îşi pierd curajul din cauza durerii.

Bucură-te, că deschizi ochii celor care au sufletul orb.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul al 3-lea

Dumnezeu Preamilostivul, ţi-a întărit sufletul cu suferinţa şi boala timpurie, te-a scos din deşertăciunea sorţii triste, dăruindu-ţi curăţenia inimii, ai fost asemenea lui Iova, cel care a suferit mult. Iar tu, Maria cea Dreaptă, bucurându-te de dragostea lui Dumnezeu, îi cântai din adâncul sufletului: Aliluia.

Icosul al 3-lea

Căci ai fost încercată de o furtună de gânduri şi suferinţe pentru sufletele celor care luptau, Mamă Marie, L-ai implorat pe Domnul Iisus Hristos cu blândeţe şi lacrimi şi ai dobândit liniştea, fiind unsă cu mir frumos mirositor. Iar noi, văzând harul lui Dumnezeu îţi cântăm acestea:

Bucură-te, că ai îndepărtat cu răbdare linguşeala duşmanilor.

Bucură-te, că sufletul tău a fost curăţat prin suferinţă.

Bucură-te, muceniţă, că eşti foarte mărinimoasă faţă de oameni.

Bucură-te, muceniţă, că l-ai iubit pe aproapele tău la fel ca pe tine.

Bucură-te, că prin rugăciune ai fost înzestrată cu harul alinării durerii celor care suferă.

Bucură-te, porumbiţă minunată, că te-ai dus cu sufletul curat în ceruri.

Bucură-te, că ai primit cununa slavei veşnice de la Dumnezeu.

Bucură-te, că ai transformat suferinţele din acea vreme în bucurie veşnică.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul al 4-lea

Ai avut cu tine mătăniile din mărgele nepreţuite când te-ai izolat să te rogi, nu ai simţit boala, iar pentru că ai fost foarte înţeleaptă, oamenii evlavioşi au venit la tine pentru a primi cuvinte de mângâiere. Tu le-ai alinat sufletele de multe ori şi pentru aceasta ei îi cântă Dumnezeului Mare şi Atotputernic: Aliluia.

Icosul al 4-lea

Te-ai apropiat cu dragoste şi credinţă de Potirul vieţii şi ai primit Trupul şi Sângele lui Hristos, ca să te întărească Hristos, Cel care te-a ales, şi ca să fie mereu în tine. Aşa ai fost luminată de Duhul Sfânt, ţi-ai dedicat toată viaţa lui Hristos, iar noi îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că ai primit bunătatea luminată din ceruri de la Dumnezeu.

Bucură-te, că ţi-ai luminat sufletul cu lumina Sfintei Treimi.

Bucură-te, că îngerii s-au minunat şi s-au bucurat de tine şi că oamenii te cinstesc.

Bucură-te, de întărâtarea şi lacrimile amare ala demonilor.

Bucură-te, vindecătoarea rănilor noastre trupeşti şi a suferinţelor sufleteşti.

Bucură-te, că mergi înaintea lui Dumnezeu pentru noi.

Bucură-te, că ne-ai vindecat suferinţele prin rugăciunile tale.

Bucură-te, că prin modul tău de viaţă, ne-ai îndreptat vieţile spre mântuire.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul al 5-lea

Asemănându-te fecioarelor înţelepte, ai păstrat mirul rugăciunilor şi milei pentru întâmpinarea lui Dumnezeu şi cu candela aprinsă a fost posibil ca El să îţi apară, iar tu, arătându-i robii lui credincioşi, Îi cântai Dumnezeului Atotmilostiv: Aliluia.

Icosul al 5-lea

Privind pământul rusesc doborât de întunecimea sufletească, l-ai nimicit prin curăţenia sufletului şi ai încălzit sufletul fecioarelor tinere cu sunetul clopotelor bisericeşti, îndrumându-le să-L slujească pe Dumnezeu şi pentru a-şi ajuta aproapele în perioada ateismului. De aceea şi noi urmându-ţi exemplul, învăluim pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru cu o iubire sinceră, cântându-i aşa:

Bucură-te, că te cinstim pentru că ne alungi necazurile.

Bucură-te, că ne înveţi cu răbdarea ta.

Bucură-te, că ne luminezi cu lumina sufletului tău.

Bucură-te, că dai o mână de ajutor bolnavilor.

Bucură-te, că îi povăţuieşti pe atei şi pe cei răi.

Bucură-te, model de păstrate a credinţei în secret.

Bucură-te, strălucire a curăţeniei cereşti.

Bucură-te, îmbinare de credinţă, speranţă şi dragoste.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul al 6-lea

Sfântul mucenic, mitropolitul Veniamin, ţi-a vizitat chilia şi a vorbit cu tine, ţi-a dat binecuvântarea să intri în rândul călugăriţelor, să te întărească Dătătorul de fapte bune, iar tu să-I cânţi lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 6-lea

Privim ceremonia călugăririi tale în timpul prigoanei împotriva creştinilor de la Biserica cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, locul în care ai mers cu evlavie. Pentru că ai respectat poruncile lui Hristos şi legământul monahal, noi îţi mulţumim cântându-ţi aşa:

Bucură-te, că faci parte din noii mucenici ai Bisericii Ruseşti.

Bucură-te, conducătoare a spiritului confesiunii.

Bucură-te, că prin mucenicia ta ai ajuns în Împărăţia Cerurilor.

Bucură-te, că trupul tău a purtat răni asemenea lui Dumnezeu.

Bucură-te, că prin tine înţelegem dreptatea lui Dumnezeu.

Bucură-te, că împreună cu tine îl urmăm pe Hristos.

Bucură-te, că îi întăreşti pe cei care au luptat pentru credinţă.

Bucură-te, că le-ai luminat drumul spre mucenicie cu rugăciunile tale.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul al 7-lea

Faptele tale au fost ţinute în secret, însă după cuvântul lui Dumnezeu: „un oraş nu poate fi ascuns dacă este construit pe vârful muntelui, chiar dacă locuitorii îl ţin ascuns, lumina lumânărilor bate în jos şi le arată tuturor că sunt în acel oraş”. La fel şi lumina virtuţii tale, Sfântă Mamă Maria, le-a apărut oamenilor suferinzi, iar ei privind-o, îşi vor îndrepta nădejdea spre Dumnezeu cel Atotputernicul printre sfinţii Săi, cântându-i: Aliluia.

Icosul al 7-lea

Chilia ta împodobită cu icoane şi înmiresmată datorită rugăciunilor tale era cerul pe pământ pentru oamenii suferinzi, care veneau în număr mare la tine căutând sfatul duhovnicesc, rugăciunea şi liniştea. Iar ei, din bucurie că şi-au hrănit sufletul şi prin puterea lui Dumnezeu au devenit mai puternici , datorită faptelor bune care li s-au făcut, îţi cântau aşa:

Bucură-te, că ai învins neputinţa trupului omenesc.

Bucură-te, că ai mers pe drumul îngust către mântuire.

Bucură-te, apărătoare a curajului duhovnicesc.

Bucură-te, refugiu al celor descurajaţi de suferinţă.

Bucură-te, că i-ai făcut mai înţelepţi prin smerenie pe cei neînţelepţi.

Bucură-te, că îi întăreşti pe cei slabi de înger.

Bucură-te, că ne-ai arătat puterea speranţei.

Bucură-te, că ne dăruieşţi lumina bucuriei cereşti.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul al 8-lea

Ai propovăduit neînfricata credinţă pe pământ, ai primit cu inima cuvântul înţelept al sfântului Mucenic Veniamin, că nu oamenii salvează Biserica, ci Dumnezeul nostru Iisus Hristos cu Sângele Său. Dar şi noi, muceniţa lui Hristos, privind măreţia ta mucenicească, alungăm din inimile noastre frica şi răutatea, cântându-i lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 8-lea

Ai stat la pat bolnavă fiind, te rugai la Dumnezeu Milostivul să ierte păcatele omeneşti, să-i aducă pe necredincioşi pe calea cea dreaptă şi să-i ridice pe cei căzuţi. Rugăciunea şi lacrimile tale au fost pe placul lui Dumnezeu, Mamă Marie. De aceea, noi minunându-ne de măreţia sfinţeniei tale, îţi cântăm:

Bucură-te, că ai îndulcit amărăciunea suferinţelor.

Bucură-te, că ne îndrumi să avem încredere în voia lui Dumnezeu.

Bucură-te, că multe taine nu ţi-au fost ascunse.

Bucură-te, că rugăciunile tale au ajuns până la ceruri.

Bucură-te, că ai îndepărtat uneltirile diavoleşti.

Bucură-te, că ţi-ai întins mâinile spre Bunul Dumnezeu.

Bucură-te, că i-ai povăţuit pe duşmani.

Bucură-te, că ai îndreptat inimile reci spre Dumnezeu, cu căldura rugăciunilor tale.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul al 9-lea

Te-ai rugat în taină Unicului Dumnezeu, lui Hristos şi ai primit harul de a-i alina pe cei suferinzi, oamenii bolnavi venind la tine pentru acesta. De aceea şi noi, Sfântă Preacuvioasă, suntem vrednici de mila lui Dumnezeu şi cântăm cu smerenie în inimi: Aliluia.

Icosul al 9-lea

Faima minunilor tale s-a răspândit dincolo de oraşul Gatcina şi o mulţime de oameni au venit din alte oraşe şi din alte părţi, lăudându-L pe Dumnezeu, ţi-au recunoscut sfinţia, chiar dacă trupul tău era secerat de boală, iar noi, împreună cu ei preaslăvim mila Domnului şi îţi cântăm:

Bucură-te, că prin rugăciunile tale ne-ai îndreptat spre Dumnezeu.

Bucură-te, că ai îndreptat suflete spre lumina veşnică.

Bucură-te, logodnică binecuvântată a lui Hristos.

Bucură-te, că prin stilul tău de viaţă ai dovedit lipsa de judecată a lumii.

Bucură-te, că ne-ai îmbogăţit fiind un exemplu de evlavie.

Bucură-te, că ne-ai arătat puterea credinţei.

Bucură-te, că ai fost săracă cu duhul şi astfel ai primi harul Duhului Sfânt.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul al 10-lea

Toţi oamenii s-au minunat că s-a reflectat în tine bucuria şi bogăţia de virtuţi: curăţenia asemenea îngerilor, dovezile de curaj chiar dacă trupul tău a fost secerat de boli crude şi suferinţă şi compasiunea nemărginită faţă de oameni. Preacuvioasă Mamă, pentru toate acestea Îi cântăm Dumnezeului preamărit de tine: Aliluia.

Icosul al 10-lea

Diavolul, duşmanul mântuirii, nu a putut să umbrească faptele tale bune, pentru că tu i-ai luminat pe toţi cu bucuria şi mângâierea. Şi ţi-ai îndeplinit sarcina din rândul îngerilor de a-i învăţa pe oameni să nu se lepede de Hristos până la moarte şi le-ai zis că dragostea lui le va încălzi fără încetare inimile, că pe cei bolnavi nu îi vor speria lanţurile, temniţele, suferinţele şi moartea. De aceea îţi spunem aşa:

Bucură-te, model neînfricat de păstrare a credinţei.

Bucură-te, păstrătoare a binefacerilor Domnului.

Bucură-te, că ai înfăptuit bucurii pascale.

Bucură-te, că prin suferinţele tale te-ai îndreptat spre bucuria cerească.

Bucură-te, că ai ţinut departe de păcat sufletul necredincios.

Bucură-te, că ai dat dovadă de răbdare în suferinţe.

Bucură-te, păstrătoare a harurilor dumnezeieşti

Bucură-te, apărătoare a bunătăţii lui Dumnezeu.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul al 11-lea

Chinuitorii au venit în locuinţa ta noaptea şi au pus trupul tău încercat de multe boli în car, vorbindu-ţi despre boală şi batjocură. Dar tu, Preacuvioasă Muceniţă Maria, ţi-ai îndreptat gândul spre Dumnezeu şi Îi cântai: Aliluia.

Icosul al 11-lea

Deşi ai trecut prin chinurile arzătoare şi ai vărsat o mare de lacrimi, ai intrat în pacea veşnică cu bunăvoinţa lui Dumnezeu. Cei care te-au chinuit erau foarte surprinşi să vadă ce mare era mulţimea de oameni care a fost martoră la slava sfinţiei tale. De aceea şi noi, preamărind faptele tale, Sfântă Muceniţă, îţi spunem:

Bucură-te, rază de soare a Împărăţiei Cerurilor.

Bucură-te, că ai primit darul alegerii.

Bucură-te, că ai alungat întunericul sufletesc.

Bucură-te, că ai primit rugăciuni pentru binefacere.

Bucură-te, că ai arătat calea cea dreaptă celor drepţi.

Bucură-te, că ai primit cununa de la Dumnezeu Atotputernicul.

Bucură-te, că ai sfinţit prin rugăciuni oraşul Gatcina.

