joi, 30 iunie 2011

„Dacă ai pierdut credinta în Dumnezeu, ai pierdut totul!“

- de vorbă cu arhimandritul Ambrozie Iurasov (Rusia)




Provocările la care este supusă astăzi societatea clatină credinta multor oameni. Angoasa cotidiană se asterne peste sufletele tot mai derutate de inversarea scării de valori si de marginalizarea dimensiunii religioase a vietii. În fata acestor schimbări fără precedent, crestinul se întreabă: "Cum voi reusi să îmi păstrez credinta neclintită?". Răspunsul la această întrebare si câteva cuvinte de întărire duhovnicească ne-a împărtăsit arhimandritul Ambrozie Iurasov, duhovnicul Mănăstirii Ivanovo din Rusia.

Măreşte

-Părinte arhimandrit Ambrozie Iurasov, criza economică pe care o traversează Europa astăzi creează numeroase dificultăti materiale, iar oamenii trăiesc nostalgia bunăstării de altădată, din care derivă foarte multe neputinte sufletesti. Cum poate crestinul să îsi păstreze, sub presiunea acestui context, credinta curată?

-Există un proverb rusesc care spune că dacă ai pierdut bogătia înseamnă că, de fapt, nu ai pierdut nimic. Dacă ai pierdut sănătatea, ai pierdut jumătate din ce puteai să pierzi, iar dacă ai pierdut credinta în Dumnezeu, înseamnă că ai pierdut totul. Sfântul Vasile cel Mare spune foarte frumos că dacă omului îi vei da toate bogătiile lumii si îl vei face rege, sufletul tot nu se va sătura. Sufletul nu se poate sătura decât în Dumnezeu! Dacă L-ai găsit pe Dumnezeu, înseamnă că ai găsit totul. Nu trebuie să uităm faptul că puterile demonice nu au decât un singur scop: de a ne lovi si a ne strica sufletul, iar pentru asta nu ezită să folosească orice mijloace. Atunci când omul are Duhul lui Hristos în sine, atunci când se umple de cuvântul lui Dumnezeu si de cuvintele Sfintilor Părinti, atunci toate revin la locul lor. Când rămânem prinsi în încercarea de a ne strânge bogătie pentru trup, dar pentru suflet nu strângem nimic, atunci nici ratiunea, nici vointa, nici sentimentele nu-si mai îndeplinesc rostul, iar omul piere în deznădejde. Trebuie să tinem minte că totul tine de Providenta divină. Fără voia lui Dumnezeu nu cade nici un fir de păr din capul nostru! Sfânta Scriptură ne spune că atunci când Hristos era pe Marea Galileii si dormea în corabie a început o furtună care putea îneca în valuri corabia. Ucenicii s-au gândit că le-a venit sfârsitul si L-au trezit pe Mântuitorul Hristos spunându-I: "Învătătorule, pierim!". Atunci El a poruncit mării să înceteze, iar pe ucenici i-a întrebat pentru ce s-au speriat. Aici vedem, de fapt, viitorul Bisericii noastre. Biserica este corabia care pluteste în marea vietii. În aceste vremuri, nouă ni se pare că Hristos doarme si oamenii sunt panicati că vine sfârsitul lumii. Trebuie să fim întelepti si să nu ne temem decât de Dumnezeu!

-Ati amintit de o veche temere a oamenilor pe care unii se preocupă să o actualizeze permanent: sfârsitul lumii. Recent, un pastor american fixa acest moment pe 21 mai, argumentându-se scripturistic si numerologic, fapt care a stârnit îngrijorarea oamenilor din toată lumea. Să spunem că acesta si-a pierdut credibilitatea, dar sunt multi altii care anuntă insistent diferite borne eshatologice. Cum îi sfătuiti pe credinciosii ortodocsi să se raporteze la aceste "prevestiri"?

-Când citim rugăciunile înainte de Sfânta Împărtăsanie, prima din aceste rugăciuni spune că Domnul va veni iarăsi în vremurile din urmă. Dar a spune când va fi aceasta, nimeni nu poate. Până atunci, multe depind însă de noi. Cel mai important este să nu ne gândim la sfârsitul lumii, ci să ne gândim la sfârsitul nostru. Să nu ne mai gândim la Antihrist si să nu-l asteptăm, ci să ne gândim la Hristos si să-L asteptăm pe Acesta! Sigur, există si aceste "profetii", dar noi trebuie să nu uităm că puterile demonice au o experientă foarte mare si, cum spunea Dostoievski, diavolul duce o luptă cu Dumnezeu, iar câmpul de luptă este inima omului. Cel mai important pentru noi este să ne păstrăm sufletul curat, căci omul este templu al Duhului Sfânt, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel, iar Dumnezeu nu îi părăseste pe oamenii de acest fel.