Bucură-te, că l-ai sfinţit cu sfintele tale moaşte.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul al 12-lea

Trupul şi sângele nu s-au apropiat, iar tu văzând voia lui Dumnezeu te-ai oferit ca jertfă nevinovată pentru sacrificiu. În ultimele zile ale pribegiei tale pe pământ ai rostit în temniţă cuvântul apostolului: ”Ce ne îndepărtează de dragostea lui Hristos? Să fie oare mâhnirea sau strâmtorarea sau prigoana sau foamea sau goliciunea sau necazul?” De aceea, iertându-i pe cei care te-au chinuit, fericită Marie, i-ai cântat Domnului: Aliluia.

Icosul al 12-lea

Îngerul Domnului a fost trimis la tine în temniţă, să-ţi apere sufletul sfânt şi să te conducă spre fericirea celor iubiţi de Dumnezeu, iar noi fiind mântuiţi de sângele tău şi de suferinţele tale, îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că eşti considerată cu chip de înger.

Bucură-te, I-ai dus lui Dumnezeu fructele virtuţii.

Bucură-te, că L-ai rugat pe Hristos să ne facă inimile curate.

Bucură-te, ce ne-ai vindecat de viciile păcătoase.

Bucură-te, că ne-ai izbăvit de chinurile iadului.

Bucură-te, că i-ai mântuit prin rugăciune pe cei care au venit la tine.

Bucură-te, că înfrumuseţezi soborul celor drepţi din Sankt Petersburg.

Bucură-te, că ai trecut în rândul noilor mucenici.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul 13

Sfântă Marie, preacuvioasă Muceniţă, privim tinereţea ta care s-a scurs în luptele sufleteşti şi în smerenie, privim maturitatea ta întărită de gândurile curate şi de rugăciune, privim şi sfârşitul tău mucenicesc. Privim astăzi şi slava ta din Ceruri! Fii stăruitoarea şi apărătoarea noastră blândă în faţa lui Dumnezeu, căci noi îi vom cânta pururea: Aliluia.

Rugăciunea Maicii Maria de Gatcina

O preacuvioasă sfântă muceniţă Maria, lauda îngerilor şi a noilor mucenici şi mărturisitori slavă. Priveşte-ne pe noi păcătoşii care te rugăm, ca o caldă apărătoare şi smerită rugătoare în faţa lui Dumnezeu, celui care cu rugăciune, post , credinţă şi răbdare te-ai arătat. Tu, având lumina credinţei în Hristos, darul înainte vederii şi a facerii de minuni, roagă-l pe Domnul să primească lacrimile şi căinţa noastră, să ne dăruiască nouă (numele) iertarea păcatelor, dragoste nefăţarnică de aproapele, tărie în credinţă, trezvie şi viată bine plăcută lui Dumnezeu.

O preacuvioasă Maică, ajută-ne pe cei ce cinstim sfântă pomenirea ta şi roagă-L pe Domnul ca pentru rugăciunile tale să ne dăruiască pace sufletească şi vindecare în boli.

Roagă preacuvioasă Sfântă Muceniţă pe milostivul Dumnezeu, făcătorul nostru, să ne ferească de răutăţile ce vin asupra noastră, să trăim în curăţie şi în binecuvântare slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Minunea Sf. Nicolae

2011-12-06T16:44:00.004+02:00

pentru subtitrare, in caz de neafisare, apasa butonul cc din dreapta si ale limba romana

Una dintre minunile Sfantului Nicolae, care a creat multa tulburare in randul comunistilor, incordati foarte tare in a o ascunde si a o trece in uitare, a fost cea petrecuta in ziua de 31 decembrie 1955, in localitatea ruseasca Kuibisev (actuala denumire a localitatii este Samara), pe strada Cikalov, nr. 84, 31.
In noaptea de Anul Nou, la o petrecere intre tineri, o fata numita Zoia a inceput a dansa cu icoana Sfantului Ierarh Nicolae, datorita faptului ca prietenul ei, numit tot Nicolae, intarzia sa apara. In numai cateva clipe, un zgomot nefiresc a zguduit incaperea, iar o lumina orbitoare a tulburat privirea celor prezenti. Rezultatul: fata a ramas incremenita precum o piatra cioplita, cu icoana Sfantului Nicolae in brate.
Medicii, chemati de urgenta, au ramas fara raspuns, nici unul dintre ei nemaivazand si nemaiauzind despre asa ceva. Nici macar acele de seringa nu puteau patrunde in trupul fetei.Impietrirea fizica a Zoiei a durat vreme de patru luni, in care comunistii, aflati la putere, s-au straduit a tainui minunea pe cat le-a stat in putere. Dupa trecerea celor patru luni, vreme in care multime de oameni s-au intors la dreapta credinta a Bisericii Ortodoxe, botezandu-se, Sfantul Nicolae o va ierta pe cea care i-a batjocorit sfanta icoana.
Dupa aceasta minune a fost realizat si un film, numit "Minunea" (in limba rusa, "Chudo"), turnat de regizorul rus Alexandru Proshkin, in anul 2009. O noua minune petrecuta in jurul celei a Sfantului Nicolae este si urmatoarea: in cadrul filmarilor peliculei, in anul 2008, regizoul Proskin a primit Taina Sfantului Botez, intrand astfel in Biserica Ortodoxa.
Sfanta Scriptura, spune tuturor, pana astazi: "Nu va amagiti: Dumnezeu nu Se lasa batjocorit; caci ce va semana omul, aceea va si secera" (Galateni 6, 7). Scenaristul Iuri Arabov, puncteaza ideea centrala a filmului, zicand: "Chiar de-ar veni Mantuitorul la noi, noi tot n-o sa credem: despre asta vorbeste filmul."

Zoia cea de piatra - minunea Sfantului Nicolae din anul 1955 / 1956

In localitatea ruseasca Kuibisev, numita astazi "Samara", pe strada Cikalov, nr. 84, 31, in noaptea de Anul Nou a anului 1955, o minune inspaimantatoare avea sa zguduiasca lumea inabusita de raceala si rationalitatea seaca a comunistilor. Minunea petrecuta in casa Zoiei a aprins inima a multime de oameni, fie ei crestini, ori nu.
Zoia Karnauhova era o simpla muncitoare, in fabrica de tevi din localitate. In noaptea de Anul Nou, tanara Zoia a fost invitata la petrecerea organizata in casa crestinei evlavioase Klavdia Petrovna Bolonkina, cu al carei fiu fata era prietena.
Desi Klavdia nu era de acord cu aceasta petrecere, ea a plecat de acasa, lasandu-i in pace pe cei tineri. Mama baiatului nu era de acord cu aceasta petrecere, deoarece atunci era Postul Craciunului. Anul Nou civil cadea in mijlocul Postului Craciunului, deoarece Nasterea Domnului se praznuiape 25 decembrie, dupa calendarul vechi, adica 7 ianuarie, dupa calendarul nou.
Petrecerea a inceput, insa Nicolae, baiatul gazdei, a intarziat destul de mult. Ceilalti musafiri au chemat-o pe Zoia la dans, pana ce va ajunge si Nicolae. Fata a venit intre ei, insa si-a zis in mintea ei ca, daca nu il are pe Nicolae al ei, il va lua pe Nicolae din icoana. Astfel, nebuna a luat icoana de la locul ei de cinste si a inceput a dansa cu ea.
Prietenii fetei, desi nu erau nici eu foarte credinciosi, au indemnat-o sa o lase la locul ei, caci nu se glumeste cu cele sfinte. Zoia, plina de nebunie si indrazneala, a zis: "Daca exista Dumnezeu, sa ma pedepseasca!"
La numai cateva clipe distanta, un zgomot si o lumina puternica au zdruncinat incaperea. Zoia era incremenita! Oricat s-au fortat tinerii, nici unul nu a putut sa o urneasca din loc pe fata, ba inca nici icoana nu au putut sa i-o ia din brate. Desi era incremenita, fata nedand nici un semn de viata, inima acesteia se auzea, batand incet.Ambulanta a sosit imediat, iar medicii au ramas fara cuvinte. Sora asistentei de pe salvare, a marturisit, zicand: "Sora mea a ajuns acasa foarte tulburata. Desi militia o pusese sa dea o declaratie prin care se angaja sa pastreze tacerea asupra celor intamplate, ea mi-a povestit cum incercase sa-i faca Zoiei injectii, insa a fost imposibil. Era ca si cum trupul Zoiei ar fi fost de piatra - acele seringii nu intrau in piele, ci se rupeau. Oamenii ziceau ca o pedepsise Dumnezeu. Tot orasul vorbea despre acest eveniment."
Vestea despre minunea din Kuibisev s-a raspandit cu viteza luminii. Autoritatile locale comuniste au recunoscut faptul ca nu pot explica "stiintific" evenimentul si starea in care se afla Zoia, motiv pentru care au si incercat sa musamalizeze pe cat s-a putut cazul.In incercarea lor de a face orice, spre a indeparta atentia si accesul oamenilor din acel loc, conducerea orasului a desfiintat pana si statia de autobuz din fata casei. In numai doua zile insa, strazile din jurul casei erau pline de oameni. Militienii nu au putut face fata abundentei de oameni.
In articol din revista "Voljskaia Kommuna", publicat in numarul din data de 24 ianuarie 1956, vorbea despre minune si despre tipetele infioratoare ce se auzeau din cand in cand, dinspre trupul impietrit al fetei.
Profesorii atei, veniti din Moscova, au dat o sentinta pe care abia daca o puteau crede ei insisi: fata sufera de o forma necunoscuta de tetanos. Insa nu exista boala care sa faca trupul rigid precum o piatra, si nici alta cauza nu poate da putere unui trup sa nu poata fi urnit din loc, ba inca sa mai stea si patru luni in picioare.
Rezultatul era firesc: oamenii au inceput sa tina posturile si sa nu mai frecventeze manifestarile organizate de autoritatile comuniste in perioada Pastilor. In cele din urma, innebuniti de inexplicabilul situatiei, comunistii au ingaduit preotilor sa vina la fata locului.
Astfel, a ajuns in casa cu pricina ieromonahul Serafim Tiapocikin, de la Sihastria Glinsk. Parintele a facut sfestanie casei, iar icoanei i-a citit o rugaciune de sfintire. Rezultatele s-au lasat insa asteptate fara nici un folos. Obligat de comunisti sa minta, in legatura cu minunea, parintele nu a facut-o. Pentru aceasta, comunistii il vor exila intr-un lagar.
Nu dupa multa vreme, in casa a fost adus si mitropolitului Nicolae. Acesta s-a asezat langa Zoia si a citit Paraclisul Sfantului Nicolae. Nici de aceata data nu s-a intamplat insa nimic. In cele din urma a fost chemat si patriarhul Alexie I, care a spus: "Cel ce a pedepsit-o, acela o va si milui!"Sambata, in ajunul Bunei Vestiri, in cea de-a treia saptamana a Postului Pastilor, un batran cu barba alba s-a apropiat de militienii care pazeau casa si i-a rugat sa-l lasa sa intre la fata. Nedandu-i voie, batranul a venit si a doua zi. In ziua de Buna Vestire, cand militienii plecasera pentru cateva momente din fata casei, batranul a intrat la Zoia.Intorsi in fata casei, militienii au auzit din interior cuvintele batranului, zicand catre fata: "Asadar, ai obosit de atata stat in picioare?" Intrand speriati in casa, nestiind cine i-a pacalit, intrand la fata fara voia lor, ei nu au gasit pe nimeni.
In ziua de 23 aprilie (6 mai, dupa calendarul nou), cand se praznuiau Pastilor, Zoia a revenit la viata. Dupa aproape patru luni (128 de zile), vreme in care fata nu a mancat, nu a baut si nu a sezut, ea a inceput a se misca si a vorbi ca mai inainte.
Ce a zis Zoia, cand a putut sa se miste ?
Curgandu-i lacrimi neincetate, Zoia striga in gura mare: "Lumea moare din pricina pacatelor! Rugati-va, aveti credinta!" Apoi, ea a spus tuturor ca batranul care a chemat-o la viata a fost Sfantul Nicolae, din icoana. In popor mai exista si traditia care spune ca batranul care a eliberat-o a fost ieromonahul Serafim Tiapocikin. Despre tipetele pe care le scotea uneori fata, a spus: "E groaznic! Arde pamantul! Rugati-va! Lumea intreaga piere pentru pacatele ei, rugati-va!" Intrebata fiind despre cine a hranit-o atata vreme, fata a raspuns: "Porumbeii! Porumbeii m-au hranit!"
Ce s-a intamplat, mai apoi, cu Zoia "cea de piatra" ? Datorita vremurilor grele, de opreliste comunista, istoria nu s-a pastrat cu certitudine. Astfel, unii spun ca fata a adormit in Domnul la numai cateva zile dupa revenirea la viata; altii, cred ca fata a fost internata de comunisti intr-o casa de nebuni, unde a murit nestiuta de nimeni; iar altii sustin intrarea ei in manastire si ingroparea in taina, undeva in Lavra Sfanta Treime, a Sfantului Serghie.
Minunea nu poate fi ascunsa insa sub obroc. Martorii oculari, unii aflati inca in viata, si unele documente din dosarele intocmite de comunisti, stau dovada pana astazi.

Marturii vechi si noi despre Zoia "cea de piatra"
In ziarul "Komso-molskaia pravda", un articol marturisea: "Multi credinciosi din Samara o cunosc pe pensionara Anna Ivanovna Fedotova. "In acele zile am fost de doua ori in casa Zoiei, isi aminteste Anna Ivanovna, veneam de departe. Casa era inconjurata de militieni. Am hotarat sa intreb despre cele intamplate pe unul din ei. Am zarit un militian tanar, care tocmai iesea pe poarta. L-am ajuns din urma si l-am intrebat: "Spuneti-mi, este adevarat ca Zoia a incremenit?" El a raspuns: "Ma intrebi exact ca si sotia mea, insa eu nu-ti voi spune nimic, ci mai bine priveste singura." El si-a scos de pe cap chipiul si mi-a aratat parul albit: "Vezi? Este mai graitor decat orice cuvant. Noi am semnat si ni s-a interzis sa vorbim despre aceasta. Dar daca ai sti cat de frica mi s-a facut cand o priveam pe aceasta fata impietrita!"
Parintele Vitali Kalasnikov, paroh al Bisericii Sfanta Sofia, isi aminteste: "Matusa mamei mele, Anna Pavlovna Kalasnikova, in 1956, lucra in calitate de medic la Salvare, in Kuibasev. In acea zi, dimineata, ea a venit la noi si ne-a spus: "Voi dormiti, dar orasul e demult in picioare!" si ne-a povestit despre tanara incremenita. Ne-a mai spus ca, desi semnase sa nu spuna nimanui nimic, in acel moment ea venea de acolo. O vazuse pe Zoia, care era ca o stana de piatra. Vazuse si icoana Sfantului Nicolae in bratele ei. Incercase sa-i faca o injectie, insa toate acele se rupsesera. Toti am ramas zguduiti de cele povestite. A. P. Kalasnikova a lucrat la Salvare inca multi ani. S-a stins din viata in anul 1996. Eu m-am preotit inainte de moartea ei. Mai sunt in viata si azi cei carora le-a povestit ea despre Zoia in acea dimineata."

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Un schit în inima Daciei…

2011-12-03T14:51:00.004+02:00

Aproape de vechea reşedinţă dacică, Sarmizegetusa Regia, pe „Valea Rea” de sub „Vârtoapele” din judeţul Hunedoara, în urmă cu aproximativ patru ani, a început construirea unui lăcaş monahal. Iniţiativa aparţine asociaţiei „Sarmizegetusa Regia” din Hunedoara, al cărei preşedinte este Mihai Alionescu. Sfântul lăcaş, unde o mână de măicuţe se roagă pentru neamul nostru, poartă numele: „Schitul Sfinţilor Români – Grădiştea de Munte (Sarmizegetusa)” având două hramuri.

Minunat este peisajul specific zonei, la o altitudine de peste 700 metri, schitul fiind situat în poieniţa „Preluca dintre Văi” între două pârâiaşe, înconjurat de munţi. Din traseul care duce spre Sarmizegetusa, după localitatea Costeşti, este o ramificaţie, un drum de ţară, de aproximativ 4 km ce leagă schitul de lume.

Regele dacilor, Burebista, a avut ca reşedinţă cetatea Costesti-Cetăţuie iar, puţin după moartea sa, "marele preot" Deceneu a mutat capitala în muntele sfânt al dacilor Kogaion, care se presupune că ar fi fost în apropierea cetaţii Sarmizegetusa. Ultimul rege dac a fost Decebal şi a avut centrul regatului la Sarmizegetusa Regia. Schitul „Sfinţiilor români” se află între cele două reşedinţe dacice: Costeşti şi Sarmizegetusa.

Sfinţirea locului pentru biserică a fost făcută de PS Timotei al Aradului la 1 octombrie 2008, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (15 august), iar în toamna aceasta, PS Gurie al Devei şi Hunedoarei, a dat binecuvântarea pentru al doilea hram: „Sfinţii Români” (a doua duminică după Rusalii). În incinta schitului există şi un mic paraclis cu hramul „Sfântul Grigorie Palama” (14 noiembrie).

Biserica este din lemn de brad, meşter fiind vestitul dulgher al zonei Ion Marian. La ridicarea acesteia au contribuit locuitori din satele învecinate.

Preşedintele asociaţiei „Sarmizegetusa Regia”, domnul Mihai Alionescu, spunea: „Frumuseţea bisericii, frumuseţea locului unde este amplasat schitul, frumuseţea istoriei acestui neam românesc care s-a perpetuat pe aceste meleaguri, am dori să pătrundă duhovniceşte în inimile şi sufletele monahilor şi monahiilor ce vor vieţui de-a lungul timpului aici în acest lăcaş binecuvântat de Maica Domnului, pentru a putea lumina şi aprinde schânteia divină în sufletele păcătoase ce vor dori să vină aici pentru a-şi uşura desaga grea cu păcate pe care o ducem fiecare dintre noi mirenii. Dorim pace şi iubire între oameni, sănătate şi înţelepciune clerului, şi să nu îngăduie reformatori în Biserică, să ţină vie şi nealterată calea cea dreaptă a credinţei noastre strămoşeşti pentru a ne deschide uşa spre mântuire.”

Maica Domnului şi Sfinţii români să fie călăuză vieţuitorilor acestor meleaguri binecuvântate de Dumnezeu şi întregului neam românesc.

Marcel Breb

Vedeţi şi alte imagini accesând linkul: http://www.flickr.com/photos/69018227@N02

Acces rutier: Orăştie – Căstău – Costeşti – spre Grădiştea de Munte (conform indicatoarelor rutiere).

Adresa poştală: Schitul "Sfinţilor români ", sat Grădiştea de Munte nr. 61/A, com. Orăştioara de Sus, cod poştal: 337329;

Coordonate geografice: 709 m. altitudine, 45,65924 lat. N şi 23,22790 long. E.

1 Decembrie-ziua nationala a Romaniei

2011-12-01T00:05:00.002+02:00

1 Decembrie este Ziua Naţională a României, zi in care sarbatorim momentul creării României Mari. În anul 1918, la 1 decembrie, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, formata din 1228 de delegaţi şi sprijinită de peste 100.000 de români veniţi din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţie prin care s-a consfinţit unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul, Crişana, Sătmarul şi Maramureșul cu România.

Despre contextul istoric în care s-a realizat Unirea cea Mare istoricul Florin Constantiniu, în lucrarea O istorie sinceră a poporului român, ed. Univers Enciclopedic, 1997, p. 301-302, spunea următoarele:
,,Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. Nici partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluţia din Rusia şi destrămarea monarhiei austro-ungare. Raţionamentul lor s-a înscris formulei tradiţionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania şi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruinţă o excludea pe cealaltă, astfel că nimeni nu vedea cum ar fi cu putinţă ca toate aceste provincii să intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat.
Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-şi da armătura teritorial-instituţionalã care este statul naţional. O necesitate istoricã - naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional - s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenţă, şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă ca peste toate adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional.”

Azi, în data de 1 decembrie 2011, au trecut 93 de ani la la Marea Unire. Pentru toti românii această zi trebuie să reprezinte ziua în care să vibrăm sufletește și să trăim românește. Să ne aducem aminte de străbunii care au murit pentru înfăptuirea reîntregirii țării și să nu uităm de frații noștri basarabeni de care suntem despărțiți de contextul istoric.

Să ne recuperăm respectul de sine și demnitatea de a fi români! Nu lăsați jertfa de peste veacuri să treacă peste noi degeaba. Români, fiți mândri că sunteți români!

LA MULTI ANI, ROMANIA!

Sfantul Apostol Andrei

2011-11-29T21:30:00.001+02:00

Sfantul Apostul Andrei, cel dintai chemat, a fost fratele lui Simon Petru, care s-a numarat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amandoi fiii pescarului Iona. Erau originari din Bersaida, localitate situata pe tarmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, in nordul Tarii Sfinte. Amandoi au fost pescari, alaturi de tatal lor. Amandoi s-au numarat printre "ucenicii" Sfantului Ioan Botezatorul, ascultand timp indelungat predicile acestuia in pustiul Iordanului, cu indemnuri la pocainta si proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan 1, 29). A fost si el martor, alaturi de alti ucenici, la botezul Domnului si la cunoscuta convorbire dintre Iisus si Ioan, intarindu-se in convingerea ca Acesta era Mesia cel prezis de prooroci.
A doua zi dupa botezul Domnului in Iordan, Ioan Botezatorul statea pe tarmul acestui rau cu doi dintre ucenicii lui, Andrei si Ioan (viitorul apostol si evanghelist), carora le spune din nou: "Iata Mielul lui Dumnezeu" (Ioan 1, 36). Auzind aceasta marturisire, cei doi ucenici au pornit dupa Iisus, in dorinta de a-L cunoaste. Iisus I-a observat si I-a intrebat: "Ce cautati?" La care ei au zis: "Invatatorule, unde locuiesti?" El le-a zis: "Veniti si veti vedea". Au mers deci si au vazut unde locuia si au ramas la El in ziua aceea (Ioan 1, 37-39). Andrei a anuntat apoi si pe fratele sau Simon Petru ca "a gasit pe Mesia" (Ioan 1, 41).
Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva mai tarziu. Este relatata de Sfantul Apostol si Evanghelist Matei prin cuvintele: "Pe cand (Iisus) umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: <>. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El" (Matei 4, 18-20 si Marcu 1, 16-18).
Sfintele Evanghelii mai pomenesc pe Sfantul Andrei doar de doua ori: la inmultirea painilor, dincolo de Marea Galileii, cand el a instiintat pe Mantuitorul ca acolo, in multime, era un baiat care avea cinci paini de orz si doi pesti (Ioan 6, 8-9), iar a doua oara, dupa invierea lui Lazar cand, impreuna cu Filip, au instiintat pe Domnul ca niste elini (greci), veniti in Ierusalim cu prilejul sarbatoririi Pastelui iudaic, voiau sa-L vada (Ioan 12, 20-22).
Alaturi de ceilalti ucenici, a fost trimis si Andrei de catre Mantuitorul la propovaduire (Matei 10 si urm)>. L-a insotit pe Mantuitorul pe drumurile Tarii Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a savarsit, a ascultat cuvintele Sale de invatatura si parabolele pe care le-a rostit in fata multimilor, a suferit alaturi de ceilalti apostoli, atunci cand Domnul a fost prins, judecat, chinuit si apoi rastignit pe cruce; s-a bucurat alaturi de ei cand a aflat de minunea invierii din morti si L-a vazut pe Domnul inviat in prima zi, si dupa opt zile, apoi la aratarea din Galileea, cand au primit porunca predicarii Evangheliei la toate neamurile (Matei 28, 19).
In urma poruncii Domnului, de a vesti Evanghelia la toate neamurile, dupa pogorarea Duhului Sfant si intemeierea Bisericii crestine la Ierusalim, in ziua cincizecimii din anul 30, Sfintii Apostoli si apoi ucenicii lor, au inceput sa predice noua invatatura adusa in lume de Mantuitorul Iisus Hristos. Potrivit traditiei si celor scrise de unii istorici si teologi din primele veacuri crestine, Sfantul Apostol Andrei a fost primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci, in teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra - cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Scitia), dar si in teritoriile de dincolo de Prut, in nordul Marii Negre. Dar pana a ajunge aici, el a predicat in Asia Mica, de unde s-a indreptat spre teritoriile amintite de la Dunare si Marea Neagra. Trebuie sa notam ca in aceste teritorii, locuite de geto-daci, prin secolele VII-VI i.Hr. s-au asezat colonisti greci, care au intemeiat cunoscutele cetati de pe tarmul apusean al Marii Negre:Tyras (Cetatea Alba), Histria (Istria), Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia), si altele. Spre sfarsitul secolului al IV-lea i. Hr. s-au asezat aici triburi de sciti, populatie nomada de origine iraniana, care au fost asimilati cu timpul de autohtoni; ei au dat insa teritoriului respectiv numele de "Scitia" (Scythia). Mai tarziu, teritoriile de pe tarmul apusean al Marii Negre, pana inspre gurile Bugului, au facut parte din statul geto-dac condus de regele Burebista (sec. I, i.Hr.), dar in anul 28 cetatile grecesti de aici au acceptat protectoratul statului roman. In anul 46 d. Hr., intreg teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra a fost cucerit de romani si anexat la provincia Moesia Inferior (Bulgaria rasariteana de azi), iar in anul 297, in timpul imparatului roman Diocletian, a devenit provincie aparte, sub numele de Scythia Minor (Scitia Mica).
Anexarea acestui teritoriu - inclusiv a cetatilor grecesti pomenite mai sus -, in cultura si formele de viata grecesti si apoi romane, a oferit conditii prielnice pentru predica Sfantului Apostol Andrei. Asa cum aratam mai sus, traditia despre predica sa in Scitia apare in cateva lucrari scrise in primele veacuri crestine.
De pilda, in lucrarea Despre apostoli a lui Hipolit Romanul, mort in timpul persecutiei imparatului Decius (249-251), iar in secolui IV in Istoria bisericeasca a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei ( 339/340) care o preluase de la un alt mare teolog, Origen din Alexandria ( 254). Iata ce scria Eusebiu: "Sfintii Apostoli ai Mantuitorului, precum si ucenicii lor, s-au imprastiat in toata lumea locuita pe atunci. Dupa traditie, lui Toma i-au cazut sortii sa mearga in Partia, lui Andrei in Scitia, lui Ioan in Asia...". De altfel, din epistola Sfantului Apostol Pavel catre Coloseni (3, 11), reiese ca si "scitii" au putut auzi cuvantul lui Dumnezeu. Traditia ca Sfantul Apostol Andrei a predicat la sciti a fost reluata mai tarziu si de alti scriitori bisericesti. De pilda, calugarul Epifanie, in secolui VIII, in Viata Sfantului Apostol Andrei, scria ca intre popoarele evanghelizate de el se numarau si scitii.
In asa numitul Sinaxar al Bisericii constantinopolitane se preciza ca acest apostol "a predicat in Pont, Tracia si Scita". In acelasi Sinaxar se afla o alta stire, potrivit careia, Sfantul Andrei ar fi hirotonit ca episcop de Odyssos sau Odessos (Varna de azi, in Bulgaria), pe un ucenic al sau cu numele Amplias (Ampliat), pe care Biserica Ortodoxa il praznuieste in fiecare an la 31octombrie. Mult mai tarziu, scriitorul bizantin Nichifor Calist (secolul al XIV-lea) scria ca Sfantul Apostol Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici (Capadocia, Galatia si Bitinia) "in pustiurile scitice", care puteau fi situate fie ca in Scitia Mare (sudul fostei Uniuni Sovietice), fie Scitia Mica sau Dacia Pontica, locuita de greci, romani si geto-daci. De altfel, istoricii bisericesti rusi socotesc ca Sfantul Apostol Andrei a predicat si in nordul Marii Negre.
Invatatul mitropolit Dosoftei al Moldovei, in cartea sa Viata si petrecerea sfintilor, scria ca "Apostolului Andrei i-a revenit (prin sorti) Bitinia si Marea Neagra si partile Propontului, Halcedonul si Vizantea, unde e acum Tarigradul (Constantinopolul n.n.), Tracia si Macedonia, Tesalia, si sosind la Dunare, ce-i zic Dobrogea si altele ce sunt pe Dunare, si acestea toate le-a umblat".
(sursa informatiilor: http://www.crestinism-ortodox.ro)