Eu am călătorit mult prin Rusia, am văzut multe biserici unde am discutat cu oamenii si am văzut că diavolul luptă foarte puternic cu Biserica, mai ales în zilele noastre si, din această cauză, oamenii nu se mai gândesc la Dumnezeu, ci mai mult la vremurile de pe urmă. Nu mai vorbesc despre Sfânta Scriptură sau de mântuirea sufletului, ci mai mult despre Antihrist. Domnul ne-a pregătit un cer nou si un pământ nou si ne-a oferit în dar câteva zeci de ani pentru a ne pregăti în vederea vesniciei. La aceasta trebuie să cugetăm si să o asteptăm în curătia sufletului!

-Cum ne putem păstra sau cum putem dobândi curătia sufletului?

-L-am întrebat odată pe Mitropolitul Iosif de Almata cum să dobândesc curătia inimii. El mi-a spus că nu trebuie să ne gândim direct la acest lucru. Trebuie să dobândim mai întâi curătia a ceea ce este sub inimă. Dacă vom reusi să dobândim curătia trupească, atunci va urma si curătia sufletului. Gândirea, sentimentul si vointa liberă, toate acestea să le oferim lui Dumnezeu. Atunci când omul si-a curătit sufletul de murdărie, simte o bucurie si o pace odihnitoare. Pentru a ne curăta si mântui sufletul, Sfintii Părinti ne sfătuiesc să tinem calea de mijloc, care este calea de aur, adică să rămânem foarte aproape de Biserica-mamă si să nu trăim după cum voim noi, ci să ascultăm de Biserică. Am întrebat odată o fetită de 4 ani: "Dacă un înger nu ar asculta de Dumnezeu, ci va trăi asa cum va vrea el, cu cine va semăna?". Si ea mi-a spus: "Cu un prostănac!". De aceea, trebuie să ascultăm pe mama noastră, Biserica, pentru ca să fim feriti să credem în alte învătături decât cele adevărate. Totodată, trebuie să nu uităm că Mântuitorul Hristos ne-a lăsat pentru mântuirea noastră Sfânta Euharistie. În timpul Dumnezeiestii Liturghii, pâinea si vinul se prefac în Trupul si Sângele Mântuitorului, iar omul, apropiindu-se de potir, îl ia în sine pe Hristos cel viu, deci nu o parte a Trupului lui Hristos, ci pe Însusi Hristos întreg. Trupul lui Hristos se uneste cu trupul nostru, iar Sângele lui curge prin sângele nostru si astfel omul devine o celulă în Trupul tainic al lui Hristos. Trebuie să iubim pe Dumnezeu si pe aproapele, iar dacă vom împlini aceste două porunci, atunci ne vom mântui!

45 de ani de monahism misionar

Părintele arhimandrit Ambrozie Iurasov este duhovnicul Mănăstirii Ivanovo din Rusia, pe care a înfiintat-o în anul 1990. Astăzi, în asezământul monahal de pe lângă Catedrala "Intrarea Maicii Domnului în Biserică" din orasul Ivanovo îsi lucrează mântuirea peste 200 de maici. Părintele Ambrozie este fondator si duhovnic al Frătiei Ortodoxe Radonej, Centrul de Presă al Patriarhiei Ruse, unde se adresează tinerilor în cadrul unor emisiuni crestine radiofonice si televizate. Este un predicator talentat si se remarcă printr-o bogată activitate publicistică pe teme apologetice, catehetice si omiletice, concretizată prin cele 10 cărti cu continut duhovnicesc din care trei sunt traduse si în limba română. Este redactor la gazeta "Cuvânt de mângâiere" si presedintele Fundatiei de Asistentă Spirituală si Educatie Morală "Înăltarea". Părintele Ambrozie Iurasov este duhovnicul aparatului de conducere al Ministerului de Interne al Rusiei, coordonează activitatea Departamentului pentru asistenta religioasă în penitenciare si este presedintele Comisiei episcopale de canonizare a noilor mucenici rusi. Pentru întreaga activitate si pentru zelul misionar, a fost distins în Rusia cu peste 50 de medalii si ordine primite. Din cei 73 de ani pe are îi are, 45 sunt de slujire monahală.

Sursa: “Lumina”

joi, 23 iunie 2011

România - un stat suveran?

Cunoastem destul de bine cine ne conduc. Ne vom întreba dar, cum o fac? Cand respecta si cum respecta demnitarii nostri legile tarii? De unde vine ideea de federalizare a Romaniei si cine se ascunde în spate? Un raspuns îl vom avea tocmai din declaratiile lor.
Ce spune Dictionarul Explicativ al Limbii Romane (DEX) despre suveranitatea unui stat:
Suveranitate de stat = suprematie a puterii de stat in interiorul tarii si independenta fata de puterea altor state.
Realitatea este urmatoarea:
Prin art. 148, al. 2 din Constitutia Romaniei, legile statului roman care sunt in contradictie cu legile UE se anuleaza:
(2) Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Prin art. 148, al. 4 si 5 din Constitutia Romaniei, Presedintele, Parlamentul si institutiile statului roman devin instrumente prin care se aplica directivele UE:
(4) Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului (2).
(5) Guvernul transmite celor doua Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu inainte ca acestea sa fie supuse aprobarii institutiilor Uniunii Europene.
In discursul sau televizat Traian Basescu a declarat:
„Impartirea administrativa se va face oricum… Orice solutie va fi e mai buna decat cea actuala”.
Din declaratia presedintelui reiese ca parerea poporului nu conteaza, ci doar directivele UE, desi dupa legile Statului Roman aceasta ar fi trebuit sa se voteze prin referendum.
Într-un discurs televizat, Richard Horcsik - Presedintele comisiei pentru afaceri externe din Parlamentul de la Budapesta spunea:
„Daca se realizeaza reorganizarea Romaniei în regiuni, mi-e teama ca se vor isca tensiuni în relatiile romano-ungare. Trebuie gasita o solutie, am putea cere chiar si ajutorul Bruxellesului (…) Stiu ca este vorba despre o problema interna a Romaniei, dar as face urmatoarea observatie: gata cu problemele interne si cu politicile interne, fie ele ale Romaniei sau ale Ungariei! Suntem membri ai Uniunii Europene si totul merge la Bruxelles”
Cu siguranta conducatorii nostri vor spune ca suntem suverani, dar … stiti avem si niste clauze stabilite… de altii

Asadar, mai este Romania un stat suveran?


Cititi si:

marți, 21 iunie 2011

Federalizarea României, de ce?

Ce inseamna federalizarea? Federalizarea României constă în împărţirea ţării în opt regiuni teritorial-administrative care să aibă tot mai multă autonomie faţă de guvern şi conducerea ţării. De ce tocmai acum? De ce tocmai România? De ce federalizare? etc.

In spatele federalizării României stă modelul comunist:

http://apologeticum.wordpress.com/2011/06/20/desfiintarea-judetelor-o-idee-de-inspiratie-sovietica-folosita-si-de-gh-dej-este-inspirat-traian-basescu-de-politica-lui-stalin/
Conform legii ar fi trebuit sa se faca un referendum:
http://apologeticum.wordpress.com/2011/06/20/regionalizarea-romaniei-nu-se-poate-discuta-decat-in-urma-unui-referendum-membrii-guvernului-care-se-opun-sunt-pasibili-de-inchisoare-pana-la-5-ani/
PDL instrument al masoneriei:
http://www.critix.ro/polemikus/controverse-dezbateri-opinii-si-atitudini/urmeaza-federalizarea-romaniei
Se urmareste destabilizare economică şi independenţă de centru:
http://www.agerpres.ro/media/index.php/revista-presei/item/69154-Regionalizare-sau-federalizare-Romania-libera.html

duminică, 19 iunie 2011

“Blestemele” de la Schitul Huta

-Spre folosul sau spre dauna viitorului schitului?

Deoarece mulţi discută cu, sau fără, cunoştinţă de cauză despre „blestemele” puse de părintele Eftimie la Huta am considerat că ar fi mai potrivit să nu tălmăcim după părerile noastre ci să îl întrebăm personal despre acestea:
-Părinte Eftimie, sunt unii care au rămas nedumeriţi de ceea ce aţi spus la predica de la Nimăieşti despre acele “blesteme” pe care le-aţi lăsat în urma dumneavoastră la schit.
Ne puteţi da câteve explicaţii în acest sens?
-Ce să vă explic?

-De ce le-aţi pus? Care a fost motivul?