Un sfant roman: Sf. Antonie de la Iezerul

2011-11-23T10:36:00.006+02:00

Sfantul Antonie de la Iezerul, un sfant care a imbogatit sinaxarul romanesc cu o comoara duhovniceasca de nepretuit. Suntem romani si trebuie sa ne cunoastem sfintii nationali, sa ii cinstim si sa ii pretuim.

In link-ul de mai jos veti putea afla detalii despre sfantul Antonie pe care Biserica Ortodoxa Romana Romana il praznuieste in calendar la 23 noiembrie:
http://www.formula-as.ro/2007/795/spiritualitate-39/sfantul-antonie-de-la-iezerul-8818
Acatistul Sfantului Antonie de la Iezerul:
http://www.trilulilu.ro/florin07/a2f84435cb350a

Ascultarea si Milostenia

2011-11-15T22:32:00.004+02:00

In prima parte a filmului rusesc de mai jos ne este prezentata ascultarea, prima porunca data in rai de Dumnezeu lui Adam si Eva care ramane una din cele mai importante etape in progresul duhovnicesc atat pentru mireni cat si pentru monahi.
In a doua parte vedem cat de importanta este milostenia care intrece orice nevointa, orice post, orice rugaciune.
Nu este suficient sa citim Sfanta Scriptura ci trebuie sa o punem si in aplicare. Speram ca fiecare sa luam aminte la acest film si sa ne fie spre folosul sufletului.

Sfintii ocrotitori ai Transilvaniei

2011-11-12T00:00:00.004+02:00

In calendarul ortodox pe 12 nov alaturi de Sf. Ioan cel Milostiv, Patriarhul Constantinopolului si Cuv. Nil Pustnicul sunt trecuti si taranii nasaudeni (ardeleni) care si-au aparat credinta cu propria lor viata, care o redam mai jos.

Viaţa Sfântului martir Atanasie (Tănase) Todoran din Bichigiul Năsăudului

Despre viaţa lui Tănase Todoran se cunosc puţine date, se ştie că a fost contemporan, conjudeţean şi împreună luptător pentru ortodoxie cu Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin.

Bătrânul Tănase Todoran, cunoscut şi sub numele de Atanasie Todoran, s-a născut în Bistriţa (Sălăuţa), într-o familie de ţărani liberi, înrudit cu familia preoţilor Coşbuc din Hordou, strămoşii preotului George Coşbuc[1] şi era cunoscător de carte, colector de contribuţie în comunele de pe valea Bichigiului şi Sălăuţei[2]. Numele său, scris în Protocoalele Bisericii din Bichigiu este Tudoran a lui Dănilă. Tănase era numele uzual (porecla), care vine de la grecescul „tanatos” însemnând moarte. Creştinii folosesc numele “atanatos” însemnând “fără de moarte”. De aceea Biserica preferă numele Atanasie. Atanasie înseamnă nenurire, viaţă. Acest nume este atestat în documentele emise de domnitorul Moldovei, Mihail Racoviţă. Porecla a fost transformată în nume odată cu fuga sa în Moldova, datorită implicării în războiul “curuţilor”, pentru a i se pierde urma.

Atanasie Tudoran a sot toată viaţa sa militar şi aşa a şi murit ca un ostaş apărător al ortodoxiei creştine. Acest mucenic este numit incorect de către istorici şi jurnalişti “Badea Tănase Tudoran” sau “Ţăranul Tănase Tudoran”. Deoarece el şi-a asumat ţărănia[3] ca pe un dar al statorniciei în legea românească.

A stat în „cătănie” la împăratul hasburg Leopold I, timp de 11 ani, dar amânându-i-se eliberarea dintr-un regiment de Viena, sătul de amăgiri şi de războiele la care a luat parte, a dezertat şi s-a întors acasă[4]. Acest împărat a dat la 4 decembrie 1690 aceea diplomă numită leopoldină, după numele său, în 18 puncte, care a fost un adevărat statut sau constituţie a Transilvaniei, pentru mai bine de un secol şi jumătate. Urmărit de oamenii împărătesei, Atansaie Tudoran, o perioadă s-a ascuns prin în munţii Ţibleşului şi în Maramureş, apoi fiind hărţuit de paznicii puterii revine în Ardeal, prin Ţara Chioarului, unde „domn şi stăpân” a ajuns Gligor Pintea Viteazul[5]. După uciderea lui Pintea în fruntea unei cete destul de numeroase, Atanasie Tudoran a trecut Carpaţii pe vreme de iarnă, cu multe sacrificii de vieţi omeneşti printre care şi fiica pe care o lasă într-un mormânt acoperit de o stâncă, ca şi reazăm sufletesc şi de viitor îi mai rămâne fiul.

Sfântul Atanasie cu sabia în mână, a slujit domnitorului Moldovei ani îndelungaţi, apărând graniţele calcate de duşmani, aşa cum o arată şi un framnent dintr-un document: “IO, Mihail Racoviţă, din mila lui Dumnezeu Cel închinat în Troiţă, Voievod a toată Ţara Moldovei, slobozim din oastea noastră, după ce a slujit-o 13 ani în rang de căpitan, pe Dumnealui Atanasie TODORAN, în vârstă de 74 de ani şi jumătate”[6]. Un alt document al aceluiaşi dominitor îl statorniceşte în Moldova, împroprietărindu-l: “...ridicăm la cinul de răzăş domnesc, pe Dumnealui Atanasie TODORAN, care ne/a dovedit supu;enie, credinţă şi vitejie, şi îi dăm în stăpânire pe vecie pentru dânsul şi urmaşii săi douăzeci de pogoane de ţarină, trei de vie şi un crâng de pădure în ţinutului Neamţului... Dat azi, la 2 octobăr anul 1717 iar de la facearea lumii an 7225, şi subscris în Cetatea de scaun a Ieşilor”[7]. Când a intrat în slujba domenască a avut 61 de ani, şi a ostăşit de 13 ani, timp în care Cuviosul ierarh Pahomie din Gledin, a fost episcop la Roman. Se pare că am mai stat vreo trei decenii răzeş în Moldova – pe cele ce primise de la domnul Moldovei, adică în gospodăria sa, şi ar fi posibil să fi rămas acolo pentru totdeauna, dacă nu ar fi ajus veşti rele din Transilvania, la suflet, depre alt val apăsător şi anume grănicizarea melegurilor natale şi încercarea de ai trece pe români ortodocşi forţat la uniaţie (catolicizare).

Dârzenia de apărător cu preţul vieţii a credinţei ortodoxe îi vine bătrânului Atanasie Todoran şi din faptul că s-a născut într-un sat în care a existat din vremuri străvechi o mănăstire. Pentru reconstruirea căreia episcopul ortodox Ioan Lazr (Kyr?), deducea tratative cu Cetatea Bistriţei, în anul 1523, pe vremea lui Ştefănică Vodă al Moldovei. Tratativele s-au încununat cu succes doar în anul 1533, în vremea lui Petru Rareş, când pe pârâul Bichigiu s-a reconstruit mănăstirea, Cetatea Bistriţei dându-i proprietăţi şi înlesniri, şi confirmând proprietăţile mănăstireşti din vechime[8].

În anul 1750, se întoarce în Transilvania şi este închis pentru câţiva ani în Turnul Dogarilor din Cetatea Bistriţei. Eliberat s-a dus în Bichigiu, unde în scurt timp de la sosirea lui fiul moare şi nefiind preot ortodox se opune cu îndârjire spovedirii şi împărtăşirii lui de către un preot greco-catolic: „Bătrânul l-a îngropat în cultul credinţei strămoşeşti, căci el nu aderase şi nu se pricepea de ce să fie catolic. Tot timpul s-a opus procesului de militarizare şi, implicit de catolicizare, îndemnând oamenii să nu cedeze fără asigurările vreunui document împărătec. Legăturile cu Moldova nu şi le întrerupse şi, după unel păreri, trimisese acolo în câteva rânduri grupuri de emigranţi, dându-le scrisori către noul domnitor Constantin Racoviţă. Tocmai fuga oamenilor la Moldova era un fenomen resimţit deregimentul străin, ca o ameninţare directă a puterii politice şi militare, inclusiv economice.

Ridicarea în masă a ilvenilor şi a altor sate someşene, în 1763, constituind valul principal al marelui exod, n-a fost, prin urmare, un act spontn, nesăbuit, ci un plan, o ultimă soluţie în lupta împotriva catolicizării austriece în Transilvania ”[9].

Ştim că pentru introducerea catolicismului la români, s-au înfiinţat două regimente de graniţă „valahe”, unul la Făgăraş şi celălat la Năsăud, de către generalul Bukov.

Între anii 1761-1762, împreună cu alţi fruntaşi din ţinutul Năsăudului, generalul din Viena, militareazarea 21 de comune de pe valea Bichigiului, Sălăuţei şi Someşului Mare. Se crede că a fost personal la Viena cu celalţi, unde s-a încheiat pactul cu Curtea de la Viena, dânduli-se nişte asigurări cum că românii din ţinutul Năsăudului vor beneficia de anumite avantaje după militarizare, şi cu nădejdea că viaţa lor se va îmbunătăţii prin ieşirea de sub asuprirea saşilor din districtul Bistriţei[10]. Grănicizarea zonei Năsăudului a început în luna august 1762, când au fost trimişi ofiţeri de la Viena de către împărăteasa Maria Teresa.

În Bichigiu, în 4 mai 1763, credincioşii, ascultând de bătânul Tănase Todoran, nu l-au lăsat pe episcop să intre în biserica din sat decât a doua zi, însoţit de garda militară care a pătruns cu armele în biserică[11].

Din documente reiese că tratativle pentru recunoaşterea Mănăstirii Bichigiu au durat zece ani. Socotim că saşii bistriţeni, la aceea vreme catolici, nu au încuvinţat în prima fază reconstruirea mănăstirii. Datorită faptului că în 1529, Petru Rareş (1527-1538 şi 1541-1546), primeşte de la Ioan Zapolza cetatea Bistriţei cu 50 de sate, precum şi Rodna cu 23 de sate şi Unguraşu cu 34 de sate. A devenit stăpân peste un teritoriu întins în Transilvania având ca şi capitală înfloritoarea cetate Bistriţei, a treia ca mărime şi importanţă a Transilvaniei, atitudinea patriciatului săsesc din Bistriţa devine binevoitoare[12].