-Dragilor, când am mers la Huta în urmă cu zece ani am primit ascultare de la PS Ioan Mihălţan să fac un aşezământ monahal după rânduiala mănăstirii unde m-am format duhovniceşte. Ştia că am fost călugărit de părintele Iustin şi vin din mănăstirea Petru Vodă, tocmai de aceea mi-a dat mână liberă să pun rânduiala pe care o doresc. Am avut câteva principii după care am călăuzit schitul atât administrativ cât şi duhovniceşte. Aceste principii le-am grupat în patru reguli pe care am dorit să le las mai departe celor ce vin după mine, indiferent cine ar fi aceştia. Practic sunt reguli interne ale schitului pe care le-am pus ca si ctitor specificând destul de clar pentru cine vrea să priceapă că decât să fie altceva în urmă, decât ce am vrut să fie mai bine să nu fie nimic. Aceste reguli nu le respectă nimeni decât cei ce vor respecta cuvântul meu şi vor înţelege rolul acestui locaş monahal în zona aceea.
În ultima perioadă unii se simţeau acolo ca la o pensiune, mai stăteau la slujbă, apoi la masă şi se întindeau la poveşti şi chiar la bârfe. Nu mai puteam să pun în schit rânduiala care doream deoarece Visarion lua apărarea acelor femei care stăteau la bârfe. Defapt răzvrătirile lor făţişe faţă de mine au început cu momentul în care am pus un afiş pe uşa de la bucătărie pe care scria că persoanele străine nu au acces în bucătărie şi altul cu un blestem al Sfântului Vasile cel Mare care spunea că cel ce bârfeşte şi cel ce ascultă pe cel ce bârfeşte să fie afurisit. Am pus doar citatul din Sfântul Vasile. Acesta este unul din motivele pentru care am pus primul aşa-zis “blestem” în care am spus că atunci când vor intra în schit bârfe, intrigi, iscodeli şi se vor amesteca mirenii în treburile schitului totul să se pustiască. Acesta a fost motivul pentru care ctitorul mănăstirii Frăsinei din Vâlcea, PS Calinic de la Cernica, ulterior canonizat ca sfânt, a lăsat blestem pe femeile care intră în mănăstirea ctitorită de el. Tocmai că şi acolo s-a întâmplat acelaşi lucru ca şi la Huta. Aceste false mironosiţe cu fustă lungă şi batic nu au făcut altceva decât tulburare în schit. Au trecut de atunci sute de ani şi mănăstirea Frăsinei a avut un istoric foarte frumos deoarece nu s-a încălcat acea regulă cunoscută ca “blestemul Sfântului Calinic”. Tot datorită implicării mirenilor în treburile mănăstireşti Patriarhul Ierusalimului, Dositei Nottara, a pus la 1700 un blestem peste cei ce se amestecă în treburile mănăstirii Turnu din judeţul Prahova. Acest fapt a fost relatat şi în revista „Lumea credinţei” (a se vedea şi http://obiectivortodox.wordpress.com/2009/06/29/manastirea-turnu/ -n.n.).



-Şi celelalte trei?
-
Al doilea este pentru păstrarea unei ortodoxii curate fără compromisuri. De aceea am spus că dacă vor intra în schit erezie, trădare, compromisuri şi laşitate totul să se pustiască.
-Apropo, cum explicaţi dispariţia afişelor despre ecumenism şi catolicism de pe uşa bisericii imediat după plecarea dumneavoastră de la Huta?

-Asta nu e erezie că au dispărut afişele dar compromis sau laşitate poate fi. Sper să nu fie nici una şi nici alta ci doar să o fi făcut fără să îşi dea seama de importanţa lor acolo. Pe acele afişe erau citate de la Sfinţii Părinţi şi de la marii noştri duhovnici despre erezia ecumenistă şi catolicism. L-am întrebat de ce le-a dat jos şi mi-a spus că nu ştie cine le-a luat şi nu are de unde să pună altele. A trecut de atunci câteva luni şi nu le-a mai pus nimeni înapoi. Poate le va pune, vom vedea. Sau poate ne va găsi o explicaţie abil
ă.



-Al treilea?
-Al treilea se referă la ispita materialismului. Am spus că dacă vreunul din vieţuitorii schitului vor lua din banii mănăstirii în scopuri personale totul să se pustiască. Mănăstirea nu trebuie să fie un mijloc de îmbogăţire pentru nimeni. Ştiindu-se că unii preoţi sau stareţi cad uneori în astfel de ispite, părintele Cleopa de la mănăstirea Sihăstria, jud. Neamţ, a lăsat, în calitate de ctitor, un astfel de blestem şi când a fost încălcat biserica a luat foc. Întâmplarea a fost relatată şi în unul din volumele “Ne vorbeşte părintele Cleopa”.

-Loganul personal al părintelui Visarion îl are din banii schitului? Spunea că e din banii mamei sale.
-Jumătate i-a dat mama lui iar jumătate a pus din banii adunaţi pentru pictură, cu acordul meu, cu condiţia ca să îi pună înapoi cât mai repede după plecarea mea. Dacă îi va pune înapoi nu e nici o problemă. Am dat şi altora bani împrumut. Nu consider a fi ceva rău să ajuţi pe cineva. La cei care nu ne sunt rude poţi face milostenie dacă e cazul, nouă să nu ne însuşim. La aceasta m-am referit când am spus “
în scopuri personale”, din a schitului să nu fie. Că i-a dat mama sau vreun prieten nu intră în această categorie.
-Şi cel de al patrulea?

-Se referă la păcate foarte grele care nu se îndreaptă. Că s-a greşit şi se îndreaptă omul nu e de condamnat, pentru aceea există căinţă. Toţi greşim, dar când se persistă în păcat, fără voinţă de îndreptare, e grav. Patima te stăpâneşte şi nu mai poţi împlini celelalte reguli şi porunci ale lui Dumnezeu. De aceea am spus că dacă vor fi păcate grave şi se vor persista în ele totul să se pustiască. Aceasta se referă nu la vizitatori ci la vieţuitori.

-De ce credeţi că unii au interpretat altfel decât aţi gândit dumneavoastră aceste lucruri?

-Pot fi mai multe motive. Poate nu am fost destul de explicit sau poate unii chiar în mod voit au încercat să deturneze cuvintele mele. Unii au început să spună că Eftimie a blestemat. Cine nu a ascultat ce am spus poate să înţeleagă că oi fi zis să moară cineva sau să păţească ceva rău, depinde cum li s-a spus. La câteva ore, după ce am făcut publice cele patru reguli sau “blesteme” la Nimăieşti, primesc un telefon de la cineva din Beiuş care îmi spune: ”Părinte, nu îmi vine să cred. Aţi blestemat pe ucenicii părintelui Visarion care v-au denigrat. Mi-a spus părintele Ţenţ că aţi aruncat blesteme la predică”. Nu aveam cum să-i explic toată povestea la telefon dar pentru cei ce vor să se edifice am pus înregistrarea pe internet, chiar în ziua urm
ătoare. Aşa se vor convinge cât de grav am “blestemat”. Nu ştiu ce le-o fi zis părintele Ţenţ la oameni?! Şi nu e singurul care a creat astfel de diversiuni. Părintele Ţenţ cu Ioan de la Delani au înţeles greşit ceea ce am spus. Nu aş putea spune că voit sau nevoit, asta o pot şti doar ei şi conştiinţa lor.
Alţii s-au nemulţumit deoarece m-am referit la bârfele din mănăstire. Firesc, nu cei ce mergeau la Huta pentru rugăciune ci tocmai aceia cărora le plăcea să facă pe şefii acolo şi să se simtă în schit ca la o pensiune unde mergi să te relaxezi. Majoritatea din cei ce au fost de faţă sau alţii care au urmărit înregistrările au înţeles corect mesajul acestor aşa-zise “blesteme” în jurul cărora s-au făcut atâta vâlvă. Dar să ne uităm şi cine sunt cei ce fac vâlvă pe acest subiect. Nu cei ce au înţeles greşit ci cei ce au voit să înţeleagă greşit. Cei care au avut nedumeriri m-au întrebat înainte de a răspândi zvonuri.

-Consideraţi că între părintele Visarion şi cei doi preoţi de mir amintiţi mai înainte ar exista legături ascunse, cu vreun scop anume?