La 10 mai 1763, la numai un după grozăvia lui Bukov, care a distrus bisericile, mănăstirile şi schiturile ortodoxe din Transilvania, crezând că lupta de organizare s-a încheiat, tot el, cu o mare suită de generali şi demnitari, însoţit şi de episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron (1754-1764). A venit să primească jurământul grănicerilor năsăudeni şi să le sfinţească steagul Regimentului II de graniţă, pe platoul Mocirla din Salva, unde se aflau 3000 de recruţi. În faţa celor două batalioane de infanterie şi opt companii de cavaleri stăteau înşirate lângă comuna Salva[13], şi cum revolta mocnea în sufletele fiecăruia, în faţa lor (recruţilor) apare bătrânul Tănase Todoran, care a slujit ca soldat încă de sub împăratul Carol al VI-lea, care era în vârstă de 104 ani şi a strigat: „Vrem vlădică de legea noastră. Astfel nu jurăm. Aşa nu vom purta armele, ca Sfânta Lege Românească să ne-o ciufulească tisturile. Jos armele! Alungaţi afară păgânii din toate hotarele noastre!”[14]. De fapt aceasta era dorirea tuturor românilor nu numai a celor din zona Năsăudului, mai departe vedem ce scriu împărătesei sibienii: „Ori arhiereu de lege grecească, ori să ni se sloboadă graniţele, să ieşim din ţară, să mergem acolo unde om putea să ni ţinem legea şi să avem şi pământ ca să trăim!

...Altfel nu jurăm. Aşa nu vom purta armele, ca Sfânta Lege Românească să ne-o ciufulească tisturile. Jos armele! Alungaţi afară păgânii din hotarele noastre!”[15]. O altă mărturie: „De doi ani noi suntem cătane, adică grăniceri şi carte n-am căpătat de la înalta împărăteasă că suntem oaameni liberi! Ne-am scris iobagi, dăm dare, facem slujbe cătăneşti, copiii noştri vor mereg până la marginile pământului să-şi verse sângele, dar pentru ce? Ca să fim robiţi, să n-avem nici un drept, copiii noştri să fie tot proşti, ori vor înălţa ceva, ori ba? Aşa nu vom purta armele, ca Sfânta Lege să ne-o ciufulească tisturile. Jos armele! Aruncaţi afară păgâni dintre hotarele noastre! Auziţi creştini români, numai atunci vom sluji, când vom vedea carte de la înălţata împărăteasă, unde-s întărite drepturile; până atunci, nu, odată cu capul.ce dă Gubernia şi cancelaria din Beciu, e nimica, îs minciuni goale de azi, de mâine”[16].

Această cuvântare a bătrânului Atanaie Todoran a avut un efect puternic asupra grănicerilor. Amândouă batalioanele au ridicat armele şi le-au îndreptat spre Bukov şi cei care erau cu el. Cu greau a reuşit să scape rănit atât Bukov cât şi calul său, iar episcopul Petru Pavel Aron a scăpat cu fuga printr-un pârâu, abandonându-şi veşmintele.

Iată ce scrie cronicarul ungur Gyorgy Retegy despre revolta Sfântului Atanasie Todoran din mai 1763: „În ţinutul Bistriţei între bieţii români buimăciţi au prins pe mulţi, pe unii i-au bătut cu vergile, pe alţii cu bâta, pe unul l-au tras în ţeapă, pe altul l-au spănzurat, la al patrulea i-au tăiat capul, pe al cincelea l-au tras pe roată. Se zice că acesta din urmă era de 114 ani şi nu-i acuzat de altceva, decăt că în vara trecută (10 mai 1763, n.n.), pe când generalul Bukov cu episcopul unit (greco-catolic, n.n.) Petru Aron, din Bistriţa a venit între ei, s-a produs o mare tulburare şi atât generalul cât şi vlădica au fost siliţi săplece de acolo fugind. Se zice că acest bătrân s-a dus la vlădica şi i-a spus: «Fiul meu de unde eşti?» Acesta i-a răspuns că «de la Blaj». «Dacă eşti de la Blaj şi împărăteasa şi-a dat domeniu, du-te acolo, stai liniştit, nu ne mai tulbura pe noi în credinţa noastră!» După aceasta l-a luat de mână pe vlădică şi l-a condus o bucată de loc, pentru ca mulţimea tulburată să nu năvălească asupra lui. Moşneagul care la vârsta de 114 ani a fost zdrobit pe roată pentru credinţa sa se numea Tănase Todoran din Bichigiu... ”[17].

Poporul îl considera răspunzător de distrugerea mănăstirilor şi bisericilor, precum şi de abandonarea revendicărilor naţionale ale înaintaşului său episcopului Inochente Micu: “Şase luni au durat cercetările, iar la 12 noiembrie 1763 s-a publicat aspra sentiţă. Printre cei condamnaţi Mani Grigore, Dâmbu Alexa şi Ion Apetri din Zagra, Zinveliu Vasile din Poieni, Finegari Samuilă din Găureni, Vasile Oichii, Ioan Scuturici, Miron Natul, Dumitru Homei din Telciu, Vasile Dumitru Apopii din Mocod”[18].

A doua zi după rebeliune, grănicerii au reţinut armele, iar steagurile le-au dus la biserica din Năsăud şi le-au predat preotului pentru a le păstra. La scută vreme a venit o comisie să facă cercetări asupra celor întâmplate pe platoul Mocirla în mai 1763, cercetările au durat 6 luni. Este de înţeles că ancheta s-a îndreptat asupra lui Atanasie Todoran, şedinţa s-a pronunţat în 12 noiembrie 1763, cu următoarele pedepse: “Tănase Todoran a lui Dănilă din Bichigiu în vârstă de 104 ani să fie frânt cu roata de sus în jos, capul lui să fie legat de o roată, pentru că a reţinut pe oameni de la unire şi de la înrolare”[19]

„Atanasie Todoran a fost cu roata, iar Vasile Dumitru Apopii din Mocod, Mani Grigore din Zagra şi Vasile Oichii din Telciu au fost spânzuraţi şi trupurile lor neînmormmântate, pentru aceeaşi pricină.

Pentru cei 15 condamnaţi s-a dictat pedeapsa cu moartea, apoi, după citire, li se comută pedeapsa şi li se ordonă să treacă de zece ori în sus şi în jos printre loviturile de vergi a 300 de soldaţi, aşezaţi pe două rânduri.

Atanasie Todoran este tras pe roată, pe platoul Mocirla din Salva, judeţul Bistriţa-Năsăud, cu 22 înainte de supliciul lui Horea şi Cloşca, frânţi cu roata în 28 februarie 1785 pe platoul „La furci” lângă Alba Iulia”[20].

Din Bichigiu au mai fost împuşcaţi şi alţi credincioşi printre care şi Toader Cătană, pentru că au iubit „sfinţenia legii patriarhilor”, adică credinţa ortodoxă. Capetele lor au fost împlântate în pari, înaintea porţilor lor, iar bucăţi din trupurile ciopârţite le-au pus la răscruci de drumuri[21]. La rebeliune a participat şi un călugăr cu numele Sofronie Poppu , care declara că nu îi pasă de suferinţă şi de chinurile prin care trece sau de moarte pentru dreptate şi lege, fiindcă este mai bine să-şi piardă viaţa decât să trăiască în robie, că este mai plăcut a muri pentru lege decât a te face vânzătorul ei[22].

În tradiţia populară s-au păstrat cântece şi doine ale lui Tănase Todoran a lui Dănilă din Bichigiu pe care le-a rostit în timpul groaznicelor torturi la care a fost supus pentru credinţa strămoşească, condiţie „sine qua non” (obligatorie, fără care nu se poate), o baladă care se păstrează până în zilele nostre, suna astfel:

“Nu vă daţi feciori cătane

Că-ţi purta păduchi cu coarne

Asta v-o spune de un an

Moşul vostru Todoran

În pământ de m-or băga

Nu mă las de legea mea

Asta-i legea lui Hristos

Sloboziţi puştile jos... ”[23]

O altă baladă năsăsudeană glăsuieşte:

“Şi l-au dus, l-au dus legat

Pe o roată l-au aşezat

Şi lumea plângea, plângea

Pe roată când îl trăgea

Todoran din grai grăia:

Eu mor pentru legea mea”[24]

Toţi istoricii care s-au ocupat de Regimentul II de graniţă Năsăud, alături de Virgil Şotropa, fiind greco-catolici, au trecut sub tăcere motivaţia religioasă a revoluţiei pentru care a luptat, încercând să evidenţieze doar caracterul ei social. Având în vedere că ultimele cuvinte ale lui Sfântului Atanasie Todoran au fost: „Români, punturile pentru noi sunt moarte veşnică”[25].

Istoricul Augustin Bunea, l-a prezentat pe bătrânul Tănase Todoran ca iniţiatorul mişcării antiunioniste pe plaiurile năsăudene, nu din motive religioase, ci pentru a scăpa pe confraţii săi de obligaţiile militare[26]. Istorici mai noi ai Biserici greco-catolice, Silvestru Augustin Prunduş şi Clemente Plăianu, nici nu au mai pomenit de drama românilor din ţinutul Năsăudului, supuşi ofensivei catolice a Curţii de la Viena, condusă de generalul Bukov. Au încearcat să justifice “reacţia atât de brutaşă a generalului Buccow” în Transilvania, pentru că nu au acceptat unirea cu Biserica Romei, ci şi-au îndemnat credincioşii să rămână fideli credinţei ortodoxe străbune[27]. Este evident că aceste pretenţii istoriografice greco-catolice nu au nici o bază documentară şi nu se pot susţine şi nici demonstră, în schimb suferinţele prin care au trecut Sfântul Atanasie Todoran şi cei cu dânsul au rămas pană astăzi în popor chiar şi prin balade, nu numai prin cărţi.

Pedesele care au fost aplicate românilor năsăudeni au făcut ca pe moment să renunţe categoric la intrarea în regimentele grănicereşti. Acest fapt a făcut ca un grup de aproximativ 40 de revoluţionari năsăudeni să meargă la episcopul ortodox sârb Dionisie Naovacovici, ducându-i un memoriu prin care îl rugau să primească satele sub oblăduirea eparhiei sale. Lucru care nu a fost posibil şi neputându-i ajuta, episcopul s-a văzut nevoit să-i îndemne a înceta acţiunile de împotrivire asupra unirii. În acel memoriu era scris cu deamănuntul suferinţele pe care trebuiau să le îndure de la soldaţii catolici care umblau prin sate să-i treacă la uniaţie. Memoriul s-a încheiat cu: “Dacă tu Prea Sfinţite părinte nu te vei îndura de noi şi nu vei da ajutor şi mângâiere, nu ne mai întoarcem acasă, unde ne aşteaptă închisoarea şi pedepsele, ci pribegim în alte ţări, unde putem să rămânem liniştiţi”[28]. Episcopul sârb a înmânat acest menoriu şi guvernului Transilvaniei dar a fost respins. Cu toate acestea frământările continuau, iar revolta mai era întreţinută şi de trei ucenici ai lui Sofronie de la Cioara, preoţii Lazăr, Teodosie şi Efrem[29].

Cu siguranţă că credinţa lui strămoşească i-a fost insuflată şi de cuviosul Pahomie de la Ghedin, care a dus o luptă crâncenă în exil pentru apărarea dreptei credinţe.

Amintirea lui Tănase Todoran a rămas până în zilele noastre în creaţiile populare ale românilor din Ţara Năsăudului, mai jos vom reda câteva din aceste balade ale lui Tănase:

Cântecul lui Todoran[30]

Sub un deal cu stejăriş

Lângă Salva pon podiş

Într-o zi de primăvară

Grănicerii s-adunară

Ca să puie jurământ.

Zor di la bugernământ

Generalu-mpărătesc

Ş-un Vlădică românesc

După slujbă i-o oprit

Şi pă toţi i-o sfătuit

Jurământul să-l depună

C-apoi tăte-or mere strună.

Steagu cănd s-o aplecat

Un bătrân o-ncălecat

Moş Tănase Todoran

Nenfricatul veteran

Iese-n faţa lor călare

Şi rosteşte-o cuvântare:

“Nu primim a vostru sfat

Ne-aţi minţit, ne-aţi înşelat

Ca ş-atunci când am intrat

Graniceri la împărat.

Pă minciuni împărăteşti

Nu dăm braţe voiniceşti”.

Moş Tănase Todoran

Nenfricatul ardelean,

Ani el numără o sută

Ş-aceea de mult trecură

Cătr-a lui să întorcea

Şi din gură aşa grăia:

“Steagu-acesta-i mincinos

Slobozâţi puştile jos

Apăi iar le ridicaţ

Şi spre domni să le-ndreptaţi!”

Grănicerii-l ascultau

Puştile le arunacu

Şi în loc de jurământ

Le trântiră la pământ.