-Nu aş crede, cel puţin nu am de unde să ştiu ce e în capul lui Visarion căci în ultimi doi ani a fost mai ascuns faţă de mine, nu îmi spunea niciodată ce gânduri sau ce planuri are. În ultima vreme era tot mai imprevizibil. Doar despre cele administrative din schit îmi mai spunea câte ceva. Mă tulbura mult când vedeam că are secrete faţă de mine. Avea grupul lui de prieteni şi pe mine nu prea mă mai asculta aşa că nu ştiu ce legături avea şi cu cine. În schimb, dacă urmărim cu atenţie anumite momente (surprinse şi în înregistrări –n.n.) vedem că în timp ce eu vorbeam părintele Ţent era foarte agitat şi mergea pe la preoţi prin altar şi prin biserică. Nu ştiu ce le spunea. În timp ce vorbea Visarion avea o cu totul altă atitudine. Parcă avea o îngrijorare pentru ceea ce va spune. E de apreciat totuşi că pr Ţenţ şi Ionel au insistat asupra lui Visarion să-şi ceară şi el iertare de la mine în seara aceea la Nimăieşti dar când a ieşit din biserică a trecut pe lângă mine fără să îmi spună măcar un cuvânt privindu-mă cumva ca un învingător iar la masa de după maslu nu au vrut să rămână nici Ţenţ şi nici Visarion, cu toate insistenţele gazdelor, scuzându-se foarte politicos că au alte treburi de rezolvat. De Ionel nu ştiu ce să zic, atâta doar că m-a surprins. Să îl fi influenţat Ţenţ cu ceva? Nu ştiu.

-O fi şi aceasta o încălcare a primei reguli?

-Nu pot să îmi dau seama. Depinde cât s-au implicat. V-am spus că nu ştiu ce face şi ce gândeşte Visarion astfel încât nu pot să îmi dau seama cine şi cum are influenţă asupra lui. Sau el asupra altora. Îmi asum responsabilitatea pentru tot ce am făcut şi am vrut să fac până în ultima clipă. Cei care s-au implicat şi au încercat să-mi strice planurile, reuşind în oarecare măsură, fie ei preoţi sau credincioşi, n-au decât să aibă tăria să îşi asume responsabilitatea atunci când lucrurile vor ieşi la iveală.

-De ce a
ţi înregistrat maslul de la Nimăieşti?
-Aşa m-a sfătuit o persoană. Pentru ca să am dovada la ce s-a făcut în caz că cineva va încerca să deturneze totul împotriva mea sau dacă cei de la protopopiat sau de la episcopie vor avea vreo obiecţie să pot dovedi ce am facut şi pentru a nu-i face probleme în acest sens nici preotului paroh. Dacă am înregistrarea mărturiile mincinoase pot fi demontate. Nu e prima dată când se încearcă deturnarea cuvintelor mele.

-Pe preotul din Nimăieşti l-au chemat la episcopie.

-I-au chemat pe unii dintre ei la protopopiat certându-i că au participat la slujbele unde am fost şi eu.
I-a deranjat şi că am înregistrat ce am spus. Am aflat ulterior că la preotul paroh i-au făcut o mustrare verbală. A rămas cu atât. Nu a încălcat cu nimic canoanele sau regulamentul bisericesc căci încă la acea dată nu a existat nici o hârtie scrisă prin care să se interzică să mai slujesc în eparhia Oradiei. Îmi cer iertare de la preoţii care au avut de suferit din acest motiv. Nu am vrut să le fac probleme, au ei destule ale lor.
-V-au interzis să slujiţi în eparhie?

-Pe hârtie nu. Poate să fi eliberat o astfel de decizie după plecarea mea.
Am fost înştiinţat ulterior că nu mai am voie să slujesc în eparhia Oradiei fără acordul scris al PS Sofronie. Această înştiinţare e doar verbală. Încă în scris nu am primit nimic.
-Până la urmă ce sunt, reguli sau blesteme?

-Au fost reguli, pe care le-am păstrat cât am putut, pornite din principiile mele. Există posibilitatea că alţii care vin după mine să schimbe aceste reguli, au tot dreptul, în calitate de egumeni sau superiori sau cum s-or mai fi numi funcţia respectivă în viitor. Dar dacă le-am lăsat sub formă de blestem nu le mai dezleagă nimeni. Aşa rămân pe veci. Am spus destul de clar şi la Nimăieşti în încheiere (după ce au predicat şi ceilalţi preoţi -n.n.) că aceste patru puncte rămân pe vecie chiar dacă Visarion va pleca şi va veni altul să continue mai departe viaţa în schit. Visarion a acceptat aceste patru “blesteme” şi i-am spus să le spună şi celor ce vor urma după el şi aşa să le transmită fiecare mai departe.