Apoi iar le ridicară

Şi spre domni le îndreptară.

Domnii rău s-o spăimântat

l-asta nu s-o aşteptat.

Di la-nalta Împărăţie

O vinit o comnişâie

Şi pe mulţi îi judecară,

feştecare cum să peeară:

Unii-n temniţă băgaţi,

opt să fie spânzuraţi

Numa’ moşu Todoran

Nenfricatu veteran

El s-o sfârşit tras pe roată,

Plâns şi azi de lumea toată.

Mândru câmp bătut de rouă

Îi jălesc fecioare nouă

Şi nouă feciori voinici

Pă cei omorâţi aici

Lângă Salva pe Mocirlă

Şi codru plânge de milă.

Pă vârful Ţâbleşului

Căntă puiu cucului

Ş-aşa cântă cu jale

Gândeşti că Ţâbeleşul peere.

Balada lui Todoran[31]

Pă la noi pă la Salva

Îi frumos primăvara

Pă cununa Mocirlii

Mândru cântă greierii

Cântă păsările-n

Toate primăverile

Ş-aşa căntă an de an

De jalea lui Todoran

Tras pe roată de duşmani

Nu s-o supus la tirani

Fosta Todoran bărbat

O plecat ca delegat

În Viena la-mpărat

La Terezia Maria

Ca să curme iobăgia

Când Todoran o-nturnat

O venit tiranii-n sat

Şi pe râtu cel întins

Pe Mocirlă lume-o strâns

Să depună jurământ

Să fim robi pe-a nost pământ

Iar Todoran om cuminte

O ieşit atunci în frunte

Grănicerii să-l asculte:

Bravilor românilor

Eu jur cu mâna pe piept

Că tiranii nu spun drept

Că eu multe am aflat

În Viena la-mpărat

Eu vă zâc: Nu vă predaţi

La tirani nu vă lăsaţi

Că duşmanu aşate vrea

Să-i fi rob în ţara ta!

Iar duşmanii ca răsplată

I-au frânt oasâle pă roată

Todoran viteaz bărbat

O fost cu roata sfărâmat

Pă tus patru i-o ngropat

Colo-n Salva lângă sat

În mormânt formă de roată

De se miră lumea toată

Todoran cu fruntea-n sus

O murit sub roată pus

Tri viteji ca el mai are

În mormânt sub roată mare

Până-n clipa ce-o murit

Grănicerii-o sfătuit:

Nu vă daţi românilor

Să fiţi robi duşmanilor

Ni-o lăsat pildă vie

Cum să stăm la datorie

Să luptăm cu mic cu mare

Când ţara nevoie are.

Todoran[32]

Frunză verde de mohor

Stau de jale mai să mor!

Când aud că a murit

Omul nost cel mai cinstit,

Când aud că nu mai este

Todoran nu mai trăieşte

Şi azi mă cuprinde-un dor

Şi-aş fi vrut cu el să mor.

Frunzuliţă de pe dos,

Pe Todoran când l-au scos,

Când l-au scos de pe movilă

La oameni le era milă

Că l-au dus nemţii cu silă.

Şi lumea plângea, plângea

Pe roată când îl trăgea,

Todoran din grai grăia:

Eu, zău, mor pentru dreptate

Şi pentru a Sa Maiestate,

Mor dar voi nu vă lăsaţi

Să fiţi de nemţi înşelaţi

Şi sub ei nu cătuniţi

Că-ţi fi tot batjocuriţi!

Când aşa el a grăit

Tot trupul i l-au zdrobit

Acea roată blestemată

Şi de nişte câni lucrată!

Când Todoran a murit

Soarele n-a strălucit,

Luna nu s-a arătat

Şi nici ceriul n-a-stelat,

Făr’ a fost numai cu jele

De pe pământ pân’ la stele

Fire-aţi voi, nemţi blestemaţi,

Cum n-aţi ştiut ce lucraţi:

C-aţi tăiat un someşan

Ce-i cu numele Todoran.

Plângeţi-l voi someşeni

Bârgăuani şi monoreni

Că Todoran de-ar trăi

Astăzi n-aţi mai cătănii,

Făr’ de câni ne-am dezdrobi

Şi, zău bine ne-ar mai fi.

După cum se obesrvă şi din baladele populare care au rămas, Atanasie Todoran a avut o moarte mucenicească şi a lăsat în urma sa o istorie glorioasă a vieţii bisericeşti şi sociale din Transilvania la fel cum au făcut mulţi alţi care şi-au apărat credinţă cu propria viaţă.

Protoingelui Macarie Drăgoi, un cercetător perseverent în ceea ce priveşte Ţara Năsăudului, într-un studiu a redat mărturiile a doi ţărani din Bichigiu: „La începutul anului 2003, prezenţi la Cluj, doi ţărani din Bichigiu mărturisesc cu evlavie despre trecutul strămoşilor din veacul al XVIII-lea, cei care au mărturisit cu bărbăţie dreapta credinţă”.[33]

Petre Tecar, de 81 de ani, aduce următoarea mărturie[34]: «Tata meu , Timoftei Tecar, care a trăit 96 de ani, îmi spunea că pe vremea când era copil, mergea împreună cu alţi copii în ziua de Paşti în Piezi la casele oamenilor şi gazda le dădea ouă roşii la copii, cum îi obiceiul la noi în sat. Copiii se duceau şi la casa lui Tănase Todoran, care mai exista pe vremea aceea şi era la gura Văii Moroşanului, sub Pleşe, cum îi zicem noi. În casa lui Todoran mai stătea o nepoată de-a dânsului care le împărţea, la fel ca şi la alte găzdoaie din sat, ouă roşii la cpiii care veneau de Paşti în Piezi. Mai trăiesc în Bichigiu două viţe de Todoran. Amândouă pot să-i fie neamuri. Mai ştiu de la tătal meu că Tănase Todoran o mers pe jos la Viena să ceară de la împărăteasă drepturile românilor asupriţi în religia noastră strămoşească ortodoxă. Pentru aceea luptăm şi noi astăzi pentru credinţă şi adevăr, că suntem sânge de-a lui».

Ioan Pop, de 60 de ani, îşi aminteşte următoarele[35]: «Io, ştiu de la bunica mea, Gafta Pop, despre Tănase Todoran. Şi bunica ştie de la tatăl ei, care o fost notar la Salva pentru toată Valea Sălăuţei. Îmi spunea că Tănase Todoran pe vremea când o fost asupriţi ortodocşii s-o refugiat în Bucovina, din câte ştiu de la bunica, Todoran o avut un băiat care s-o îmbolnăvit şi o murit... De atunci nu l-o mai ţinut nimic ca să apere religia strămoşească şi bunurile satelor năsăudene. O dus munca de lămurire cu preoţii şi cu oamenii să nu se lase de credinţa ortodoxă. Ştiu că de două ori a fost la Viena.»

Din scrierile lui Macarie Drăgoi, dar ma ales din relatările bătrânilor aflăm că Tănase Todoran nu a fost un om înalt, ci mai scund dar foarte ager, avea barba albă, iar când a fost tras pe roată avea peste 100 de ani. Era cunoscător de carte ceea ce era un mare lucru în vremea aceea, deoarce majoritatea ţăranilor nu ştiau citi şi scrie.

„Mărturiile celor doi ţărani bichigeni snt deosebit de emoţionante prin această legătură de suflet cu trecutul, întregind figura lunminoasă a acestui mărturisitor năsăudean care şi-a vărsat sângele pentru Dreptate şi Adevăr ”[36].

În tot ce am relatat până acum este de remarcat nodul extrem de simplu în care sunt spulberate cele “patru puncte deosebitoare” împotriva cărora luptaseră Sfinţii Mucenici Visarion, aromânul din Banatul Sârbesc, Sofronie de la Cioara, Atanasie Todoran şi ai săi, precum şi Popa Tunsu şi Marcu a Berăriţei, împreună cu toţi românii transilvăneni trecuţi la catolicism fără vreerea şi ştirea lor[37].

“Umbra ta Tănase Todoran – spunea George Bariţiu, să-i înveţe pe toţi daco-romanii a cunoaşte ce este constanţa şi perseverenţa în credinţă şi ce înseamnă să aibă cineva caracter, în orice poziţie socială s-ar afla”[38].

Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte în fiecare la data de 12 noiembrie, după ce canonizarea lui a avut loc la Bistriţa în 10 mai 2008 pe locul numit Mocirla din Salva unde a avut loc martiriul şi revolta în 10 mai 1763.

Viaţa Sfinţilor martiri Vasile din Telciu, Grigore din Zagra, Vasile din Mocod

Aceşti sfinţi martiri au fost condamnaţi la moarte prin spânzurare pentru că nu au vrut să-şi lase legea strămoşească, în anul 1763, alături de Tănase Todoran care a fost tras pe roată[39].

Mai jos redăm textul cuvântării primarului din Telciu, Sever Mureşan, rostit în ziua canonizării: „245 de ani au trebuit Neamului Românesc până când a aşezat la locul care li se cuvine în calendarul Bisericii noastre Străbune între sfinţii martiri, care vor fi cinstiţi de acum de către întreaga Biserică Ortodoxă, Pe Atanasie Todoran din Bichigiu, pe Vasile Oichii din Telciu, pe Mani Grigore din Zagra şi pe Vasile Dumitru a Popii alias Vasoc din Mocod”[40].

Tănase Todoran a trăit până în 1963, ajungând la o vârstă de peste o sută de ani, ca să vadă pierirea bisericii mănăstirii din Bichigiu, ctitorie voievodală a lui Petru Rareş, a episcopului Ardealului Ioan Layr şi a ieromonahilor Matei, Alexandru şi Petru, rezidită, cum spune un vechi document latin, în locul unei mănăstiri şi mai vechi ce se află „între hotarele comunelor Telciu şi Hordou, pe apa Bichigiului”. Rezidirea s-a făcut între anii 1523-1533 cu banii lui Vodă Rareş şi cu sprijinul Cetăţii Bistriţa.

În apropierea acestei mănăstiri s-a născăut, în anul 1659, apoi a copilărit cu Tănase Todoran a lui Dănilă. Tot din seva acestei ctitorii voievodale s-a hrănit şi celălalt martir al nostru Vasile din Telciu.

Mănăstirea voievodală din Bichigiu tocmai fusese incendiată şi demolată de către oamenii episcopului greco-catolic Petru Pavel Aron şi ai generalului catolic austriac Bukow, care au pus în aplicare „Ordinul Măritei Comisiuni Regale”[41], din anul 1761, cu caracter de lege, care avea următorul conţinut: “Mănăstirile de lemn să fie arse pretutindeni, cele de piatră să fie distruse, iar dacă cineva s-ar opune în mod temerar, să fie pedepsit negreşit prin moarte prin spânzurătoare sau prin pierderea capului”[42].

De la părintele Alexandru Mizgan afăm că „Militarizarea zonei Năsăudului a început în luna august 1762, când au fost trimişi ofiţeri de la Viena la Năsăud, să organizeze regimentul. La 10 mai 1763, considerându-se că munca de organizare s-a încheiat, generalul Bukow, cu o mare suită şi însoţit de episcopul unit Petru Pavel Aron (1754-1764), a venit să primească jurământul grănicerilor năsăudeni şi să le sfinţească steagul. Aceste momente solemne au fost organizate la Salva, pe platoul numit «Mocirlă»”[43].

Cuvântarea înflăcărată a bătrânului Tănase Todoran a avut efect imediat. În acel moment, a început revolta. Aceasta se datorează şi faptului că toţi ofiţerii regimentului erau austrieci, ei nu cunoşteau obiceiurile locului şi îi dispreţuiau pe români. Grănicerii abia intraţi în serviciul militar erau trataţi cu severitate excesivă. O profundă indignare a cuprins inimile credincioşilor când au observat că ofiţerii regimentului îşi băteau joc de religia şi de Biserica românească, încercând să-i atragă la catolicism.

După abia un an de la distrugerea mănăstirilor, au venit să le ceară năsăudenilor şi bistriţenilor români ortodocşi jurământ militar într-o altă credinţă sub porunca şi îndrumarea căreia li se demolaseră sanctuarul lor de nobleţe şi reper duhovnicesc ce-l aveau de la Vodă Rareş. N-a scăpat de prăpădul lor nici o mănăstire ortodoxă şi nici schiturile din toată Transilvania. Actul acesta de barbarism în numele „civilizaţiei europene catolice” l-a determinat pe bătrânul oştean să-i numească pe cei ce l-au comis “păgâni”.

Înainte de rebeliunea armată de la Salva l-a fost închis pe Sfântul Atanasie Todoran câţiva ani în Turnul Dogarilor din Cetatea Bistriţa. După ce a ieşit din închisoare s-a opus cu îndârjire împărtăşirii fiului său muribund cu azimă perecum şi spovedirii lui de către un preot catolic: “Bătrânul l-a îngropat în cultul credinţei strămoşeşti, peste voia autorităţilor, căci el nu aderase şi nu pricepea de ce trebuie să fie catolic.

Sfântul Vasile Oichii de la Telciu a fost spânzurat pentru că a însoţit o delegaţie de români la Viena pentru apărarea ortodoxiei, iar momentul în care episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron a vrut să intre în biserica din Telciu s-a opus şi tot satul l-a ascultat, episcopul ocupând biserica cu armata. Trupul lui a rămas mai neîngropat mai multe zile la Salva de unde potrivit, unei tradiţii, ar fi fost furat şi îngropat pe ascuns în cimitirul din Telciu”[44].

La executarea pedepsei, atât Tănase Todoran, cât şi confraţii săi de supliciu, şi-au păstrat sângele rece, declarând că nu regretă suferinţa morţii pentru dreptate şi lege, fiindcă este mai bine să-şi piardă viaţa decât să trăiască în robie, că e mai frumos a muri pentru lege decât a te face vânzătorul ei.

Primind moarte martirică, Sfântul Atanasie şi Sfinţii Vasile din Telciu, Grigore din Zagra, Vasile din Mocod şi-au vărsat sângele pentru credinţa strămoşească şi pentru drepturile românilor transilvăneni. De atunci şi până astăzi, cinstirea memoriei celor 4 mucenici se face neîntrerupt în conştiinţele ortodocşilor năsăudeni.

Canonizarea lor a avut loc la 10 mai 2008, iar noi îi sărbătorim în fiecare an la data de 12 noiembrie, zi în care ei au primit martiriul.

[1] Nicolae Feier, Panteonul Bistriţenilor, p 151;

[2] Pr. Ion Alexandru Mizgan, Ofensiva uniatismului...., p 55;

[3] nobleţea ţărăniei provine de la cuvântul străbun TERRA întru care se întemeiază şi cuvântul “ţară”, care satu în statornicia şi dragostea faţă de sfinţirea gliei străbune şi de dragostea care am primit-o din străbuni;

Bătrân – provine de la „veteranus”, adică soldat lăsat la vatră.

[4] Pr. Nicolae Feier, Sfinţi români Atanasie Todoran din Bichigiu..., p 49;

[5] Nicolae Feier, Panteonul Bistriţenilor, p 151;

[6] Ibidem, p 152;

[7] Ibidem, p 152;

[8] Feier, Nicolae, Sfinţi romani Atanasie Todoran..., p 21-23;

[9] Nicolae Feier, Panteonul Bistriţenilor, p 153;

[10] Ion Bunea, Un martir al „Legii Româneşti”, Tănase Tudoran din Bichigiu, în “Îndrumător bisericesc”, Cluj-Napoca, 1980, p 273 apud pr. Ion Alexandru Mizgan, Ofensiva uniatismului..., p 55;

[11] Feier, Nicolae, Sfinţi romani Atanasie Todoran..., p 26;

[12] Ibidem, p 36;

[13] Pr. Ion Alexandru Mizgan, Ofensiva uniatismului...., p 56;

[14] Pr. Nicolae Feier, Sfinţii romani Atanasie Todoran din Bichigiu…, p 48;

[15] S. Dragomir, „Revista teologică III”, p 72-73 şi N. Iorga “Istoria Românilor din Ardeal şi Ungaria”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti, 1989, p 288 apud Nicolae Feier, Panteonul bistriţenilor, p 154;

[16] Ion Bunea, Un amrtir al „Legii Româneşti”, Tănase Todoran din Bichigiu, în “Îndrumar bisericesc”, Cluj-Napoca, 1980, p275 apud Ion Mizga, Ofensa uniatismului..., p 56;

[17] Pr. Nicolae Feier, Sf români Atanasie Tudoran...., p 48-49;

[18] Nicolae Feier, Panteonul Bistriţenilor, p 154-155;

[19] Ion Mizga, Ofensa uniatismului...., p 57;

[20] Nicolae Feier, Panteonul Bistriţenilor, p 154-155;

[21] Ion Bunea, art cit, p 276 apud Ion Mizgan, Martiriul lui Tănase Tudoran, p 58;

[22] Ibidem, p 276-277 apud Ibidem, p 58;

[23] Valeria Peter Perescu, Eroi ai nemului în linia populară: Tănase Todoran-235 ani de la frângerea cu roata, în revista „Zestrea”, Bistriţa, 1998, nr. 2, p 16 reprodus la Ion Mizgan, Martiriul lui Tănase Todoran..., p 59 şi la Nicolae Feier, Sf români Atanasie Tudoran...., p 54;

[24] Ibidem, p 16 apud Nicolae Feier, Sf români Atanasie Todoran..., p 54;

[25] Nicolae Feier, Sf români Atanasie Todoran..., p 56;

[26]Augustin Bunea, Episcopii Petru Pavel Aron şi Dionisie Novacovici sau istoria românilor transilvăneni de la 1715 până la 1764, Blaj, 1902, p 237-240;

[27] Ion Mizgan, Martiriul lui Tănase Todoran..., p 59;

[28] Ibidem, p 60;

[29] Ibidem, p 61;

[30] Text reprodus după Dariu Pop şi Teodor Mihadaş, melodia la acest text fiind culeasă de Valeria Peter Predescu în 1978 de la Olari Aristina de 69 de ani din Telciu şi a fost reprodus în revista Zestrea în articolul „Eroi ai neamului ...”, Bistriţa, 1998, nr 2, p 16-17 apud Ion Mizgan, Ofensiva uniatismului..., p 61-63;

[31] Text cules în 1978 de Valeria Peter Predescu d la Todoran Lucia din Salva, şi repodus în articolul „Eroi ai neamului....” revista “Zestrea”, p 17 , apud Ion Mizgan, Ofensiva uniatismului....., p 64-65;

[32] Text cules de Ion Niţu Macavei şi inclus în culegerea de folclor a profesorului Liviu Păuş din Rodna, reprodus de noi după Valeria Peter Predescu, art.cit., p 17 rapud Ion Mizgan, Ofensiva uniatismului..., p 66-67;

[33] Macarie Drăgoi, Mărturisitorul Atanasie Todoran din Bichigiul Năsăudului, în revista „Renaşterea”, Cluj-Napoca, 2006, p 6 apud Ion Mizgan, Ofensiva uniatismului..., p 67-68;

[34] Ibiem apud Ion Mizgan, Ofensiva uniatismului..., p 67-68;

[35] Ibidem, apud Ion Mizgan, Ofensiva uniatismului..., p 68-69;

[36] Ibidem, apud Ion Mizgan, Ofensiva uniatismului..., p 69;

[37] Feier, Nicolae, Sfinţi romani Atanasie Todoran..., p 25;

[38] Marius Dan Drăgoiu, Martirul Tănase Todoran din Bichigiul Năsăudului, în Chemarea Credinţei nr 98-106, Bucureşti aprilie-decmbrie 2001, p 17, apud Nicolae Feier, Sf români Atanasie Todoran..., p 57;

[39] Nicolae Feier, Panteonul Bistriţenilor, p 154-155;

[40] Feier, Nicolae, Sfinţi romani Atanasie Todoran..., p 25;

[41] Pr. Ion Alexandru Mizgan, Ofensiva uniatismului...., p 50-65;

[42] Ibidem, p 50;

[43] ibidem

[44] Nicolae Feier, Panteonul Bistriţenilor, p 157.

Extras din Lucarea de disertatie: "Sfintii romani din Ardeal", 2010, Anca Avram

Cum ar arata lumea fara Romania?

2011-11-09T09:40:00.000+02:00

Filmul de mai jos a fost realizat de un roman plecat in America.
Din pacate adevaratele valori ale Romaniei le cunosc prea putini.
Romania nu e ceea ce se arata la televizor.
Sa speram ca astfel de initiative vor mai fi.
Vizionati filmul:

Secta „Martorii lui Iehova” – o scurtă prezentare istorică

2011-11-07T07:38:00.006+02:00

Deoarece am primit mai multe semnale din ţară prin care ni sa relatat o insistentă activitate de prozelitism a cultului martorilor lui Iehova în România şi Republica Moldova vom posta un scurt istoric al sectei.

Menţionăm că în prezent se află în lucru brosura „Rătăcirea iehovistă” din ciclul rătăciri sectare editate de ASTRADROM.

Secta Martorii lui Iehova are unele principii şi practici violente, inhibă adepţii, îi leagă prin jurăminte ca să nu părăseasca organizaţia, se consideră "aleşii" şi astfel nu vor mai fi judecaţi, nu admit existenţa sufletului şi dăinuirea lui dupa moarte, omul este considerat un animal cu raţiune, neagă existenţa iadului. Pentru a-i impresiona pe "căutatorii" adevărului Bibliei şi-au mai atribuit şi alte denumiri: "Studenţi în Biblie", "Mileniştii aleşi", "Ruseliştii" etc.

Dacă "profetul" feminin Hellen White (vezi adventiştii) a lăsat urmaşilor "secretele" mileniului şi venirii Domnului, Charles Taze Russell (1852-1916) promite a fi un calculator serios al milenismului. Charles era de origine germană sau irlandeză având însă vechi rădăcini mozaice şi s-a născut la Pittsburg (Pensylvania). Părinţii lui erau presbitieni cu înclinaţii spre prietism, iar el este atras de ''profeţiile'' senzaţionale către sectele de natură adventă (ramură a anabaptismului) şi hrănindu-şi fanteziile cu războaiele din Vechiul Testament, iniţiază o adevarată "universiadă" a studierii Bibliei în vederea unui "calcul" concret şi real. După ce studiază Biblia, ajunge la concluzia că venirea Domnului nu va fi pentru judecată ci pentru "purificare" prin mileniu.

În 1879 scoate prima revistă "Turnul de veghe" şi alte broşuri prin care veniturile îi sporeau considerabil. Devenind un "proroc" vestit Charles I.R. începe să se simtă mai bine între "alese" fecioare şi femei tinere "chemate" şi, ca orice escroc, îşi părăseşte soţia lăsînd-o muritoare de foame[1]. Adepţii fanatici iehovişti, pentru a nu fi înrolaţi în război organizează mitinguri şi alte acţiuni de amploare unde declară că Russell este Pastorul ales şi îngerul Bisericii din haodiceea, iar statul este lucrarea satanei. Veniturile fabuloase aduse Societaţii iehoviste prin vînzarea de reviste, broşuri şi Biblia (tradusă în mai multe ediţii după viziunile ruseliste) în mai multe ţări şi la preţuri reduse, face ca organizaţia mileniştilor să între în conflict cu Statul american, fiind acuzata de trafic valutar. În aceasta situaţie Russell părăseşte continentul american şi se stabileşte în Europa unde îşi duce mai departe activitatea "misionara".

În Europa (deja americanii erau sătui de calcule) este considerat de către celelalte culte protestante eretic, ceea ce nu îl deranjează şi îşi continuă activitatea mărindu-şi veniturile. Statul american îl urmăreşte în continuare, iar el moare într-un "accident" de maşină în anul 1916. Urmaşii lui stabilesc o altă venire a Domnului în Austria, anul 1975.

Ca şi alţi "întemeietori de credinţe" Ch. I. Russell se duce, dar ramân "inovaţiile". Un continuator al "credinţei" lui Charles R. este avocatul sau, cel care l-a sfătuit sa-şi lase soţia. Nefiind căsătorit şi neavând urmaşi, toate veniturile lui Charles îi rămân avocatului american I. F. Rutherford (1869-1942), scriitor iehovist şi, în perioada imediat următoare primului razboi mondial, unul dintre cei mai bogaţi oameni ai Americii. În America mulţi au părăsit secta, în timp ce în Europa, ideea razboinică a Armaghedonului înfierbântă sufletele şi aşa răvăşite de după război.

Săturându-se lumea de amăgiri, Rutherford vede că se ridică o societate noua; astfel, profitând de setea de senzaţional a tineretului debusolat, scoate o broşură intitulată: "Milioane care trăiesc acum, nu vor muri niciodată" prin care reuşeşte să-şi câştige noi adepţi. Poporul american, neavând o stabilitate religioasă şi nici traire creştină, a fost cuprins din nou de datele senzaţionale advente. El spune că toate calculele au fost bune dar venirea Domnului s-a făcut în duh, ceea ce i-a adus un succes neaşteptat. Spre deosebire de Ch. Russell care combătea "rigiditatea" calvină, I. F. Rutherford dă libertate totală, inclusiv pentru folosirea armei, jurământului, cât mai multe căsătorii, considerând religia o politică, o mişcare socială. De la el porneşte ideea de un stat a statelor condus de un guvern mondial în fruntea căruia să fie instaurat Iehova,salvatorul lumii. Mulţi dintre cei ce nu au fost de acord cu concepţiile sale şi au îndrăznit să i se opună a fost "condamnaţi". Astfel, confruntarea cu societatea, concurenţa, asasinatele politice, violenţa, intimidarea şi multe altele încep să facă parte din "succesiunea profetică" a corifeilor iehovişti. Însuşi "Marele" jude moare asasinat în 1942 (dupa părerea unora se pare că ar fi fost ucis de către membrii unor organizaţii secrete cu care ar fi avut legături). Urmaşii lui I. F. Rutherford au fost Natham H. Knor (1906-1978) şi S. L. Johnson. Azi, unul dintre membrii marcanţi ai acestei secte este şi soţia lui Bill Clinton, care a fost preşedintele SUA (vezi articolul "Demonizarea Americii" din "Puncte Cardinale" an 1999, articol scris în mai multe episoade şi semnat de preotul român Gh. Calciu-Dumitreasa, domiciliat în SUA).