-Era necesar să faceţi public aceste patru “
blesteme”?
-Cred că da. Cel puţin atunci aşa am simţit în acel moment. Iniţial voiam să vorbesc altceva, să las un îndemn celor ce mi-au fost fii duhovniceşti să păstreze adevărata ortodoxie şi să nu cadă în capcana unei ortodoxii de faţadă ceea ce mă tem că va urma cât de curând în zona Beiuşului. Cel puţin asta simt că se pregăteşte. Starea sufletească în care eram şi atitudinea lui Visarion faţă de plecarea mea m-a făcut să îmi schimb subiectul, chiar cu câteva minute înainte de a începe să vorbesc.
Pe de altă parte cele patru puncte nu trebuiau ascunse, dacă nu le spuneam rămâneau uitate. Niciodată nu am avut nimic de ascuns.
-Cum vedeţi viitorul Hutei?

-Sper să fie unul luminos, chiar dacă am plecat mâhnit de acolo. Depinde foarte mult de cum vor respecta, cei ce vor urma, cele patru puncte despre care am vorbit mai sus. Dacă le vor respecta Huta va reînvia şi va redeveni un focar de lumină duhovnicească în zonă. Aceste reguli sunt ultimul lucru pe care l-am mai putut face pentru acel schit, înainte de a pleca. Acesta a fost scopul înfiinţări ei, un focar de lumină a ortodoxiei şi nu un loc unde să meargă unii să se simtă bine ca într-o pensiune. Nu prin diplomaţie, fasturi şi gesturi de suprafaţă se va reabilita Huta ci prin sinceritate şi respectarea acestor reguli. Şi aşa, deja s-a început spălarea creierelor. În ce mă priveşte m-am resemnat. Aici am fost primit cu drag. Sunt sigur că unde sunt acum îmi voi reveni. Şi părintele Iustin şi alţii care au trecut prin închisori, au avut parte de trădări şi dureri mult mai mari, au trecut peste ele, chiar mai tare s-au călit. Toată întâmplarea asta a fost o învăţătură şi pentru mine. Poate mai târziu vom vedea lucrurile cu alţi ochi, vom înţelege atunci şi de ce Dumnezeu a îngăduit asta.

A consemnat Cornelia Man

Tot despre acest subiect vedeti si: http://www.razbointrucuvant.ro/2007/11/27/sofronie-inchizitorul/
Detalii iesite dupa un an la iveala: Cine si de ce vrea sa falsifice istoria schitului Huta: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2013/12/cine-si-de-ce-vrea-sa-falsifice-istoria.html

sâmbătă, 18 iunie 2011

Votati proiectul BOGATII TRADITIONALE IN TARA BEIUSULUI.

http://scoala.taraluiandrei.ro/proiect/bogatii-traditionale-in-tara-beiusului/
Se mai poate vota doar pana luni.
Fiecare vot conteaza. sunt peste 339 proiecte in concurs si suntem pe locul 5.
Vezi galeria foto si video a proiectului. 30% este votul si 70% calitatea. Daca consideri ca merita da mai departe cu rugamintea noastra de a mediatiza si vota.
Multumim tuturor celor care ne sprijina printr-un vot.
Se poate vota doar odata de pe o adresa de mail.
Multumim mult.
Liceul Nicolae Bolcas-Beius

miercuri, 15 iunie 2011

Federalizarea României un act politic antiromânesc

ASTRADROM priveşte cu neîncredere intenţia politicienilor români de a împărţi România în opt regiuni administrative. Am dori ca domnii politicieni să ţină seama în această privinţă şi de părerile populaţiei ţării. Pentru a afla şi alte păreri decât cele ale „aleşilor” am avut o discuţie telefonică cu părintele Eftimie Mitra de la Mănăstirea Petru Vodă, judeţul Neamţ, din care vom reda un mic fragment:

- Cum vedeţi intenţia unor partide politice din România de a împărţii România în opt regiuni din punct de vedere administrativ.
- Nu ştiu dacă această intenţie aparţine chiar politicienilor noştrii. Mai degrabă aş zice că aşa lor l-i s-a poruncit din afara graniţelor ţării. Din aceste împărţiri mă gândesc că primii care vor avea de câştigat sunt cei din ţinutul zis secuiesc. De fapt cred că ceva în acest sens se şi urmăreşte. Vedeţi şi ce partide stau în spatele acestor proiecte de lege. Nu cumva sunt acelea care au susţinut în parlament şi retrocedările „restituţio integrum”, sau alte legi în favoarea minorităţii maghiare şi a bisericilor maghiare din Ardeal? Legi care ştim destul de bine că au fost în defavoarea românilor şi a Bisericii Naţionale Române. Din felul în care încearcă să forţeze mersul lucrurilor se vede clar că e ceva necurat la mijloc.

- Ei spun că această împărţire administrativă va ajuta la eliminarea birocraţiei şi la diminuarea corupţiei

- Şi noi să îi credem? Chiar credeţi că cei mai corupţi oameni din ţara asta vor lupta împotriva corupţiei? Ce să mai spunem de birocraţie când tocmai ei au îngreunat situaţia în acest sens la nivel naţional prin legile pe care le-au dat. Această birocraţie au creat-o special pentru a împovăra sufletele oamenilor şi a da prilej leneşilor de a trăi bine pe la birouri. Când omul vine acasă de la servici e obosit şi ameţit de atâta hârţogărie şi schimbări de legi peste noapte încât nu mai are timp de sufletul sau. Starea apăsătoare sufletească se răsfrânge asupra familiei şi a colegilor de la servici de cele mai multe ori. De aici ies tulburări, tensiuni, certuri între colegi, pe care, când ajungi acasă le reverşi peste cei din familie. Să nu credeţi voi că ăştia vor să renunţe la birocraţie când tocmai ei au creat-o pentru a împovăra psihic o ţară întreagă.

- Ce interes ar avea?

- Să ne domine mai uşor, să ne epuizeze pentru a nu mai putea gândi la ce se ascunde în spatele sistemului şi a nu mai avea puterea de a riposta.

- Credeţi că maghiarii ar avea un aport la acest proiect de lege?

- Cred. De ce nu lasă această iniţiativă legislativă pe guvernul următor? Se cam prea grăbesc să rezolve problema până la alegeri. Au mai fost astfel de intenţii dar atunci nu aveau susţinerea politică favorabilă. Astfel de cazuri au mai fost în istorie, în 1929, când s-a votat în parlamentul României Concordatul cu Vaticanul. Maghiarii au avut diplomaţii lor pe lângă Vatican care au făcut presiuni mari asupra guvernanţilor ţării. Momentul politic era cel mai prielnic deoarece la guvernarea României erau ţărăniştii lui Iuliu Maniu. Ce să mai spun de legea proprietăţii care s-a dat în timpul guvernării lui Tăriceanu. De asemenea şi acum au diplomaţii lor pe la Uniunea Europeană prin parlamentul American şi prin întreaga Europă care fac campania de susţinere a unor astfel de interese în străinătate.

- Credeţi că vor reuşi?

- Dumnezeu va decide, în funcţie de cum vom merita. Aşa că să ne îndreptăm viaţa spre Dumnezeu şi să luăm exemplul martirilor neamului nostru. Să sperăm că proorocia părintelui Arsenie Boca despre acest subiect să nu se împlinească încă.

- Biserica Ortodoxă ar putea avea o putere să împiedice acest lucru?

- Administrativ nu ştiu cum ar putea, dar, nu ar fi rău să îşi spună punctul de vedere. Ea trebuie să rămână ceea ce a fost de veacuri. Prin ortodoxie românii au fost ţinuţi uniţi în cele mai grele perioade ale istoriei păstrând totodată şi identitatea fiinţială a neamului nostru.

consemnat de Marius Vaida

marți, 7 iunie 2011

S-a deschis dosar de canonizare pentru Valeriu Gafencu

Mitropolia Basarabiei a propus pentru canonizare pe mucenicul Valeriu Gafencu. Mitropolia care a deschis acest dosar de canonizare apartine Bisericii Ortodoxe Ruse si este in comuniune cu Biserica Ortodoxa Romana deci, dupa canonizare, il putem cinsti si noi. Ne bucuram mai mult daca acest sfant martir ar fi fost canonizat in tara lui.
Impreuna cu Valeriu Gafencu Biserica Rusa mai canonizaeza inca 11 martiri Basarabeni, informeaza site-ul mitropoliei Basarabiei. Pentru amanunte accesati linkul:
http://apologeticum.wordpress.com/2011/06/03/bucurie-mare-marturisitorul-valeriu-gafencu-este-propus-spre-canonizare-in-basarabia/#more-12246
vedeti si:
http://www.crisana.ro/stiri/actualitate-13/la-90-de-ani-de-la-nastere-valeriu-gafencu-un-martir-ce-asteapta-canonizarea-104761.html
Asteptam cu nerabdare sa il avem in calendarele noastre pe acest sfant martir si marturisitor al dreptei credinte: Valeriu Gafencu.
Aurelia Iacob