În România, iehovismul a pătruns prin clujeanul Ioan B. Sima, plecat în Eldorado, Pensylvania - SUA, unde este "şcolit" în ale Bibliei. Astfel, Ioan - creştinul - devine cât de curând John - profetul. Finanţat de "pedagogii" săi Ioan Sima revine în ţară unde, în 1920, reuşeşte să atragă în aventurile sale şi alţi naivi fără de nici o cugetare creştina. Îşi dă seama de greşeala sa şi singur părăseşte secta, în 1927, revenind la credinţa strămoşească. Demască planurile anarhice ale organizaţiei, falsa doctrină, interesele materiale şi toate pericolele sociale şi morale pe care le reprezintă această sectă, apoi se ascunde pentru un timp într-o mănăstire din Moldova.

Deşi nu acceptă războiul şi nu pun mâna pe arme, aceştia practică o psihoză războinică, seamănă zânzanie între cei ce nu sunt de acord cu principiile lor, fiind de acord cu războiul chimic şi bacteriologic. În mod special, este vizată ierarhia ortodoxă din întreaga lume, socotind-o pactizantă cu antihrist. Biserica Ortodoxă îi considera eretici şi schismatici asemenea "strămoşilor" lor, anabaptiştii advenţi.

ierom. Eftimie Mitra

Despre secta baptista:
http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2011/10/secta-baptista-o-scurta-prezentare.html
Despre secta adventista:
http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2011/10/adventismul-azs-o-scurta-prezentare.html

[1]În ziarul american "The Brooklyn Eagle", din 6 mai 1912, este publicata declaraţia vaduvei parasite.

Mesaj pentru romani - parintele Arsenie Boca

2011-11-02T18:59:00.004+02:00

UDMR cere modificarea Constitutiei Romaniei

2011-11-02T12:12:00.007+02:00

Grupul Parlamentar UDMR a depus un amendament in camera deputatilor prin care cere eliminarea din constitutia Romaniei numele de "national".

In prezent in primul articol din Constituţia României se spune: “România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.”

Marţi 01.11.2011, grupul parlamentar al UDMR din Camera Deputaţilor a depus un amendament la proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei. Prin acest amendament se intentioneaza eliminarea caracterului naţional al statului român.

Dupa cum doreste UDMR, articolul 1. (1) din Constituţie va fi înlocuit cu “România este stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil”, (vezi ziarul Adevărul).

Actuala Lege fundamentală a României prevede, la articolul 152 – (1), privind “Limitele revizuirii”, că “dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii“. Asadar dispoziţiile legii fundamentale privind caracterul naţional nu pot face obiectul revizuirii!

Deputatul PDL Daniel Buda (presedintele Camerei Deputatilor), a anunţat marţi că şedinţa comisiei programată pentru miercuri a fost amânată pentru o alta dată timp in care va solicita Guvernului şi Consiliului Legislativ un punct de vedere privind doleanta UDMR.

vezi si: FrontPress.ro - Mediafax

Tinutul Secuiesc vrea autonomie. Stat in stat?

2011-10-31T23:15:00.006+02:00

Referendum local privind infiintarea Tinutului Secuiesc, pe 11 martie 2012

Consiliul Judeţean Covasna a adoptat luni un proiect de hotărâre cu privire la organizarea unui referendum local, în 11 martie 2012, privind modificarea limitelor teritoriale ale judeţului şi înfiinţarea unităţii administrativ-teritoriale Ţinutul Secuiesc.

Grupul consilierilor judeţeni PCM din cadrul Consiliului Judeţean Covasna a depus, încă în luna iulie, la CJ un proiect de hotărâre cu privire la organizarea unui referendum local privind înfiinţarea unităţii administrativ-teritoriale Ţinutul Secuiesc, proiect inclus pe ordinea de zi a şedinţei de luni a instituţiei.

După lungi dezbateri, reprezentanţii UDMR au propus, la iniţiativa primarului municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, modificarea proiectului de hotărâre iniţiat de cei de la PCM.

Astfel, dacă documentul iniţiat de PCM a avut titlul “proiect de hotărâre privind organizarea unui referendum local”, acesta s-a modificat în “proiect de hotărâre privind organizarea referendumului local în vederea consultării cetăţenilor din judeţul Covasna privind modificarea limitelor teritoriale ale judeţului Covasna şi înfiinţarea unităţii administrativ-teritoriale cu denumirea Ţinutul Secuiesc – Szekelyfold“.

De asemenea, în urma modificărilor propuse de reprezentanţii UDMR, în hotărâre se stabileşte că în 11 martie 2012 se va organiza un referendum local în judeţul Covasna, ocazie cu care cetăţenii sunt chemaţi să se pronunţe prin “DA” sau “NU” la următoarele două întrebări: “Sunteţi de acord cu modificarea delimitării teritoriale a judeţului Covasna?”, respectiv “Sunteţi de acord cu înfiinţarea unităţii administrativ-teritoriale cu denumirea Ţinutul Secuiesc – Szekelyfold şi cu faptul ca judeţul Covasna să facă parte din această unitate administrativă?“.

Proiectul de hotărâre a fost votat de cei 24 de consilieri judeţeni ai UDMR şi PCM, în schimb, cei şase consilieri din partea grupului “Alianţa Românească din judeţul Covasna” au refuzat să participe la vot.

Grupul consilierilor PCM a depus, în luna iulie, la Consiliul Judeţean Covasna, un proiect de hotărâre privind organizarea unui referendum local în judeţul Covasna, prin care oamenii să fie consultaţi dacă doresc ca, în cadrul reorganizării administrativ-teritoriale a României, să se înfiinţeze unitatea administrativ-teritorială Ţinutul Secuiesc.

În document se preciza că la referendum populaţia va fi întrebată: “Ca locuitor al judeţului Covasna, doriţi ca în cadrul reorganizării administrativ-teritoriale a României să se înfiinţeze unitatea administrativ-teritorială Ţinutul Secuiesc, cu teritoriul şi prerogativele descrise în proiectul de lege cu titlul: ‘Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc’?”.

Sursa: FrontPress - Mediafax

Un atac unguresc la adresa istoriei Romaniei si a Arhivelor Nationale

2011-10-29T08:45:00.010+03:00

Deputatul UDMR Marton Arpad Francisc cere in parlament retrocedarea arhivelor confesionale catre cultele maghiare.

Deputatul Mártón Árpád Francisc nesocoteşte opinia marilor intelectuali români, inclusiv cea a academicianului Dinu C. Giurescu.
In aceste arhive se gasesc documente care dovedesc adevarata istorie a Romaniei, in mod special a Transilvaniei.
Raportul SUA sustine orice fel de retrocedare fata de cultul catolic din Transilvania in favorul Statului Vatican si a Statului Ungar.
Acordarea unui cadru legal a actiunii politice antiromanesti din Parlamentul Romaniei s-a facut printr-o procedura parlamentara de urgenta
Luptele politice din parlament trec neobservata intentia marilor puteri mondiale de a surmina autoritatea Statului Roman in cuprinsul propriilor granite.
In aceste arhive sunt documente doveditoare legate de modul in care Habsburgii si Vaticanul s-au improprietarit in Transilvania in timpul ocupatiei austro-ungare (pana in 1918). Proprietati luate prin abuzz ce azi sunt revendicate prin legi date de Statul Roman la presiunile politice ale marilor puteri.

„Eu cred ca nu isi dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregatesc Romaniei. Daca legea este adoptata si de Camera Deputatilor inseamna stergerea memoriei, odata ce arhivele dispar din centru, din Arhivele Nationale (…) Daca le-as propune in SUA sa intoarca arhivele de la Arhivele Nationale Centrale din Washington DC la diferitii emitenti din SUA, eu cred ca ar spune ca este un act de tradare nationala, de destramare a unitatii Statelor Unite” - Prof Dinu C. Giurescu (istoric)

Într-un mod foarte abil, pe agenda Camerei Deputaţilor s-a propus recent, pentru data de luni 24 octombrie a.c., trecerea prin procedură de urgenţă a unui proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale, unde, într-o mare de texte cu modificări minore, extreme de minore, reapare majora lovitură dată statului român, instituţiei Arhivelor Naţionale, prin repunere pe tapet de către deputatul Mártón Árpád Francisc a retrocedării arhivelor confesionale, evident, fondul problemei este a celor maghiare, deputatul nesocotind complet opinia marilor intelectuali români în frunte cu academicianul Dinu C. Giurescu, care s-au pronunţat deja împotriva acestei retrocedări.

Să nu uităm că este vorba de documente extreme de importante pentru istoria românească, documente create de marile episcopii maghiare care au avut sate întregi de români ca iobagi. Să nu uităm că reprezentanţii confesiunilor maghiare romano-catolice, reformate şi unitariane au fost cei care în Dieta Transilvaniei au lovit în permanenţă în demnitatea şi viaţa de zi cu zi a românilor transilvăneni, trădându-le interesele şi asuprindu-i crunt într-un spaţiu enorm de timp, din Evul Mediu timpuriu până la 1848 şi chiar după, până la 1918, creind legi în acest sens. Urmele acestor demersuri antiromâneşti se simt cu mare putere morală, culturală şi economică şi astăzi asupra românilor. Arhivele acestor episcopii se vor astăzi luate de la statul român pe motivul că ar fi fost preluate în mod abuziv de statul comunist în 1950. Să nu uităm că Imperiul Austriac, respectiv împărăteasa Maria Tereza a desfiinţat un ordin religios, şi anume Ordinul Iezuiţilor, confiscându-i întreaga avere din imperiu, fără drept de apel, pentru că iezuiţii au lovit în interesele statului austriac.

s. Dan Tanase

Vedeti amanunte accesand:

http://www.ziaristionline.ro/2011/10/24/atac-unguresc-in-camera-deputatilor-udmr-vrea-sa-fure-azi-aurul-romaniei-arhivele-nationale-autorul-tentativei-marton-arpad-francisc/

De ce Sfântul Andrei Şaguna se va sărbători la 30 noiembrie?

2011-10-27T11:21:00.001+03:00

O mică dilemă...

Un cititor ne-a trimis pe adresa de mail o scrisoare în care ne întreba despre ziua de prăznuire a sfântului Mitropolit Andrei Şaguna. În cele ce urmează vom publica fragmentul cu pricina:

În calendarul Bisericii Ortodoxe Romane avem cruce roşie in dreptul zilei de prăznuire a Sfântului Apostol Andrei sărbătorit la 30 noiembrie. Toţi sfinţii pe care Biserica Ortodoxă îi cinsteşte în sinaxare sunt cu data de prăznuire stabilită în ziua când aceştia au trecut la cele veşnice. Mitropolitul Andrei Şaguna a trecut la Domnul în 28 iunie 1873 . Conform traditiei ortodoxe ar fi trebuit sa fie sărbătorit în ziua de 28 iunie. Vă rugam să ne spuneţi, dacă puteţi, de ce în cazul acestui mare mitropolit din Ardeal nu se respectă tradiţia Bisericii Ortodoxe în ce priveşte data prăznuirii în calendar?

Dacă cineva ar dori să răspundă acestei întrebări o poate face la rubrica de comentarii sau prin mail. Mulţumim.

Vedeţi şi:

http://www.jurnalul.ro/special/special/sfantul-andrei-saguna-al-ardealului-si-al-tuturor-romanilor-594435.html

http://www.sfant.ro/sfinti-romani/mitropolitul-ardealului-andrei-saguna.html

Mărturisire de credinţă prin intermediul artei

2011-10-25T10:42:00.008+03:00

Un artist transmite trăirea si gândurile prin ceea ce pictează sau sculptează, prin felul în care aşterne culoarea pe pânză sau în care modelează lutul. Artista plasticiană Linda Saskia Menczel a organizat la Timişoara o expoziţie prin care îşi exprima credinţa: "Nu este atât un mare experiment artistic ci însuşi credinţa mea pe care doresc să o împărtăşesc publicului".

Artista bănăţeancă şi-a exprimat mărturisirea de credinţă prin sculpturi, tablouri şi icoane gândindu-se la cei dragi cărora l-i se potrivesc învăţături (ale sfinţilor reprezentaţi) despre smerenie, căinţă, virtute sau păcat.

Expoziţia a avut loc la Galeria Helios din Timişoara

Pentru detalii vedeţi şi înregistrarea video:
http://www.youtube.com/watch?v=fQeC8thlaqI&feature=related